Hirotonire de preot în catedrala Lugojului

În cadrul Sfintei Liturghii celebrate în Catedrala „Coborârea Spiritului Sfânt” din Lugoj, la Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, 15 august 2020, Prea Sfințitul Alexandru Mesian a hirotonit un nou lucrător în via Domnului, pe diaconul Mihai Alexandru Dragoş. Este cel de-al 113-lea preot hirotonit de Prea Sfinția Sa în cei 26 ani de păstorire a Eparhiei Lugojului.

Noul hirotonit este originar din Cluj-Napoca, este născut la 3 iulie 1974. A absolvit în anul 1999, facultatea de Medicină Generală din cadrul universităţii de Medicină şi Farmacie Timişoara. În anul 2013 a obţinut titlul de medic specialist în specialitatea „Medicina familiei”. În anul 2016 s-a înscris la facultatea de teologie Greco-Catolică din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, departamentul Blaj, pe care a absolvit-o în acest an. Este căsătorit, are patru copii şi locuieşte împreună cu familia în Timişoara.

La Sfânta Liturghie alături de Prea Sfințitul Alexandru Mesian au concelebrat: Mons. Angelo-Narcis Pop, Vicar general, pr. prot. Teodor Baba, protopop de Lugoj, pr. consilier eparhial Nicolae Teodorescu protopop de Timişoara, pr. prot. On. Ioan Pop, parohul Catedralei şi pr. Vasile Borda, paroh Timişoara I, „Naşterea Maicii Domnului”. Răspunsurile liturgice au fost date cu multă măiestrie de corul „Reînvierea” al catedralei.

În cuvântul său, PS Alexandru a vorbit despre Prea Curata Fecioară Maria. Prea Sfinţia sa le-a prezentat pelerinilor câteva motive pentru care o cinstim pe Maica Domnului.

„A fi Maică a lui Dumnezeu”, a spus Prea Sfinţia Sa, „este un titlu, o demnitate, o realitate ce întrece orice sublimitate, orice mărire, orice slavă. Prin maternitatea Ei, Maria s-a învrednicit să aibă cea mai intimă legătură cu divinitatea. O astfel de intimitate cu Dumnezeu n-a avut-o şi nu o va putea avea nici o altă fiinţă umană. Pentru aceea Dumnezeu a umplut-o de toată sfinţenia posibilă”.

Adresându-se noului hirotonit, PS Alexandru a subliniat misiunea preotului aceea de a se angaja să-l urmeze pe Isus Cristos, să-i înveţe pe oameni şi să administreze Sfintele Taine, si să conducă Poporul lui Dumnezeu, comunitatea care i-a fost încredinţată.

Prea Sfinţia Sa a subliniat aspectul chemării la preoţie a unui medic şi cum această profesie se îmbină armonios cu vocaţia la preoţie. „De aceea un medic” a spus P.S. Alexandru „care este şi preot, este un lucru deosebit de mare şi de valoros”. P.S. Alexandru a spus că este primul caz când conferă hirotonirea preoţească unui medic.

„Preotul neo hirotonit” a spus PS Alexandru, „s-a angajat să-l urmeze pe Fiul Mariei, să fie apostol, să fie însoţitorul lui Isus, să îndeplinească şi el misiunile pentru care a venit Cristos, să nu aducă doar cele de profesie de medic trupesc ci şi cele spirituale, de medic sufletesc”.

Prea Sfințitul Alexandru a mulțumit bunului Dumnezeu pentru harul sfintei preoții. I-a felicitat pe părinţii lui, pe soţia şi pe toţi cei care l-au însoţit, pelerinii din parohia Timişoara I, „Naşterea Maicii Domnului”, din Satu-Mare din Blaj şi din alte părţi. L-a încredinţat ocrotirii Prea Curatei Fecioare Maria şi i-a reamintit că face parte dintr-o Biserică martiră care a dat mărturie de credinţă în Dumnezeu şi Biserica Sa.

Părintele nou hirotonit Alexandru Mihai Dragoş a mulțumit în primul rând bunului Dumnezeu pentru chemarea la preoție, în al doilea rând Prea Sfințitului Episcop Alexandru. Un gând aparte de mulțumită și recunoștință a avut pentru părinți, soție, precum și față de cei apropiați. De-asemenea Părintele a mulțumit tuturor celor care au contribuit la formarea lui preoțească: profesori, formatori și îndrumători spirituali. Nu în ultimul rând a mulțumit și corului care a contribuit la solemnitatea acestui eveniment.

Părintele Dragoş a mai spus: „vreau să vă mulţumesc dumneavoastră tuturor care sunteti aici alături de mine că v-aţi rugat pentru mine. Vreau să vă rog în continuare, să vă rugaţi ca bunul Dumnezeu să-mi acorde toate harurile de care am nevoie pentru ca să pot să îndeplinesc cu umilinţă misiunea la care m-a chemat”.

Evenimentul s-a încheiat cu binecuvântarea personală pe care acesta a acordat-o, începând cu PS Alexandru şi continuând cu preoţii şi credincioşii prezenţi.

(Surse foto: Raimondo-Mario Rupp şi pr. Pop Ioan)

Biroul de presă al Eparhiei de Lugoj

 




Vizită pastorală a PS Alexandru în parohia greco-catolică Săcărâmb. Participare la a treia ediţie a simpozionului ştiinţific dedicat Protopopului Vasile Coloşi (1779-1814)

La invitația Pr. Prot. Micu Ceciliu Vasile, protopop de Hunedoara-Deva şi a domnului Ing. Radu Ioan Hașa, președintele Composesoratului Săcărâmb, sâmbătă 8 august, Prea Sfințitul Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj, a efectuat o vizită pastorală în parohia „Adormirea Maicii Domnului” Săcărâmb.

