De la punerea în libertate a Bisericii Române Unite, clerul şi credincioşii din Valea Jiului şi din protopopiatele învecinate, participă în fiecare an la pelerinajul marian de la Brădet-Câmpul lui Neag. Acest pelerinaj ajuns la a XXXII-a ediţie, se ţine anual în luna august în duminica de după sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. În mod excepţional, pelerinajul din acest an s-a ţinut în ziua de 27 august.

Primul punct al pelerinajului a fost celebrarea Sfintei Liturghii arhiereşti în parohia Pui. Alături de episcop au concelebrat: mons. Angelo-Narcis Pop, Vicarul general al Eparhiei de Lugoj, pr. Adrian Nagy protopop de Lupeni şi paroh de Uricani, pr. Doinel Preda, Protopop de Haţeg, pr. Vasile Solomon paroh la Petroşani, pr. Daniel Solomon paroh la Tuştea, pr. Dorin Szilvester paroh la Bărbăteni, pr. Leonard Bulzan paroh la Vulcan şi pr. Nicuşor Poroabă, paroh la Pui. La Sfânta Liturghie au luat parte d-l Tiberiu Victor Stoica, primarul comunei Pui şi d-l Cristian Merişanu, primarul oraşului Vulcan.

Tema pe care Preasfințitul Ioan a abordat-o în cuvântul său de învățătură a fost: „Credința în viața veșnică. Dorința după viața veșnică. Ce fac pentru viața veșnică?” Pornind de la câteva afirmaţii pe care Isus ni le-a lăsat cu privire la viaţa veşnică, ierarhul a scos în evidenţă că a crede sau a nu crede în viața veșnică, a ignora existența ei, a amâna preocuparea legată de aceasta ține de fiecare dintre noi. Cele legate de viața veșnică sunt anunțate de Isus, sunt studiate de teologi; ele nu pot fi trăite decât după „nașterea” din nou prin moarte. Isus ne-a cerut adesea să credem, să-L credem pe cuvânt.

În privinţa efortului pe care omul îl depune în această viaţă pentru dobândirea vieţii veşnice, episcopul a subliniat câteva lucruri pe care Isus i le-a cerut tânărului:

• «„să știe poruncile, și să le păzească”; Iată lucrul pe care-l cere Dumnezeu Creatorul, creaturilor sale. Poruncile sunt proiectul după care omul a fost făcut să „funcţioneze” bine.

 „Prin legile tale, toate și azi sunt în ființă”, scrie Psalmul 118,91. După cum legile creației o țin pe aceasta în existență și echilibru, la fel legile spirituale, poruncile divine prin respectarea lor țin în existență și echilibru viața creștinului.

• „să-și vândă averea”, să facă niște schimburi, transferuri, să ofere ceva material pentru a primi ceva spiritual; făcând un bine material omul transferă în viața veșnică un „capital”, merite pe care Dumnezeu le va răsplăti, cum sunt: jertfa celibatului, timpul oferit rugăciunii, energia, munca pentru cauza Bisericii, faptele bune, – toate aceasta sunt un „capital” transferat în ceruri, pe care îl vom regăsi acolo.

• Să-i „Urmeze Lui”: să privească la El, la valorile Sale, la ce Isus a iubit, la comportamentul Lui ca model de urmat».

În Încheiere, ierarhul a spus că Împărăția cerurilor este o descoperire, oferind citatul de la Matei 13,44: „Împărăţia cerurilor este asemenea comorii ascunse într-un ogor, pe care un om, găsind-o, o ascunde şi, plin de bucurie, merge şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela.”

Episcopul şi-a exprimat bucuria frumoasei colaborări între parohiile romano-catolică și greco-catolică din Pui. În acest moment Sfânta Liturghie se celebrează în biserica romano-catolică din localitate.

La finalul Sfintei Liturghii, pr. Nicuşor Poroabă, parohul locului a mulțumit lui Dumnezeu, episcopului, preoţilor concelebranţi, autorităţilor locale prezente şi tuturor celor care s-au ocupat de pregătirea acestei vizite.

