În duminica a II-a după Învierea Domnului dedicată Sf. Apostol Toma, – 23 aprilie a.c. – dată care a coincis şi cu sărbătoarea Sf. Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință, în Catedrala „Coborârea Sfântului Spirit”, din Lugoj au avut loc celebrări liturgice precum şi un recital muzical în memoria Preasfinției Sale Alexandru Mesian, la 40 de zile de la plecarea Sa din această viaţă. La acest moment a luat parte Părintele Simion Mesaroş, fratele episcopului Alexandru care a venit de la Baia Mare împreună cu câteva persoane din familie.

Programul a început cu Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie Arhierească. Alături de Preasfinţitul Ioan, Administrator al Eparhiei de Lugoj au slujit: Mons. Angelo-Narcis Pop, Pr. Simion Mesaroş, Pr. Ioan Cristinel Albu din Eparhia de Maramureş, Pr. Ioncenţiu Lung, Protopop de Lugoj, Pr. Narcis Ardelean, paroh la Şanoviţa,

În Cuvântul de învăţătură, episcopul a vorbit pe marginea Evangheliei duminicii subliniind nevoia de ”acomodare” a Apostolilor la realitatea învierii lui Isus. Mintea şi sufletul omului sunt nevoite să se acomodeze la lucrarea lui Dumnezeu, a spus ierarhul, iar provocarea minţii umane constă în faptul de a reuşi să creadă şi să înţeleagă că Dumnezeu poate să facă lucruri, dincolo de capacitatea noastră de pricepere.

Episcopul a subliniat că şi în cazul Preasfinţitului Alexandru, are loc o ”acomodare” de la lumea materiei la lumea spiritului.

„Comunitatea eparhiei pe care a slujit-o, preoţimea şi prezbiteriul se uneşte pentru a participa in corpore şi a sprijini liturgic această acomodare a Preasfinţitului Alexandru cu noua realitate. Tu, Isuse înviat, Tu care eşti, lucrezi şi faci posibilă învierea; Tu care ai spus despre tine că eşti Învierea şi Viaţa noastră, te rugăm dăruieşte odihnă veşnică sufletului Preasfinţitului episcop Alexandru” a spus în încheiere ierarhul.

La finalul Sfintei Liturghii s-a oficiat Parastasul de pomenire pentru regretatul arhiereu, celebrare la care s-au alăturat și părinții Ioan Pop, parohul catedralei şi Cristian Olariu, paroh la Balinţ.

Pr. Simion Mesaroş a adresat un cuvânt de mulţumire şi recunoştină în numele familiei din care provine şi în numele credincioşilor pe care i-a păstorit în cei 25 de ani de apostolat în clandestinitate împreună Preasfinţitul Alexandru şi cu Preafericitul Părinte Cardinal Lucian Mureşan, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică.

„În numele tuturor celor care au colaborat atât de frumos cu fratele meu, cu episcopul lor din Eparhia de Lugoj, doresc să vă aduc tuturor mulţumirile mele, ale familiei noastre şi ale Maramureşului care l-a dăruit pe Preasfinţitul Alexandru”, a spus Pr. Simion.

După Slujba Parastasului, corurile de copii ale Academiei de Arte „Lugoj Clasic”, dirijate de prof. Claudia Crețiu, împreună cu mezzo-soprana Aura Twarowska, Director artistic, solista Operei de Stat din Viena, au susţinut un recital de muzică sacră în memoria regretatului Arhiereu.

La final Episcopul le-a mulţumit copiilor pentru prezenţă, a mulţumit d-nei dirijor pentru acest dar şi nu în ultimul rând a mulţumit solistei Aura Twarowska.

„Vă felicităm din suflet pentru că vă ocupaţi de aceşti copii și continuați astfel tradiţia muzicală pe care o are Lugojul, transmițând generațiilor viitoare arta şi frumosul” a încheiat ierarhul.

Raimondo-Mario Rupp

Mai multe fotografii se găsesc AICI.