Această parohie are un trecut foarte valoros atât pentru Biserica Română Unită cu Roma, cât şi pentru istoria poporului român. Pe aceste meleaguri a trăit la începutul secolului XIX, un distins om de cultură, Părintele Protopop Vasile Coloşi, care s-a afirmat ca autor principal al cunoscutului Lexicon de la Buda, apărut în 1825, primul dicţionar român-latin-german-maghiar, operă la care au lucrat şi Samuil Micu împreună cu Petru Maior. Astfel, prin acest lexicon, limba română a fost adusă la nivel de limbă europeană şi o dată cu lexiconul acesta, se întemeiează lexicografia în domeniul filologiei româneşti.

Părintele Vasile Coloşi a fost şi paroh Săcărâmb între anii 1802-1814, când a trecut la cele veşnice, în etate de 35 de ani şi a fost înmormântat în pardoseala bisericii greco-catolice.

Primul preot care a slujt la Săcărâmb a fost Părintele Petru, începând cu anul 1733, iar ultimul a fost Părintele Mircea Iuliu Gavril Groza care a slujit între anii 1947-1948, astfel pe parcursul celor 215 ani (1733-1948), parohia greco-catolică din Săcărâmb, a fost administrată de 24 de preoţi, dintre care 11 protopopi. A reprezentat un centru al iluminismului.

În anul 1970, în noaptea nefastă de 13 spre 14 septembrie, în timpul unei furtuni, falnica biserică a fost lovită de un trăsnet. La 30 iunie 2017, credincioşii din localitatea Săcărâmb, au trimis o scrisoare Prea Sfinţitului Alexandru, semnată de d-l inginer Radu Ioan Haşa, preşedintele Composesoratului Săcărâmb, prin care solicitau acordarea binecuvântării şi respectiv, aprobarea pentru a începe lucrările de curăţire, igienizare şi conservare a ruinelor fostei biserici greco-catolice, în vederea descoperirii şi punerii în valoare a mormântului protopopului de Săcărâmb, Vasile Coloşi.

În anul 2018 pe baza documentelor de arhivă, o echipă de istorici a descoperit mormântul lui Vasile Coloşi în incinta bisericii aflată, la ora actuală, într-o avansată stare de ruină. Tot atunci s-a amenajat un complex memorial dedicat cărturarului.

La sfârşitul anului 2019 s-a constituit grupul de inițiativă pentru reconstrucția bisericii greco-catolice din Săcărâmb. Importanța deosebită a acestui locaș de cult constă în istoria lui.

Începând cu anul 2018, când s-au sfințit: troița nouă (2018), troița veche (1800) și mormântul lui Vasile Coloși, acest complex a intrat în circuitul ecumenic.

Din 2018, în fiecare an, s-au organizat evenimente culturale în această parohie. În acest an, la 8 august 2020, Propopopiatul român unit cu Roma, greco-Catolic Hunedoara, Asociaţia ecumenică a Cavalerilor Templieri, „Sancta Cruce”, Composesoratul Săcărâmb, cu binecuvântarea Episcopiei Greco-Catolice de Lugoj, a organizat simpozionul ştiinţific „Protopopul Vasile Coloşi de la Săcărâmb, un corifeu al Şcolii Ardelene”, care a ajuns la ediţia a III-a.

Alături de PS Alexandru au participat pr. Prot. Ceciliu Micu, protopop de Hunedoara, pr. Silviu Lucian Bindea, protopop de Orăştie, părintele Preda Doinel, protopop de Haţeg, clerici din judeţul Hunedoara, alături de oameni de ştiinţă şi de cultură.

Programul zilei a început cu oficierea unui parastas în memoria protopopului Vasile Coloşi şi a celorlalţi preoţi care au slujit în această biserică, oficiat de PS Alexandru împreună cu un sobor de preoţi.

După oficierea parastasului, a fost dezvelită pictura monseniorului Vasile Coloşi, operă realizată de pictorul şi profesorul universitar emerit Liviu Lăzărescu. În acelaşi timp s-a vernisat şi expoziţia temporară „Fericiţii episcopi martiri români greco-catolici”, cu tablouri realizate de Liviu Lăzărescu.

Simpozionul ştinţific moderat de către istoricul Dorin Petresc a cuprins în suita lucrărilor lecturarea precvuântărilor Lexiconului de la Buda de către actriţa Izabela Haşa, comunicări ştinţifice expuse de PS Alexandru Mesian, prof. univ. dr. Sigismund Duma, dr. Dorin Petresc, istoricul Georgeta Deju, dr. Gheorghe Firczak, juristul Remus Ionel Barna de la Oradea, arhitect Emilia Hamos, precum şi un eseu filosofic susţinut de profesorul Traian Stănciulescu de la Iaşi.

PS Alexandru a felicitat pe toţi cei care cu mult zel s-au angajat la redescoperirea şi punerea în valoare a acestei comori de cultură şi spiritualitate. „Noi” a spus Prea Sfinţia Sa, „am venit şi de data aceasta aici ca într-un pelerinaj la această biserică cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, deşi este în prezent doar o ruină. În calitatea Noastră de Episcop al acestei dieceze şi succesor al înaintaşilor noştri care au lucrat pentru propăşirea culturală şi spirituală a poporului nostru, împreună cu clericii care Ne însoţesc şi cu toţi participanţii, aducem mărire lui Dumnezeu şi laudă Prea Curatei Fecioare Maria, pe care o sărbătorim, rugându-ne pentru odihna veşnică a servului lui Dumnezeu, preot propopop Vasile Coloşi şi pentru toţi cei care au slujit în această biserică.”