După Sfânta Liturghie din parohia Pui, s-a plecat spre Câmpul lui Neag unde se află cele două statui; una mai nouă, reprezentându-L pe Mântuitorul Isus și alta, reprezentându-o pe Maica Domnului de la Lourdes, statuie care fost adusă cu mari sacrificii de la Lourdes acum 110 ani.

Înainte de a se ajunge la Câmpul lui Neag, la Uricani a fost sfinţită o nouă troiţă, care a fost realizată de sculptorul Nicolae Stoi, credincios greco-catolic din Uricani. Preasfinţitul le-a spus credincioșilor că faptul de a construi biserici, a ridica troițe sau alte reprezentări sacre este un mod de a spune: „Doamne noi vrem să stai cu noi, Dumnezeul nostru, Isuse, Mama lui Isus.”

La pelerinajul de la Câmpul lui Neag au participat din partea autorităților locale, dl. Dănuț Buhăescu, primarul oraşului Uricani. De-asemenea au participat credincioşi din Petroşani, Uricani, Vulcan, Lupeni şi Bărbăteni.

***

Statuia Maicii Domnului de la Câmpul lui Neag este o copie a statuii Maicii Domnului de la Lourdes. A fost adusă de preotul Ştefan Berinde şi soţia lui Maria, în anul 1913. De atunci şi până la desființarea Bisericii Române Unite cu Roma, credincioşii din Valea Jiului au venit în fiecare an în pelerinaj în acest frumos cadru natural unde se află statuia. Aceasta s-a păstrat ca o minune în vremea regimului comunist. În anul 1977 a fost restaurată de părintele Ştefan Dănilă. Statuia, este fixată pe o stâncă înaltă la marginea localităţii. Imediat după anul 1989, s-a reluat tradiția pelerinajelor la Câmpul lui Neag. În acelaşi loc numit generic „Brădet” din cauza amplasării acestuia în jurul unei păduri de brazi, se găseşte şi o cruce monumentală ridicată la 8 noiembrie 1895 de către părintele greco-catolic Constantin Stanciu în memoria eroilor locali căzuţi în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878).

Înainte de construirea celor două biserici: la Uricani (2008) şi respectiv Petroşani (2010), în apropierea Grotei se celebra şi Sfânta Liturghie. Astăzi în acest loc Sfânt se rostesc doar rugăciuni şi devoţiuni iar Sfânta Liturghie se celebrează în una din bisericile din protopopiatul de Lupeni.

Raimondo-Mario Rupp

Mai multe fotografii se găsesc AICI.

În Duminica a XI-a după Rusalii, la 20 august 2023, Preasfinţitul Ioan, Episcop de Lugoj, a vizitat parohia cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, Comloşu Mare, Protopopiatul Sânicolau Mare.

La sosire, Preasfinţitul Ioan a fost întâmpinat conform tradiției cu Sfânta Cruce şi Sfânta Evanghelie de către Părintele paroh Dumitru Crişan, de un grup de preoți, de Primarul Comunei, d-l Ovidiu Nicolae Ștefănescu și de alte oficialități, copiii oferindu-i ierarhului, flori, pâine şi sare.

Ceremonia religioasă a început cu binecuvântarea lăcaşului de cult ca urmare a îmbunătățirilor aduse, prin ungerea cu Sfântul Mir şi prin stropire cu apă sfinţită.

A urmat Sfânta Liturghie arhierească. Alături de episcop au concelebrat: Mons. Angelo-Narcis Pop, Vicar general, pr. Dumitru Crişan, Protopop de Sânnicolau Mare şi paroh al locului, pr. Ioan Dunca, paroh la Parţa, pr. Mircea Romocea, paroh la Uivar, pr. Felician Kadar, paroh la Orţişoara și pr. Gheorghe Traian Ardelean, paroh la Periam. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de corul parohiei.