În ziua de 21 aprilie 2023 a avut loc la reședința Episcopiei Greco-Catolice de Lugoj o întâlnire cu dl. dr. Markus Ingenlath, directorul general al asociației Renovabis și cu d-na dr. Angelika Schmähling, referentul pentru România din partea aceleiași asociații. Tema acestei întâlniri a fost discutarea unor proiecte de infrastructură pastorală ale Eparhiei de Lugoj. La întâlnire a luat parte: Preasfințitul Ioan, Episcop Administrator al Eparhiei, Mons. Angelo-Narcis Pop, Pr. Răzvan Oprișa, Protopop de Timișoara, Pr. Robert Trubiansky, d-na Daniela Trubiansky, Psiholog Psihoterapeut și d-na Adela Oprișa, Consilier de comunicare.

Renavobis este o organizație a Bisericii Catolice din Germania care, începând din 1993 sprijină financiar dar și prin oferirea de consultanță și prin diferite cursuri de management, proiecte de reînnoire pastorală, socială și societală în țările din Europa Centrală, de Est și de Sud-Est.

După întâlnirea de la reședința episcopiei s-a vizitat și catedrala „Coborârea Sfântului Spirit” unde oaspeţii au avut ocazia să vadă echipamentul profesional pentru transmisiuni video în direct (streaming), unul dintre proiectele finanțate de Renovabis.

Întâlnirea a fost pentru pr. Robert, d-na Dana şi d-na Adela și o ocazie de exprimare a recunoștinței și mulțumirii întrucât, aceștia au beneficiat în trecut de burse pentru studii din partea „Renovabis”. Reprezentanții asociației au avut astfel ocazia să vadă roadele investiției în formare intelectuală.

Raimondo-Mario Rupp

În a doua zi de Paști, luni, 17 aprilie 2023, Preasfinţitul Ioan, Episcop Administrator al Eparhiei de Lugoj, s-a aflat în mijlocul comunității de credincioși ai parohiei greco-catolice din Deva la Biserica Immaculata.

Este cunoscut faptul că de mai bine de 20 ani, Preasfinţitul Alexandru Mesian, de fericită amintire, a efectuat vizite pastorale anuale în marile centre şi capitale de judeţe ale eparhiei: Timişoara, Arad, Deva și Reşiţa, cu ocazia marilor sărbători.

La sosirea în parohie, episcopul a fost întâmpinat cu Sfânta Evanghelie şi Sfânta Cruce de către Pr. Vasile Micu Ceciliu – Protopop al Devei şi de preoţii din parohie.

Alături de episcop, la Sfânta Liturghie au concelebrat: Mons. Angelo-Narcis Pop, Pr. dr. Gabriel Buboi, Rector al Colegiului Pontifical „Pio Romeno” din Roma, Pr. Protopop Vasile Micu Ceciliu, Pr. Sorin Sabo, Pr. Petrișor Gherghel și Pr. Adrian Nicolae Didi. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de corul bisericii „Immaculata” din Deva.

Pornind de la cuvintele îngerului „Știu că pe Isus cel răstignit îl căutați” (Matei 28,5), adresate femeilor venite la mormânt, ierarhul a făcut o analogie între chipul lui Isus cel răstignit şi chipul Bisericii care de-a lungul istoriei a fost persecutată. „Nu este plăcut să căutăm un om răstignit, un desfigurat, un mort. Asemenea lui Isus și Biserica traversează uneori etape de răstignire și de moarte. Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică a avut astfel de etape, încercare, suferință, de persecuție, de aparentă moarte” a spus ierarhul. Însă, condiția întâlnirii cu Isus cel înviat este căutarea lui Isus cel răstignit.

Episcopul a oferit trei răspunsuri în ceea ce priveşte modul în care oamenii pot verifica dacă au atitudinea căutării, care este condiția găsirii lui Isus.