În încheiere facem menţiunea că evenimentul de la Săcărâmb s-a desfăşurat cu aplicarea măsurilor şi respectarea regulilor pentru evenimentele culturale organizate în aer liber pe perioada stării de alertă.

A consemnat,

Raimondo-Mario Rupp




Hirotonire de diacon în catedrala Lugojului. Vizita unui grup de preoţi consilieri din eparhia de Cluj-Gherla la Lugoj

În Duminica a cincea după Rusalii, la 12 iulie 2020, Prea Sfinţia Sa Alexandru Mesian, episcop de Lugoj, a conferit treapta diaconatului, teologului Mihai Alexandru Dragoş, în cadrul sfintei Liturghii, săvârşită la catedrala din Lugoj.

Bucuria acestui eveniment a fost completată cu vizita unui grup de şaşe preoţi, protopopi şi consilieri eparhiali din eparhia de Cluj-Gherla, care au absolvit facultatea de Teologie Greco-Catolică din Cluj, împreună cu P.S. Călin Ioan Bot, episcop auxiliar de Lugoj, în urmă cu 25 de ani.

La începutul sfintei Liturghii, P.S. Alexandru i-a acordat teologului Mihai Alexandru, treapta ipodiaconatului.

Părintele diacon Mihai Alexandru Dragoş, s-a născut la data de 3 iulie 1974. Este originar din Cluj-Napoca. A absolvit în anul 1999, facultatea de Medicină Generală din cadrul universităţii de Medicină şi Farmacie Timişoara. În anul 2013 a obţinut titlul de medic specialist în specialitatea „Medicina familiei”. În anul 2016 s-a înscris la facultatea de teologie Greco-Catolică din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, departamentul Blaj, pe care a absolvit-o în acest an. Este căsătorit, are patru copii şi locuieşte împreună cu familia în Timişoara.

În cadrul sfintei Liturghii, Prea Sfinţitul Alexandru i-a acordat treapta diaconatului. Prea Sfinţia Sa a subliniat aspectul chemării la preoţie a unui medic şi cum această profesie se îmbină armonios cu vocaţia la preoţie. „De aceea un medic” a spus P.S. Alexandru „care este şi preot, este un lucru deosebit de mare şi de valoros”. P.S. Alexandru a spus că este primul caz când conferă hirotonirea preoţească unui medic.

Prea Sfinţitul Alexandru l-a felicitat pe părintele diacon, pe părinţii lui, pe soţia şi pe toţi cei care l-au însoţit, pelerinii din parohia Timişoara I, „Naşterea Maicii Domnului”, din Satu-Mare din Blaj şi din alte părţi. L-a încredinţat ocrotirii Prea Curatei Fecioare Maria şi i-a reamintit că face parte dintr-o Biserică martiră care a dat mărturie de credinţă în Dumnezeu şi Biserica Sa.

În încheiere, P.S. Alexandru a salutat prezenta grupului de preoti protopopi din eparhia de Cluj-Gherla.

În continuare, părintele Silviu Hodiş, paroh al parohiei Române Unite, Greco-Catolice „Buna Vestire” Târgu-Lăpuş şi director al editurii „Galaxia Gutenberg”, a multumit, în numele tuturor, pentru primirea facută şi pentru cinstea că din generatia lor care au absolvit în urmă cu 25 de ani facultatea de teologie, astazi, unul dintre colegi poartă deplinatatea harului preoţiei, fiind episcop.

P.S. Ioan a adresat un cuvânt de mulţumire. “Este o vizită care m-a surprins plăcut”, a spus Prea Sfinţia Sa, “o vizită care mă onorează şi mă încurajează în misiunea primită. Această vizită îmi arată cum ne leagă Dumnezeu împreună în prietenie prin preoţia la care ne-a chemat.

P.S. Ioan a dorit să sublinieze faptul că: „vocaţia şi misiunea mea, este doar o sinteză şi este configurată de voi toţi de la care am învăţat atâtea lucruri”. A mulţumit pentru vizită, pentru comuniune, pentru prietenie pentru susţinere şi pentru sfaturile preoteşti pe care le-a primit în tot acest timp de la colegii de generaţie.

În încheiere, P.S. Alexandru a mulţumit corului catedralei, dirijat de D-na prof. Olimpia Drăgan.

Părintele diacon Mihai Dragoş va fi hirotonit preot în curând.

Biroul de presă al Eparhiei de Lugoj

(Surse foto: pr. diac. Mihai Dragoş si pr. Silviu Hodiș)

 




Prima Sfânta Liturghie inaugurală, în Catedrala Lugojului, a episcopului auxiliar Ioan Călin Bot

Un om trimis de Dumnezeu cu numele Ioan, a venit pentru a răspândi lumina credinței” (PS Florentin despre PS Ioan Călin)

Duminică, 28 iunie 2020, PS Ioan Călin Bot, noul Episcop auxiliar de Lugoj a celebrat, cu participarea Episcopului eparhial, PS Alexandru Mesian și a credincioșilor din Lugoj, a Preasfinției Sale Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla și a unei delegații de preoți și persoane consacrate din Cluj, cea dintâi Sfântă Liturghie Arhierească în Catedrala Coborârea Sfântului Spirit din Lugoj.