În cuvântul de învățătură, Preasfinţitul Ioan a împărtăşit credincioşilor câteva gânduri despre iertare, pe marginea evangheliei duminicii – pilda datorniului nemilos.

„Iertarea” a spus ierarhul, «constă în faptul de a nu mai lua în considerare datoria sau vinovăția cuiva, a le anula, șterge, uita. Ne putem aminti fiecare cum iubirea pentru cineva este capabilă de o autentică iertare. Când iubești, ierți cu ușurință și deplin, și mergi mai departe. Pentru cel iertat, iertarea este o experiență extrem de binefăcătoare, eliberatoare, reconfortantă, „dă vieții aripi”, mobilizează».

„Te-am iertat, fiindcă m-ai rugat.” (Matei 18,32). La iertare este simplu de apelat prin rugăciune. Până când ajungem la medierea iertării prin spovedanie, să-i șoptim lui Dumnezeu: Iartă-mă Părinte ceresc! Iertarea din partea lui Dumnezeu nu este slăbiciune, nici compromis; ci este un demers pozitiv și activ, e iubire creatoare și recreatoare. „Inimă curată zidește în mine; Dă-mi iarăși bucuria mântuirii; Spiritul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine” (Psalmul 50). Iertarea lui Dumnezeu așteaptă să găsească un suflet onest și recunoscător, un suflet deschis și dispus la transformare prin iertare.

„Iertarea lui Dumnezeu pentru sufletele noastre” a spus episcopul „este asemenea razelor de soare. E gratuită. Sursa e nesfârșită. Pătrunde doar prin geamul curat. Nu trece prin zid, dar de găsește o fisură, intră. Soarele transformă ceea ce întâlnește, dar nu intră în piatră. Iertarea lui Dumnezeu își așteaptă efectul în iertarea aproapelui. Dacă iertarea nu schimbă inima celui iertat e semn că nu a fost primită de cel ce nu poate ierta. Dumnezeu a acordat-o, dinspre El a pornit, însă nu a intrat în sufletul celui care nu este capabil la rândul său de iertare.”

La final, Preasfinţitul Ioan a adresat câteva mulţumiri: d-lui primar prezent şi l-a felicitat pe Părintele paroh Dumitru Crişan pentru realizări, printre care amintim: promovarea unor vocaţii la preoţie, grija pentru predarea religiei în şcoală, grija și munca pentru înfrumusețarea Bisericii prin găsirea resurselor financiare prin scrierea de proiecte. În final a mulţumit tuturor binefăcătorilor și celor ce au susținut lucrările de renovare și dotare a Bisericii.

În continuare, părintele paroh protopop Dumitru a adresat mulţumiri: în primul rând lui Dumnezeu, Episcopului pentru vizită, a mulţumit preoţilor concelebranţi, d-lui primar, celor care s-au ocupat de pregătirea acestei vizite şi tuturor participanţilor.

Bucuria sărbătorii a continuat cu o agapă fraternă organizată la Casa Naţională „Iulian Grozescu” din localitate.

Raimondo-Mario Rupp

Mai multe fotografii se găsesc AICI.

Dr. Corneliu Diaconovici, fiu al Bisericii Române Unite, Greco-Catolică, jurist, publicist, redactor și director al mai multor ziare și reviste, om politic, prim – secretar al ASTREI și redactor principal al „Enciclopediei Române”, prima enciclopedie românească, a fost comemorat la 100 de ani de la trecerea din istorie în veșnicie, la mormântul său, situat în cimitirul nr 6 (fostul cimitir greco-catolic) din Reșița.

Manifestarea a fost organizată la inițiativa Asociației Generale a Românilor Uniți, Greco-Catolici Reșița și a reunit în jurul său oameni de cultură din Reșița și Bocșa.

Slujba de comemorare a fost oficiată de Prea Onoratul Părinte Nicolae Tutaș, Protopop greco-catolic de Reșița.