• Un prim răspuns este neabandonarea, adică frecventarea Bisericii. „Adu-ți aminte să sfințești ziua Domnului” (Cf. Ieşire, 20,8).
• Al doilea răspuns este perseverența în fața diferitelor ispite care încearcă să ne îndepărteze de Biserică, de comunitate, de parohie, de slujitorii ei.
• Ceea ce ne ține însă pe drumul căutării lui Isus este iubirea ce a rămas în suflet, amintirea celor trăite cu Isus, alături de El; acesta este un har.

Căutarea celui mort de către femeile mironosițe în dimineața învierii, alergarea, lacrimile, sunt răsplătite în mod neașteptat și minunat prin întâlnirea cu Isus cel Înviat. Cine și-ar putea imagina fericirea întâlnirii Magdalenei, a celorlalte femei și a ucenicilor cu Isus viu, biruitorul morții?!

În continuare, ierarhul a vorbit despre „mormântul” lui Isus care, în mod simbolic, se află în fiecare biserică; este sfântul altar, piatra altarului, care a fost unsă cu sfântul şi marele mir, în care s-au aşezat sfintele moaște și care a fost îmbrăcată precum se îmbracă o persoană vie. Pe piatra altarului se celebrează Sfintele Taine dătătoare de viață. Aici, în biserici venim să-l întâlnim sacramental pe Isus cel înviat.

„Dinamica din evanghelii se repetă în istoria Bisericii, în zilele și viețile noastre: căutare, piedici, ispite, roluri de împlinit asemenea femeilor binevestitoare și asemenea ucenicilor, purificare, rugăciune, iluminare și întâlnire cu Isus înviat” – a spus episcopul în încheierea cuvântului său.

Bucuria sărbătorii a continuat cu o agapă fraternă.

Text: Raimondo-Mario Rupp
Fotografii: Raul Man

Mai multe fotografii se găsesc AICI.

În 23 aprilie a.c., duminica a II-a după Învierea Domnului dedicată Sf. Ap. Toma, dată la care avem și sărbătoarea Sf. Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință, se va celebra în Catedrala „Coborârea Sfântului Spirit”, din Lugoj slujba Parastasului la 40 de zile de la trecerea la Domnul a Preasfinției Sale Alexandru Mesian.

Rugăciunea pentru sufletul Preasfinției Sale Alexandru va începe la orele 10.30 cu Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie Arhierească, urmată de Parastas.

După Slujba Parastasului, începând cu orele 12, corurile de copii ale Academiei de Arte „Lugoj Clasic”, dirijate de prof. Claudia Crețiu, împreună cu mezzo-soprana Aura Twarowska, Director artistic, solista Operei de Stat din Viena, vor susține un concert de muzică sacră în memoria regretatului Arhiereu. Din repertoriu amintim piesele:

• Panis angelicus, compozitor Cesar Franck, solistă Aura Twarowska;
• Miluiește-mă Dumnezeule, compozitor Gheorghe Cucu;
• Tatăl nostru, compozitor Ciprian Porumbescu;
• Lacrimosa, fragment din Requiemul de Wolfgang Amadeus Mozart;
• Rugăciune, compozitor Nicolae Bretan solistă Aura Twarowska;

La pian va cânta Iosif Godja, clasa a V-a, (clasa profesor Claudia Crețiu).

În 23 aprilie a.c., în fiecare parohie și mănăstire de pe teritoriul Eparhiei se va celebra Sfânta Liturghie și Parastasul pentru odihna sufletului Preasfinției Sale Alexandru.

Biroul de Presă al Eparhiei de Lugoj

Cuvântul Preasfinției Sale Ioan

Administrator al Eparhiei Greco-Catolice de Lugoj,
pentru Sărbătoarea Învierii Domnului,
Dumnezeului și Mântuitorului nostru Isus Hristos
2023

«În […] prima zi a săptămânii, […] a venit Isus,
a stat în mijlocul ucenicilor şi le-a zis:
„Pace vouă!”». (Ioan 20,19).

Dragi frați și surori, în Hristos cel înviat,

Vă scriu aceste rânduri în calitate de episcop Administrator al eparhiei de Lugoj cu ocazia praznicului Învierii Domnului. Este o bună tradiție ca episcopul să scrie cu ocazia marilor sărbători clerului eparhiei, călugărilor și călugărițelor și credincioșilor creștini, să trimită și liderilor religioși ai cultelor și confesiunilor cu care eparhia are un raport mai apropiat, precum și autorităților civile o scrisoare pastorală.