În deschiderea celebrării solemne, Ierarhul locului, Preasfinția Sa Alexandru, a rostit câteva gânduri, invitând la comuniune în rugăciune pentru noul Episcop care „pune începutul – celebrează Liturghia, așa-zisă, «de primiție» – în Catedrala a doi Fericiți martiri ai Bisericii Greco-Catolice: a Episcopului Valeriu Traian Frențiu, care a stat 10 ani la Lugoj și a Episcopului Ioan Bălan, a cărui moaște se găsesc în altarul, respectiv, relicvariul amenajat în Catedrală, dar și Catedrala Episcopului Ioan Ploscaru, care, împreună cu ceilalți Episcopi mărturisitori și martiri sunt modele extraordinare de credință și de mărturisire a lui Hristos și a Bisericii Sale”. De aceea – a îndemnat – „să pășim și noi, că așa vrea Dumnezeu, pe urmele lor”, și să fim vrednici de acești înaintași ai noștri!

Episcopul de Lugoj l-a salutat pe PS Florentin Crihălmeanu, Episcopul de Cluj-Gherla, „care a venit să creeze o și mai mare bucurie la acest eveniment, deoarece pentru mai mulți ani Preasfințitul Ioan a fost Vicarul general al Preasfințitului Florentin”. De asemenea, a salutat prezența Surorilor Ordinului Sfântului Vasile cel Mare, din Cluj și Lugoj, și a Surorilor Congregației Maicii Domnului din Cluj, pentru că „au dorit să fie prezente măcar la Lugoj, dacă la momentul consacrării episcopale de la Blaj participarea a fost total interzisă în afara Episcopilor consacratori și a preoților celebranți”.

imagine

Prezentându-l pe tânărul Episcop auxiliar, „ajutător al Episcopului diecezan”, PS Alexandru a relatat evenimentele, de acum înscrise în istoria Bisericii Române Unite, care au condus la acest moment inaugural. A reamintit că celebrarea consacrării episcopale a PS Ioan era inițial fixată pentru data de 25 aprilie 2020, când s-ar fi desfășurat cu participarea poporului credincios și a sute de invitați din țară și străinătate. Dar, chiar și în condiții de restricție din cauza pandemiei, a mulțumit lui Dumnezeu că totuși s-a realizat hirotonirea noilor Ierarhi greco-catolici la Blaj și a invocat harul lui Dumnezeu asupra noului Episcop, PS Ioan Călin, pentru a se îngriji de credincioși, de promovarea învățăturii lui Isus Hristos între oameni și a-și împlini activitatea de Episcop. PS Alexandru a anunțat apoi prezența, împreună cu PS Florentin, și a unui grup de preoți din Eparhia de Cluj-Gherla: noul Vicar general, preoți vicari și consilieri episcopali, „doar reprezentanți ai celor mulți”, preoți, persoane consacrate, credincioși din Eparhia de Cluj-Gherla care ar fi dorit să fie în aceste momente împreună cu PS Ioan.

Celebrarea Liturgică a fost înălțătoare, la frumusețea rugăciunii contribuind și răspunsurile liturgice date de Corul Catedralei din Lugoj. Cuvântul de învățătură a fost rostit de către PS Florentin, care a salutat Episcopii, preoții și credincioșii din Lugoj, a mulțumit Preasfinției Sale Alexandru pentru invitația adresată, de a participa, chiar și în situația încă de alertă, la „cea dintâi Liturghie solemnă pontificată în Catedrala Lugojului de tânărul Episcop și apostol al Bisericii noastre, care și-a ales numele simbolic de Ioan”, despre care a menționat că este „cel de-al 56-lea episcop al Bisericii Române Unite cu Roma și al 11-lea chemat să ajute aici păstorirea Eparhiei de Lugoj. Este, a adăugat Preasfinția Sa, o mică compensație a faptului că nu am putut să fim prezenți la Blaj, să strigăm și noi, acolo, în momentul înmânării insemnelor: Axios! Dignus! Vrednic este!

Ierarhul clujean a arătat că „în primul rând, Eparhiile noastre sunt Eparhii surori: Eparhia de Lugoj, din Banatul Timișoarei și Eparhia de Gherla – Armenopoli, au aceeași dată de înființare: 26 nov. A.D. 1853, odată și cu înființarea Mitropoliei Blajului. A spus: „Cu bucurie am venit și cu speranța ca apropierea dintre Eparhiile noastre să crească, în continuare, ca Eparhii surori”. A continuat: „am dorit să participăm la acest moment și pentru a-l conduce – dați-mi voie să spun – pe «Episcopul nostru», Ioan, la începutul noii sale misiuni. Personal, am dorit să fiu aici și pentru că, Preasfinția Sa Ioan Călin, în anul 1997 a fost printre puținii preoți care mi-au fost alături la hirotonirea episcopală de la Roma, și, de asemenea, ne aflăm aici pentru că noul Episcop a fost un vrednic preot al Eparhiei noastre (de Cluj-Gherla), un foarte bun colaborator, un prieten și un frate în Hristos și îi mulțumim pentru aceasta. Prezența noastră aici, împreună cu preoții și cu surorile, este un semn care întărește această comuniune.”

Episcopul de Cluj-Gherla a meditat în continuare evanghelia duminicii (Mt 6,22-33) care „vorbește despre lumină”, despre capacitatea ochiului omenesc de a discerne… A afirmat că „ochiul nu este doar receptor al luminii, este și o «lanternă» prin care noi aruncăm o lumină asupra realității din jur” și, trecând în plan spiritual, „dacă ochiul luminează trupul în plan real, sufletul este cel care luminează trupul pe plan spiritual”. Și, „pentru a vedea corect realitatea din jurul nostru avem nevoie de lumina lui Dumnezeu, lumina harului, dar avem nevoie și de o lumină interioară corectă, care este lumina ochiului trupului, lumina sufletului nostru. Doar la aceste două lumini, privind realitatea din jurul nostru, putem să împlinim misiunea noastră, aceea de fii ai lui Dumnezeu prin Fiul” – sunt câteva idei din cuvântul spiritual al Ierarhului, cuvânt de îndemn și chemare la a înțelege că, oricât ne-am strădui în ceea ce dorim să împlinim prin capacitatea și puterea noastră, „totul depinde de Dumnezeu și suntem în mâinile Lui. Și dacă știm să fim în mâinile Lui, ca fii ai Tatălui milostiv, atunci viața noastră este o bucurie în încredere și speranță, cu iubire față de Dumnezeu”.