Personalitatea marcantă a Dr. Corneliu Diaconovici a fost evocată de Bogdan Andrei Mihele, care a dorit să ateste apartenența prea puțin cunoscută a celui comemorat la Biserica Greco-Catolică.

Dl. Erwin Josef Țigla, președintele Forumului Democratic al Germanilor din Banatul Montan a prezentat și oferit celor prezenți plicul filateric și ștampila realizată cu prilejul comemorării a 100 de ani de la trecerea în eternitate a Dr. Corneliu Diaconovici.

Au luat cuvântul și d-na. Gabriela Șerban, directorul Bibliotecii „Tata Oancea” din Bocșa, locul de naștere al dr. Corneliu Diaconovici, d-na. dr. fil. Ada D. Cruceanu și d-na. prof. Florica Molnar.

Colegiul-National Diaconovici-Tietz a depus la mormântul acestuia o coroană de flori, având înscris „Comemorare 100 de ani de la trecerea în veșnicie – C.N. Diaconovici – Tietz”.

Dr. Corneliu Diaconovici (Diaconovich în epocă) s-a născut la 18 februarie 1859, la Bocșa Montană, din părinții Adolf Diaconovich (*19.08.1829 – †27.05.1886), administratorul domeniilor bănățene ale Căilor Ferate de Stat, și Adelaide Kostiha (*24.09.1836 – †26.07.1915), fiind botezat în Biserica Greco-Catolică „Pogorârea Sfântului Spirit” din localitate, de către preotul Ioan Berceanu.

Părinții lui Corneliu Diaconovici au fost nașii de botez ai Fericitului Episcop Martir Dr. Valeriu Traian Frențiu, dar și ai tuturor copiilor familiei preotului Ioachim Frențiu, fapt consemnat în Registrul Botezaților-Parohia Greco-Catolică Reșița, aflat la Arhivele Naționale din Caransebeș.

Întemeietorul familiei Diaconovici a fost cărturarul, ieromonahul și pictorul de biserici Vasile Diaconu Loga, care a emigrat din Oltenia în anul 1736, împreună cu 50 de familii românești, întemeind satul românesc Srediștea Mare, de lângă Vârșeț, azi în Banatul sârbesc. Străbunicul lui Corneliu a fost Gheorghe Diaconovici, cel care, la presiunea bisericii sârbești, a fost obligat să-și schimbe numele din Diaconu în Diaconovici. Din cauza procesului de sârbizare, acesta a părăsit Srediștea și s-a stabilit la Bocșa Montană.

Tânărul Corneliu urmează școala primară la Reșița și Viena, apoi școala secundară la Lugoj, Carei și Timișoara. Studiile superioare le-a efectuat la Budapesta, unde și-a luat și licența în drept în anul 1880. În anul 1883 obține diploma de Doctor în Drept la Universitatea din Budapesta, cu teza „Despre apărarea îndreptățită”, o lucrare care reflectă pe deplin concepțiile sale juridice cu un pronunțat caracter democratic. Corneliu Diaconovici s-a remarcat în timpul studenției, fiind ales președinte al Societății studențești „Petru Maior” din Budapesta. Tot la Budapesta a scris și primele articole ca redactor la ziarul „Viitorul”. S-a dovedit a fi un publicist de talent și, în anul 1885, a fondat și condus revista „Romänische Revue”, apărută tot la Budapesta, apoi la Reșița (1886) și la Viena (din 1889). Transferată la Sibiu în 1893, revista și-a modificat și titlul în „Romänische Jahrbücher”, pentru ca în anul următor, ajunsă la Timișoara, să-și sisteze apariția. Cu Valeriu Braniște, Diaconovici a fondat ziarul timișorean „Dreptatea”, în 1894 (fiind și primul director al ziarului). Părintele moral și material al acestei publicații de politică națională a românilor bănățeni a fost dr. Alexandru Mocsonyi, care a grupat în jurul publicației o serie de condeie strălucite ale Banatului din acea vreme. După ce s-a reîntors acasă, a început să profeseze și avocatura ca stagiar la Lugoj, fiind pentru o perioadă de timp și avocat al Episcopiei Greco-Catolice.