«În seara aceleiaşi zile, prima a săptămânii, deşi uşile locului în care erau ucenicii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!”. Zicând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta. Ucenicii s-au bucurat văzându-l pe Domnul. Atunci, Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi”» (Ioan 20,19-21).

Pacea este o valoare umană și socială fundamentală, fiind o condiție a vieții, a creșterii și a dezvoltării, a bunăstării și a plinătății; de aceea pacea este atât de prețioasă.

Vedem că pacea noastră e fragilă, adesea e nevoie să fie redobândită, dar mai ales ea are nevoie să fie îngrijită și păstrată.

„Pace vouă!” (Ioan 20,19).

De unde vine pacea lui Isus, ce fel de pace a avut Isus pentru ca mai apoi să ne-o poată dărui? Isus e om și Dumnezeu într-o singură persoană. Ca om a fost și El ispitit, indignat, tulburat în mod particular în Ghetsimani, însă ca Fiu al lui Dumnezeu, Isus are acces nemijlocit la pacea netulburată a Tatălui, la izvorul nesecat al păcii, la oceanul și universul păcii, la pacea care este mai presus de cerurile create. Acea pace o dăruiește Isus, mereu și mereu, pacea care vine din cer, de la Tatăl. „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă” (Ioan 14,27).

„Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea” (Ioan 14,27).

Isus promisese și iată că acum oferă o pace diferită de pacea pe care o dă lumea. Pacea lumească poate fi falsă și temporară. El oferă o pace pentru care a purificat contextul punând bazele unei păci adevărate și durabile prin ”sabia” (cf. Matei 10,34) adevărului și a dreptății, dar și prin ”focul” (cf. Luca 12,49) înnoitor, întrucât purificator de orice dușman al păcii, de orice poate destabiliza ori curma pacea, prin ”focul” Spiritului Sfânt izvor de pace.

„Să nu credeţi că am venit să aduc pace pe pământ! Nu am venit să aduc pace, ci sabie.” (Matei 10,34). „Foc am venit să arunc pe pământ şi ce altceva vreau decât să se aprindă!” (Luca 12,49).

Contextul în care Isus oferă pace ucenicilor este unul de maximă tulburare: e situația în care El, Isus – Învățătorul, „profet puternic în faptă și cuvânt” (Luca 24,19), El „Fiul lui Dumnezeu cel viu” (Matei 16,16) a fost maltratatat, ucis și înmormântat. Nădejdea unui mesianism greșit înțeles s-a spulberat, falimentul zdrobitor și rușinos de a-L fi urmat pe Nazarinean e maxim; nu mai există nici o perspectivă umană, aparent nici spirituală pentru ucenici.

Însă tocmai în aceste condiții iese la lumină cu putere de nestăvilit neașteptata noutate a Învierii, pe când ucenicii uitaseră profețiile Sale: „Fiul omului a treia zi va învia.” (Matei 17,23). Isus se face văzut, auzit și se lasă atins convingând cu prezența sa misterioasă dar suficient de evidentă, pe cei unsprezece. „Domnul este!” (Ioan 21,7); „Domnul meu și Dumnezeul meu!” (Ioan 20,28).

Biserica a învățat să se roage prin apostoli de la Isus. A învățat să se roage lui Dumnezeu „cu pace”, în atitudine și atmosferă de pace, cu pace în suflet; să se roage pentru o pace care vine „de sus” ca dar implorat și primit de la „Împăratul păcii”; să se roage pentru „vremuri pașnice” și pentru pacea „a toată lumea”, să medieze pacea prin rugăciune și liturghie.

Preotul și episcopul fac un semn liturgic, semnul mântuitoarei cruci a lui Isus în cadrul Sfintei și dumnezeieștii liturghii și a altor slujbe bisericești spunând cuvintele lui Isus înviat: „Pace vouă!”, „Pace tuturor!”