Episcopul de Cluj-Gherla a încheiat citând din Prologul Evangheliei de la Ioan: „«Fost-a om trimis de la Dumnezeu iar numele lui era Ioan. Acesta a venit să mărturisească despre Lumină, pentru ca lumea să creadă». Spunem și noi, simbolic astăzi, la un alt nivel: este un om trimis de Dumnezeu cu numele Ioan, a venit pentru a răspândi lumina credinței și îi mulțumim lui Dumnezeu pentru acest frumos dar pe care l-a făcut Bisericii noastre și Eparhiei de Lugoj. De aceea, îi dorim să fie lumină din Lumina lui Hristos, după cuvântul pe care Mântuitorul l-a adresat apostolilor Săi: «așa să lumineze faptele voastre bune înaintea oamenilor, pentru ca ei, privindu-vă pe voi, să preamărească pe Tatăl care este în ceruri». Și a încheiat, spunând acum: Axios! Dignus! Vrednic este! Întru mulți ani, Preasfințite Ioan!”

imagine

Bucurie, încredere și speranță, a exprimat Preasfinția Sa Călin Ioan Bot, Episcopul auxiliar de Lugoj. Episcopul auxiliar de Lugoj a început exprimând dorința de a împărtăși un gând pe care consideră că l-a primit, de sus, de la Dumnezeu, și pe care îl consideră „sinteza la ceea ce trebuie să mă călăuzească în această misiune de Episcop. Acest cuvânt pe care l-am simțit în suflet este din Sfânta Liturghie: Sus inimile! Și cred că aceasta este misiunea mea. Mă întrebam: avem inimile la Domnul? La care Domn? Cât e de Domn, Isus Hristos, în inimile noastre? Se simte confortabil, bine-primit, iubit, în inimile noastre? Sunt atente inimile noastre la El sau sunt distrate, sunt sincere sau sunt false? Sus să avem inimile! Dacă Domnul este pe Altar, atunci toată lumea inimile pe Altar. Dacă Domnul este în Potir, atunci toată lumea inimile în Potir. Dacă Domnul este prezent între literele vii ale Evangheliei de pe altar, atunci toată lumea să își închidă, pentru un ceas – cât ține Sf. Liturghie -, inimile între coperțile de aur ale Evangheliei, și, să simțim de care verset ni s-a lipit inima și ce ne spune Isus prin el. Dar, dacă Domnul este mai prezent în Cer, atunci toată lumea să își înalțe inimile sus, în Cer. Sus la Isus, la Tatăl, acolo de unde înainte de timp și de istorie a purces, din Tatăl, Spiritul Sfânt, hramul Catedralei noastre.

Și dacă rostim «sus» și «jos», dacă facem «exerciții de înviorare», așa cum făceam la școală sau la grădiniță, atunci o fi ținând de rolul nostru al preoților și aceasta: înviorarea inimilor. Așa percep misiunea pe care Domnul, prin Sinodul Episcopilor noștri, mi-a încredințat-o. Se poate spune că greco-catolicii de la Cluj lucrează pentru export: cancelarul Episcopiei din Ohio-SUA, pr. Ovidiu Mărginean s-a format la Cluj, cancelarul Episcopiei de București, pr. Andrei Mărcuș s-a format la Cluj și, probabil, mai sunt și alte exemple. Suntem aceeași Biserică și oamenii se amestecă și conlucrează. Să nu se supere că pierd, sau că mă pierd: ei îmi vor rămâne în suflet fiindcă prieteniile autentice, fundamentate pe dragostea de Dumnezeu, prietenii rămân. «Iată mama Mea și frații Mei!» – a spus-o Isus. Restrânsul grup care a venit azi de la Cluj, împreună cu Preasfințitul Episcop Florentin, au venit aici pentru că mă prețuiesc și pentru că ne-am înțeles bine. Întotdeauna se poate și mai bine dar a fost bine și, făcând o retrospectivă și un bilanț, expresia cu care pot defini tot ceea ce a fost în viața mea pastorală, și în colaborările de până acum, se poate defini prin cuvintele: «a fost frumos». Aceasta nu înseamnă că nu a fost și greu, dar ceea ce a rămas este: a fost frumos.”

imagine

Episcopul auxiliar de Lugoj a continuat mulțumind cu căldură oaspeților săi de la Cluj, Preasfinției Sale Florentin, confraților preoți, surorilor din Ordinul Sfântului Vasile cel Mare și surorilor din Congregația Maicii Domnului. A încheiat îndreptându-se spre noua sa familie spirituală, din Lugoj. Mai întâi s-a adresat Păstorului Eparhiei de Lugoj, prin cuvintele: „este un ideal pentru mine exemplul Preasfinției voastre, Preasfințite Părinte Alexandru, exemplu de naturală bunătate, precum și celelalte virtuți care sunt încă de descoperit. Sunt aici să vă fiu sprijin în activitatea și misiunea Preasfinției voastre de Păstor al acestei Eparhii unde munciți de 25 de ani cu dăruire, pe când eu munceam ca un copil în cei 25 de ani de preoție care se împlinesc curând. Salut, încă o dată, pe toți preoții Eparhiei de Lugoj, împreună cu familiile lor, chiar dacă nu sunt prezenți și pe toți credincioșii Eparhiei de Lugoj. Le mulțumesc mult, mulțumesc mult corului, care a dat răspunsurile la această Sfântă Liturghie și a reușit să stârnească emoții sănătoase, bune, și e nevoie de astfel de emoții pentru ca celebrarea noastră să fie bine primită înaintea lui Dumnezeu. Ultimul gând este: De acum rămân aici!