Avea relații atât de bune în Reșița, Lugoj, Budapesta, Viena și în Sibiu, și atât de consolidată devenise reputația sa de intelectual înzestrat, încât lui Corneliu Diaconovici i se încredințează funcții importante. La trecerea la cele veșnice a lui George Barițiu, este ales membru (în 1893), secretar I al Astrei (din 1896) și director al revistei „Transilvania”; după activitatea depusă în ziaristică, eforturile sale se îndreaptă, în 1895, spre redactarea Enciclopediei Române, prima enciclopedie românească.

Ideea unei astfel de lucrări a constituit o mai veche preocupare a intelectualilor transilvăneni, ea prinzând contur abia la 3 ianuarie 1895, când dr. Corneliu Diaconovici prezenta Comitetului Asociației proiectul realizării unei enciclopedii „în scopul lățirii științelor și artelor în cercuri cât mai largi la poporul nostru, anume prin editarea unei enciclopedii române în formă așa-numitelor Lexicoane de conversație.” Despre această monumentală lucrare, I. D. Suciu spunea că „reprezintă o operă de o însemnătate specială în istoria culturii noastre în care se oglindește puterea de muncă a intelectualilor noștri din secolul trecut”. La finalul acestui proiect, dr. Corneliu Diaconovici nota în paginile ziarului „Transilvania” (XXXV, 2, 1094, pag. 53) că „timp de 8 ani am muncit neîntrerupt și cu cea mai mare încordare a puterilor mele, luptând cu nenumărate greutăți morale și materiale, și prin o activitate neobosită mi-a succes a duce lucrarea la bun sfârșit”. În paralel cu aceasta, în 1899 editează cu cheltuială proprie „Revista Economică”, devenită organul oficial al rețelei bancare denumită „Solidaritatea”.

Enciclopedia a fost premiată de către Academia Română, fiind totodată onorată cu Medalia de aur la Expoziția științifică de la București din anul 1903. Dr. Corneliu Diaconovici, pentru întreaga sa activitate publicistică, la propunerea lui Titu Maiorescu, ministru al Instrucțiunii Publice în acea perioadă, a fost distins cu medalia „Benemerenti” clasa I.

Ca o continuare firească a acestei mari și aproape de neegalat reușite, în 1905 inaugurează, la Sibiu, alături de elita românească din Transilvania, dar și din țară, Palatul Asociațiunii ASTRA, în speță Muzeul. A fost, de asemenea, membru onorific și corespondent al mai multor societăți științifice germane și italiene.

În anul 1904 își depune demisia din funcția de prim-secretar al ASTREI, scriind: „Mă retrag deci din postul de prim-secretar al Asociațiunii cu conștiința liniștită, că mi-am făcut datoria și cu dorința sinceră, că aceia, care vor veni după mine, la a lor retragere să poată constata față cu stările de astăzi un progres tot atât de îmbucurător, după cum l-am putut constata eu față de stările de la 1895. („Telegraful Român”, nr. 9 din 24 ianuarie / 6 februarie 1904, pag. 34).