În acest mod este adus în actualitate acel moment al apariției lui Isus înviat ucenicilor tulburați, temători, derutați, neîncrezători. Astfel se împrospătează în suflet acea experiență a prezenței lui Isus înviat care risipește toate trăirile și sentimentele negative și deschide o perspectivă nouă, neașteptată, uluitoare: „Eu Isus sunt aici cu voi, viu!” Este răsturnată perspectiva umană, fiind revelată și reașezată perspectiva divină.

Celebrantul care oferă pacea enoriașilor face un „pelerinaj imaginar fulger” la Ierusalim, la mormântul lui Isus și de acolo aduce proaspătă pacea lui Isus înviat pentru a o răspândi peste suflete. Dacă pacea lui Isus a fost pregustată de sufletele celor prezenți, ea va fi activată și înnoită prin gestul liturgic al preotului și va deveni atât de benefică. „Pace proaspătă vouă, de la Isus cel Înviat și veșnic viu!”

Timpurile pe care le trăim la nivel eparhial sunt marcate de plecarea la cele veșnice a Preasfinției Sale Alexandru care a păstorit aceste ținuturi timp de 29 ani. O viață și o misiune împlinită în condițiile și cu mijloacele avute la dispoziție. Bunul Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace, răsplătindu-l ”pentru toate cele pentru care s-a ostenit pentru Hristos” (Rugăciunea I-a de la Înmormântarea Preoților), iar pe noi pe toți să ne învrednicească a-i transmite mai departe moștenirea spirituală și mărturia credinței.

La nivel occidental și național timpurile sunt marcate de secularism și de indiferentism religios, de mult ateism practic. „Din cauza înmulţirii fărădelegii, dragostea multora se va răci. Însă cine va rămâne statornic până la sfârşit, acela va fi mântuit.” (Matei 24,12-13).

Se vede clar că în timpurile, în societățile, grupările, în familiile în care viața creștină este trăită autentic, acolo credința continuă să înflorească și la nivel individual, fiind dăruită, educată, susținută și alimentată. Aceasta este chemarea noastră, începând din familii, să trăim o viață mereu conformată Evangheliei lui Hristos Isus.

La nivel mondial și european timpurile sunt marcate de repetate crize și, iată, de mai bine de un an, un război distrugător și irațional are loc în vecinătatea țării noastre. Implorăm și noi grabnice timpuri de pace în „martirizata Ucraina” cum spune Preafericitul Papa Francisc. Pacea este o valoare de păzit și cultivat „ca lumina ochilor”; pacea, demersul de care Isus leagă filiația divină a creștinilor: „Fericiţi făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiţi fiii lui Dumnezeu!” (Matei 5,9).

Acest cuvânt „Pace!”, pentru noi creștinii are o conotație particulară, mai mult decât militară și socială. Cuvântul „Pace” ne vine de pe buzele lui Isus înviat. Este cuvântul cu care le întâmpină pe femeile mironosițe în proaspăta dimineață a învierii. Este cuvântul care spune că tulburarea pătimirii Fiului lui Dumnezeu încetează. Suferința a încetat și sensul celor ce s-au întâmplat revine: „toate acestea trebuiau să se întâmple pentru ca Isus să intre în slava Sa” (cf. Luca 24,26).

„Dă-ne nouă Doamne pacea Ta, Isuse înviat! Reașează-ne sufletele și întreaga ființă în fața misteriosului tău mormânt gol. Învață-ne că pacea o putem primi mai întâi de la Tine, în suflete. Învață-ne și călăuzește-ne alegerile și viețile pentru a putea accede, pentru a putea primi pacea. Învață-ne căutarea de Tine în rugăciune, mai ales în proaspetele dimineți când mințile ne sunt mai limpezi. Pentru că „Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău”, dă-ne Isuse așa cum știi proaspăta pace a învierii Tale.”

Hristos a înviat!

† Ioan,

Administrator al Eparhiei
Greco-Catolice de Lugoj