Preasfinția Sa Ioan Călin a oferit apoi două daruri cu încărcătură simbolică: o icoană cu Sfânta Familie pentru Preasfințitul Florentin, cel care i-a pus bazele formării spirituale și o Sfântă Evanghelie pentru Preasfințitul Alexandru, „pentru ca Preasfințitul Episcop Alexandru să continue să vestească mulți ani cu sănătate, ca și până acum, cuvântul lui Dumnezeu și să continue să fie o Evanghelie”. De asemenea, Preasfinția Sa Florentin a dăruit Preasfințitului Alexandru, gazda frumoasei celebrări, o icoană a Mântuitorului Isus Hristos, dorindu-i „să rămână întru mulți ani, pentru noi, un model al slujirii lui Hristos”. A alăturat o carte apărută recent, și a cărei realizare a coordonat-o, Arhontologia Episcopilor de Lugoj, precum și un număr din revista Steaua cu articole despre Cardinalul Iuliu Hossu, Fericitul Episcop martir. Episcopul de Cluj-Gherla a oferit și Preasfințitului Ioan o icoană a Mântuitorului Isus Hristos, „ca să rămână pentru noi un preot, un slujitor și un Episcop vrednic”, cerându-i binecuvântarea pe care nu a avut ocazia să o primească la Blaj și pe care PS Ioan să i-o ofere acum „ca un alt Hristos”.

S-au făcut, la final, câteva fotografii pentru a imortaliza aceste clipe, în acorduri de: „Întru mulți ani!”, acorduri urmate de cele ale Imnului Episcopilor Martiri – inspirată cântare purtând ecoul vizitei Sfântului Părinte Francisc la Blaj, din 2 iunie 2019, momentul încununării Episcopilor greco-catolici martiri cu lumina sfințeniei -, eveniment istoric ce rămâne izvor de haruri și binecuvântări peste Biserica Română Unită, între care și frumoasa sărbătoare a inaugurării episcopatului PS Ioan Călin Bot, în această zi de Duminică 28 iunie 2020, în Catedrala Lugojului.

 

Sursa aici 




Scrisoare Pastorală a Preasfințitului Alexandru Mesian, la Sărbătoarea Învierii Domnului – 2020

524/2020

ALEXANDRU,
Din mila lui Dumnezeu și grație Sfântului Scaun Apostolic al Romei,
Episcop român unit, greco-catolic,
al Eparhiei de Lugoj

Onoratului cler
și iubitului popor credincios
har, binecuvântare și mântuire de la Dumnezeu-Tatăl
și de la Domnul nostru Isus Cristos

 

„Îngerul a strigat celei pline de har:
Curată  Fecioară bucură-te! Și iară zic: bucură-te,
că Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt
și pe morți i-a ridicat. Popoare, veseliți-vă!”

(Din Catavasiile Învierii)

Cristos a înviat!

Iubiți credincioși,

Anul acesta sărbătorim Sfintele Paști în condiții speciale, când nu ne-am putut întâlni fizic nici în cadrul celebrărilor Postului Mare și nici în cadrul Sfintei Liturghii a Învierii Domnului.

Omenirea întreagă este zguduită de pandemia provocată de coronavirus – COVID-19. Am fost și suntem alături de toate persoanele care suferă într-un fel sau altul din cauza acestei epidemii. Ne rugăm lui Isus Cristos înviat din morți, să primească în patria cerească sufletele celor care au decedat și celor care au decedat din cauza acestei epidemii și să le dea odihna veșnică. Ne rugăm și pentru cei ce lucrează zi și noapte să oprească răspândirea acestei maladii care seamănă moartea și blochează bunul mers al societății umane.

Iubiți credincioși,

În ciuda acestei încercări ce apasă asupra întregii omeniri, Sărbătoarea Sfintelor Paști ne dă curajul și încrederea că nu moartea este ultimul lucru din viața omului ci învierea. Această victorie a vieții asupra morții este marele adevăr pe care îl proclamă credința creștină.

Ziua Învierii Domnului ne conferă bucuria învingerii binelui asupra răului. Adevărul a învins minciuna. Nevinovăția a învins păcatul. Durerea s-a schimbat în bucurie. Bunătatea a învins răutatea. Învierea a învins moartea.

Astăzi este ziua triumfului veșnic al Învierii lui Isus. Minunea minunilor, praznicul praznicelor, sărbătoarea sărbătorilor și cel mai mare act al începutului istoriei creștinismului: Învierea Mântuitorului nostru.

Învierea lui Cristos este temelia învierii noastre, este descoperirea supremă a puterii divine, este împlinirea profețiilor, ca argument convingător al lucrării Providenței în lume, este împlinirea și desăvârșirea credinței drepților Vechiului Testament. Învierea Domnului este lumina care luminează conștiințele credincioșilor, curățindu-le de idei preconcepute; este lumina care înlătură mitul și legenda.

