Gânduri și sentimente de la celebrarea funeraliilor Papei emerit Benedict al XVI-lea

Probabil mulți dintre cei care vor citi această știre au urmărit prin mijloacele media celebrarea funeraliilor Papei emerit Benedict al XVI-lea, azi 5 ianuarie 2023, ajunul Praznicului Botezului Domnului. De obicei emoția este mai intensă participând în mod direct la eveniment.

Așa cum era de așteptat participarea a fost extrem de numeroasă, o adevărată revărsare: de cardinali, episcopi, preoți, călugări și călugărițe, credincioși laici, delegații ale diferitelor religii sau confesiuni creștine și oficiale.

Atmosfera de reculegere a fost cea la care Papa Benedict trimitea prin personalitatea sa.

Discutând cu mulți dintre cei prezenți am cules în esență următoarea atitudine a participanților, atitudine care nu e ușor de explicitat, de fapt imposibil în esența sa. «Preafericite Părinte te regretăm foarte mult dar nu suntem disperați, nici chiar îndurerați. În felul tău discret ne vei veghea, nu se poate să nu ne rămâi păstor. Scrierile tale vor continua să ne hrănească sufletește poate pentru toată viața.

Știm că trebuia să pleci acolo unde ți-ai pus speranța și spre ce ai investit toate capacitățile și energia vieții tale. Știm că voiai să pleci să-L întâlnești. Nu prea credem că în Ceruri nu a fost azi sărbătoare pentru tine. Sărbătoarea de adio pe care ți-am făcut-o noi pe pământ este atât de săracă! De aceea, dacă ne podidesc lacrimile despărțindu-ne oarecum de tine, surprinzător, ele nu sunt lacrimi de tristețe ci deja de dor după tine și de bucuria a ceea ce tu de azi începi să trăiești într-un mod veșnic nou.

Câte amintiri ne rămân! Se activează și înveșnicesc în sufletele noastre acele momente în care, prin ceea ce ne-ai spus sau ne-ai scris și prin modul în care ai făcut-o, ne-ai ajutat să-L „atingem” pe Dumnezeu; ne-ai făcut să-L intuim, să-L zărim și să-L simțim dincolo de vălul care de acum pentru tine a căzut.»

A fost extrem de impresionat, de încărcat de bogate sentimente umane dar și de spiritualitate gestul de salut de despărțire al Papei Francisc de corpul neînsuflețit al Papei emerit Benedict. „Frate drag!” Doar atât, restul e taina dintre sufletele a doi păstori.

Poporul a scandat „Santo subito!”, adică „recunoașteți – voi cei cărora vă compete aceasta, Congregația pentru Cauzele Sfinților – declarați și oficial cât mai curând viața exemplară a acestui om al lui Dumnezeu, viața de sfințenie, noi suntem martorii acestei calități și de aceea vrem ca Papa Benedict să ne reprezinte și în calendarul celor sfinți.”

De pe Cerul Bisericii a apus o Stea, dar ea nu s-a stins ci s-a mutat mai presus de ceruri.

+ Ioan, episcop auxiliar de Lugoj




Preasfinţitul Ioan la funeraliile Papei emerit Benedict al XVI-lea

Preasfinţitul Ioan, episcop auxiliar de Lugoj, se află la Vatican, unde va participa și reprezenta Eparhia de Lugoj la funeraliile Papei emerit Benedict al XVI-lea.

Redăm în continuare câteva gânduri pe care Preasfinţitul Ioan le-a împărtăşit din ajunul funeraliilor:

Era de așteptat să fie „un fluviu” de lume la Bazilica Sfântul Petru și în zilele premergătoare funeraliilor Papei Emerit Benedict al XVI-lea. Într-un oarecare fel și noi cei care stăteam la uriașa coadă eram fii săi spirituali, fii pe care ne-a crescut în credință, luminând-o și hrănind-o. Am simțit o atmosferă de caldă recunoștință, dar am perceput că lumea vine la acest om al lui Dumnezeu și cu speranța că și acum, la ultima întâlnire, Papa Benedict mai are să dăruiască ceva, ceva bun pentru suflet. Prea ne-am obișnuit cu aceasta.

Am ajuns in fața copului neînsuflețit și chiar am putut rămâne în apropierea acestuia pentru rugăciune. Dar el, Joseph Ratzinger omul, teologul, preotul, cardinalul și Papa „nu era acolo”. Acolo era doar „corpul nu mai folosește la nimic” (cf. Ioan 6,53) pe care îl împrumutase ca să ne medieze nouă lumina pe care el a zărit-o, a atras-o, absorbit-o și ne-a transmis-o.

El era plecat și ajuns cu simplitate și cu pas neșovăielnic acolo unde era așteptat: „Bine slujitor bun și credincios” (Matei 25,21).

Oare ce cărți ne-ar scrie el acum, văzând ce vede, văzând pe Cine vede!?

Îți mulțumim, om sfințit al lui Dumnezeu pentru tot ceea ce ne-ai dăruit!

† Ioan, episcop auxiliar de Lugoj