Dr. Corneliu Diaconovici a fost o personalitate complexă, bun economist și finanțist. S-a remarcat în domeniul finanțelor, îndeplinind funcția de director adjunct al Băncii Albina din Sibiu, secretar al Conferințelor Băncilor românești din Transilvania, inițiator și ctitor al Asociației Băncilor Românești din Ardeal. În anul 1907 a întemeiat, în România, Banca „Solidaritatea” și „Muntele de pietate”, iar în 1910, „Banca Carpați”. Pasionat de istorie, a realizat și câteva studii în acest domeniu. Între anii 1905 și 1906, ca director-adjunct al băncii „Albina”, i-a fost încredințată menținerea legăturilor cu Regatul, banca ardeleană fiind în tratative cu ministrul Take Ionescu de a înființa în România o bancă pe modelul caselor de împrumut prin amanet. Astfel a luat ființă în anul 1905 la București, Banca „Muntele de pietate” aflată sub controlul direct al băncii „Albina” din Sibiu, avându-l ca președinte pe Partenie Cosma, iar ca director pe Corneliu Diaconovici. Banca avea rolul de a sprijini păturile cele mai sărace. Cu această ocazie Diaconovici s-a stabilit la București. El a rămas în contact permanent cu ASTRA, dar s-a dedicat și activității bancare și financiare.

În anul 1918, după înfăptuirea Marii Uniri, s-a întors la Reșița, bolnav și sărăcit, cel mai probabil din cauza crizei puternice prin care trecuse sistemul bancar. În ultimii ani de viață a lucrat ca secretar general la Uzinele și Domeniile Reșița. Starea sa de sănătate s-a înrăutățit treptat. El a fost acuzat, printre altele, că în perioada războiului ar fi fost filogerman, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care s-a reîntors la Reșița și pentru care a fost izolat, astfel că, în timp ce foștii colegi ai săi, precum Valeriu Braniște, erau numiți miniștri, el ajunsese într-o stare de completă pauperitate.

În urma unei boli, care îl chinuia de câțiva ani, a decedat în Reșița, la 17 august 1923, fiind înmormântat în cimitirul greco-catolic la 19 august 1923. Slujba religioasă a fost oficiată de bunul său prieten, canonicul Nicolae Brânzeu, reprezentant al Episcopiei Greco-Catolice de Lugoj și protopopul onorar Ioan Mâxer, parohul Bisericii Greco-Catolice „Învierea Domnului Isus Cristos” din Reșița.

Din cauza scurțimii timpului prea puțină lume a aflat de moartea lui Diaconovich, la a cărui înmormântare a participat numai un număr restrâns de prieteni devotați ai defunctului. Din Lugoj au luat parte d-nii: Canonic Nicolae Brânzeu, adv. Dr. George Dobrin și Dr. Valeriu Braniște. Acesta din urmă a rostit și un frumos panegiric în numele Asociațiunii.

Crezul său de o viață, bunăstarea și culturalizarea mai adâncă a poporului român, prin personalitatea sa de strălucit cărturar și remarcabil cercetător, l-a slujit cu credință și devotament, pe măsura priceperii, a pregătirii și puterilor sale, până în ultima clipă a vieții.

Prin tot ceea ce a înfăptuit, dr. Corneliu Diaconovici și-a câștigat un binemeritat loc în galeria marilor personalități date de Banat. Faima lui a trecut de multă vreme granițele țării, el bucurându-se și de aprecierea străinătății, fiind membru al Academiei „Stella d’ Italia” și a societății „Museum für Völkerkunde” din Leipzig, precum și membru corespondent al mai multor societăți de știință germane și italiene.

Bogdan Andrei Mihele – președinte AGRU Reșița

Cu ocazia sărbătorii „Adormirea Maicii Domnului” la Sanctuarul Eparhial „Maica Domnului, Apărătoarea Noastră” de la Scăiuş a avut loc tradiţionalul pelerinaj de vară.

La sosire, Preasfințitul Ioan, Episcop de Lugoj a fost întâmpinat cu Sfânta Cruce şi Sfânta Evanghelie de către Pr. Inocenţiu Lung, Protopop de Lugoj şi de către părintele ic. stavr. Iulian Ilie Hasciar, parohul locului. Tinerii au oferit ierarhului buchete de flori.

Întregul program religios s-a desfăşurat pe esplanada din faţa bisericii. La orele 10.00 a început rugăciunea Sfântul Rozar. Icoana Maicii Domnului care a lăcrimat, a fost adusă din biserică şi a fost expusă afară pe platoul din faţa bisericii, înaintea credincioşilor spre venerare.