Credința în înviere este viața Bisericii, este existența ei bazată pe faptul Învierii lui Cristos. Fără înviere n-ar exista Biserica: „Dacă Cristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră … sunteţi încă în păcatele voastre … Dar acum Cristos a înviat din morţi, fiind începătură (a învierii) celor adormiţi. Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om şi învierea morţilor. Căci, precum în Adam toţi mor, aşa şi în Cristos toţi vor învia” (cf. 1Cor 14,17-22).

Învierea lui Cristos este permanenta bucurie a credincioșilor; este un fapt unic ce nu se repetă. Despre Înviere nu se poate vorbi înafara Bisericii lui Cristos, pentru că Învierea lui Cristos a fost temelia credinței Apostolilor. Pentru ei și pentru noi Isus este Mesia cel așteptat, iar Spiritul Sfânt ne luminează să înțelegem acest adevăr dumnezeiesc. Biserica creștină din primele veacuri se numea Biserica Învierii pentru că temelia predicării Apostolilor era despre Învierea Domnului și învierea noastră.

Iubiți credincioși,

Pe cât de zguduitoare și întunecată a fost Vinerea Mare, pe atât de măreață, luminoasă și strălucitoare a fost ziua Învierii lui Cristos, ziua celei mai curate bucurii și a celei mai dulci mângâieri. În această zi, El, Stăpânul vieții și al morții, a zdrobit imperiul satanei și ne-a redat libertatea de fii ai lui Dumnezeu. Cu adevărat: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim într-însa” (Ps. 117,24).

Bucuria acestei zile a Învierii Domnului nostru Isus Cristos se răsfrânge în toate slujbele religioase care se celebrează în Biserică, mai ales în cele ale duminicilor. Învierea Domnului este temelia credinței creștine, pe care o mărturisim cu toții în mod solemn, ori de câte ori rostim Crezul: „Și a înviat a treia zi, după Scripturi”.

Toate scrierile Noului Testament: Evangheliile, Faptele Apostolilor, Scrisorile Apostolilor, ne arată că toate profețiile mesianice ale Vechiului Testament, precum și cele ale Mântuitorului Isus referitoare la Învierea Sa, s-au împlinit până la ultima literă.

Dușmanii Învierii lui Cristos au încercat și încearcă și astăzi, de-a lungul unei istorii de 2000 de ani, să conteste și să combată prin toate mijloacele acest adevăr fundamental al Învierii Domnului, în speranța că, atacând temelia creștinismului, vor izbuti să dărâme întregul edificiu, adică Biserica lui Cristos.

 

Iubiții mei fii sufletești,

Însuflețiți de convingerea Învierii lui Isus, Apostolii devin, după pogorârea peste ei a Spiritului Sfânt, propovăduitori neînfricați ai lui Isus cel Înviat, pentru care ei îndură bătăi, prigoniri și închisoare, declarând cu seninătate și curaj, în fața Sinedriului, că ei nu pot să nu vorbească despre ceea ce ei înșiși au văzut și au auzit – cum declară Sfântul Petru și Sfântul Ioan – adică despre Cristos răstignit și înviat. Și prin această mărturie a lor, pecetluită cu sângele martiriului, ei au cucerit o lume întreagă.

Întrega credință a Apostolilor, a tuturor sfinților și martirilor, precum și mărturia de douăzeci de veacuri a Bisericii este zidită pe temelia de nezdruncinat a Învierii, pe mormântul gol din care a țâșnit viața lumii.

Cristos a înviat – înseamnă că Dumnezeu există.

Cristos a înviat – înseamnă că există viață veșnică și Cristos este începutul învierii noastre la această viață.

Cristos a înviat – înseamnă că speranța omenirii este justificată.

Cristos a înviat – înseamnă că profețiile și minunile biblice sunt adevărate.

Cristos a înviat – înseamnă că Isus a încredințat Bisericii Sale misiunea de a-i învăța și de a-i sfinți pe oameni, misiune care trebuie îndeplinită până la sfârșitul veacurilor: „mergând învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Spirit; învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă; și iată, eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârșitul veacului” (Mt. 28,19-20).

Învierea lui Cristos este, pentru toți creștinii, prilej de bucurie, mângâiere și speranță. Pentru acest sfânt ideal al Învierii ne ducem povara grea a Crucii pe urmele lui Isus Cristos Crucificat și Înviat, știind că dacă trăim și murim cu Cristos, adică după învățătura Sa, și noi vom învia împreună cu Cristos întru mărire.

Închei acestă scrisoare pastorală dorind ca Învierea lui Isus Cristos să fie pentru toți creștinii prilej de bucurie, de mângâiere și speranță.

Să ne bucurăm și noi împreună cu Biserica, în această luminată zi a Învierii, așa cum ne îndeamnă ea prin Catavasiile Învierii:

„Cristos a înviat din morți! Ziua Învierii, să ne luminăm, popoare! Paștile Domnului, Paștile! Că din moarte la viață și de pe pământ la cer, Cristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm cântare de biruință”. Amin.

 

Sărbători fericite!
Cristos a înviat!

                                              Alexandru Mesian
Episcop de Lugoj

Dată la Reședința Noastră Episcopală din Lugoj, la praznicul Învierii Domnului, Anul Domnului 2020

Însemnare: Această pastorală se va citi în fiecare biserică parohială la Sfânta Liturghie în prima zi de Sfintele Paști, iar în filii a doua zi.




Vizită pastorală în Parohia „Sfântul Nicolae” din Hațeg

Duminică, 26.01.2020, în a XXXII-a Duminică după Rusalii, Prea Sfinția Sa Alexandru Mesian, Episcop Greco-Catolic de Lugoj, la invitația Rev. Pr. Nicolae-Doinel Preda, Protopop de Hațeg, a fost în vizită pastorală în Parohia „Sfântul Nicolae” din Hațeg.