Programul a continuat cu celebrarea Sfintei Liturghii arhiereşti. Alături de episcop au concelebrat: mons. Angelo-Narcis Pop, Vicarul general al Eparhiei de Lugoj, alături de 20 de preoţi din mai multe protopopiate ale Eparhiei.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Corul „Reînvierea” al catedralei din Lugoj, dirijat de d-na. Cora Iacobescu.

Tema Cuvântului de învăţătură a episcopului a fost: „Corpul în creștinism și destinul acestuia”.

«Preacuratul corp al Mariei, „Templu” în care s-a sălășluit trupește Fiul lui Dumnezeu – „Sfântul care se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema” (Luca 1,35) –, preacuratul corp al Mariei neprihănit zămislită nu s-a descompus și nu a apus în mormânt. Transfigurat prin lucrarea lui Dumnezeu participă la slava cerească a Fiului Său Isus în mod asemănător trupului Fiului Său, având caracteristici îngerești. Prin zămislirea neprihănită a Mariei în sânul mamei sale Ana, prin contribuția ei la lucrarea lui Dumnezeu, prin participarea la misiunea lui Isus până sub cruce, participare vie, concretă și unită mai presus de înțelegerea noastră, prin puterea și lucrarea lui Dumnezeu la care „Nimic nu este cu neputință” (cf. Luca 18,27), corpul Mariei Mama lui Isus a fost făcut compatibil cu lumea în care a plecat Fiul Său Isus» a spus ierarhul.

Preasfinţia Sa a mulţumit preoţilor şi pelerinilor prezenţi. A mulţumit gazdei, Părintelui paroh Iulian şi credincioşilor locali care au pregătit şi de data aceasta cu multă dăruire buna desfăşurare a pelerinajului.

La finalul Sfintei Liturghii, episcopul i-a oferit pr. paroh Iulian Ilie Hasciar o cruce pectorală în semn de recunoştinţă şi apreciere. În continuare pr. Inocenţiu, Protopopul de Lugoj a dat citire Decretului de numire ca protosincel – Vicar General, Donec aliter provideatur (până la noi dispoziții), a Monseniorul Angelo-Narcis Pop.

Părintele paroh Iulian a mulţumit episcopului pentru vizită. A mulţumit, corului, confraţilor preoţi care au participat la eveniment, credincioşilor din parohie şi pelerinilor veniţi din mai multe judeţe.

După Sfânta Liturghie s-a rostit, în faţa icoanei care a lăcrimat, rugăciunea de Consfinţire la Inima Neprihănită a Preacuratei Fecioare Maria şi s-au cântat cântece mariane.

Programul liturgic s-a încheiat cu miruirea credincioşilor şi distribuirea anafurei.

A consemnat: Raimondo-Mario Rupp

Mai multe fotografii se găsesc AICI.

Preasfinţitul Părinte Ioan, Episcop de Lugoj, prin Decretul cu nr. 571 l-a numit pe Monseniorul Angelo-Narcis Pop în funcţia de Protosincel – Vicar General, Donec aliter provideatur (până la noi dispoziții), începând cu data de 15 august 2023.

Este o recunoaștere a muncii și a dăruirii monseniorului Angelo, un semn al continuității și deopotrivă al înnoirii. Ierarhul cheamă clerul și poporul la conlucrare în misiunea și munca pastorală și administrativă a eparhiei, de dragul Domnului.

Părintele Angelo-Narcis Pop s-a născut la data de 31 ianuarie 1971 și a fost hirotonit preot la 8 septembrie 1996. În decursul celor 27 de ani de preoţie a îndeplinit mai multe misiuni pastorale și administrative. Timp de 19 ani a fost Vicar general al Preasfinției Sale Alexandru.

Încredințăm ocrotirii Maicii Domnului Eparhia noastră și numirea de azi.

Biroul de Presă al Eparhiei de Lugoj