Semnificația acestei vizite a fost îmbogățită și de sărbătorirea cu acest prilej a unor de evenimente celebrate în trecutul apropiat: Jubileul de 25 de ani de episcopat ai Prea Sfinției Sale Alexandru Mesian, aniversarea vârstei de 83 de ani a Prea Sfinției Sale Alexandru Mesian, Jubileul de 25 de ani de căsătorie („Nunta de Argint”) ai Rev. Pr. Nicolae-Doinel Preda cu dna. preoteasă  Ec. Emilia Preda, Jubileul de 25 de ani de preoție ai Rev. Pr. Nicolae-Doinel Preda, cât și aniversarea de 25 de ani a Dl. Ing. Darius Emanuel Preda, fiul familiei Preda. 

La acest ceas de sărbătoare au concelebrat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie alături de Prea Sfinția Sa Alexandru Mesian: Rev. Pr. Nicola Lauš jun., Cancelar și Econom al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara; Rev. Pr. Nicolae-Doinel Preda, Protopop de Hațeg și Paroh al locului; Rev. Pr. Adrian Nagy, Protopop de Lupeni; Rev. Pr. Flavius-Manuel Jurcă, Protopop de Sarmizegetusa; Rev. Pr. Leonard Dacian Bulzan, Paroh la Vulcan; Rev. Pr. Radu Cristian Homm, Paroh la Caransebeș și Bucova; Rev. Pr. Dorin Tiberiu Szilveszter, Paroh la Bărbăteni, Rev. Pr. Vasile Solomon, Paroh la Petroșani; Rev. Pr. Daniel-Ilie Solomon, Paroh la Tuștea; Rev. Pr. Silviu Augustin Stroia, Paroh la Silvașul de Sus și Silvașul de Jos; Rev. Pr. Paul Marius Frățilă, Paroh la Totești și Samizegetusa și Rev. Pr. Nicușor Poroabă, Paroh la Pui. Am fost onorați de prezența în mijlocul nostru a Dlui. Prof. Univ. Dr. Sigismund Duma și a Dlui. Ing. Aurel Ciora. Pe lângă membrii comunității parohiale din Hațeg au fost prezenți credincioși din Protopopiatele de Hațeg, Lupeni și Sarmizegetusa.

În cuvântul de învățătură adresat, conform Pericopei Evanghelice din Duminica 32 după Rusalii , a întânirii dintre Isus și vameșul Zaheu (Lc. 19, 1-10), Prea Sfinția Sa a pornit de la momentul trezirii conștiinței lui Zaheu. Chiar dacă era corupt și abuza de funcția sa, o fărâmă de conștiință dreaptă a rămas în sufletul său; își găsește un loc din care poate să-l vadă pe Isus, se urcă într-un sicomor, iar întâlnirea începe în conștiința lui Zaheu, Dumnezeu simte dorința acestuia de a-l întâni. Isus se oprește, acceptă deschiderea lui Zaheu față de Dumnezeu și disponibilitatea de schimbare a propriei vieți, și se invită: „Zahee, coboară-te, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân”. În fața prejudecăților și a condamnărilor venite din partea celor care se rezumă doar la litera Legii, Isus ne descoperă spiritul Legii: „Căci Fiul omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut”. Fiind in casa lui Zaheu, pe care o putem vedea ca pe un confesional, Isus primește recunoașterea păcatelor sale, dorința de îndreptarea a răul făcut și de a-și schimba viața: „Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor și, dacă am năpăstiut pe cineva cu ceva, întorc împătrit”. Așadar Zaheu este cu adevărat un „fiu al lui Avraam” și „mântuire s-a făcut casei acesteia”.  El devine un model pentru fiecare dintre noi, un model de examen de conștiință, de refacere a vieții noastre și de regăsire a liniștii sufletești. Copacul zilelor noastre este rugăciunea, este căința, este slujirea. Astăzi sunt alți copaci în care ne putem urca pentru a-L întâlni pe Cristos: lectura Sfintelor Scripturi, participarea la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, părerea de rău pentru păcatele săvârșite, repararea răului făcut și slujirea lui Dumnezeu. „Isus ne vede și pe noi așa cum l-a văzut și pe Zaheu, ne vede conștiințele fiecăruia de aceea, Iubiți Credincioși, trebuie să luăm și noi exemplul acestui om care s-a convertit și care a avut incomparabilă mai mare liniște sufletească când a auzit cuvintele „astăzi s-a făcut mântuire s-a făcut casei acesteia”.

După predică a urmat binecuvântarea și punerea inelelor de argint cu ocazia celebrării Jubileului de 25 de ani  de căsătorie. 

La încheierea Sfintei  și Dumnezeieștii Liturghii Pr. Protopop Nicolae-Doinel Preda a  prezentat un scurt istoric al Bisericii Greco-Catolice din ținutul Hațegului începând cu anul 1994. Au fost reamintite figurile Î.P. Sale Ioan Ploscaru și Rev. Pr. Pavel Dragotă, ambii de Pie Memorie. S-a mulțumit Preasfinției Sale Alexandru Mesian pentru tot sprijinul acordat și „tuturor credincioșilor din toate parohiile  Protopiatului de Hațeg cu care am colaborat pe parcursul celor 25 ani pentru binele Bisericii și Premărirea Preasfintei și de Viață Făcătoarei Treimi”.

A consemnat:

Pr. Prot. Flavius-Manuel Jurcă

Fotografii: Cazan Florin