1

Ziua mondială a bolnavului sărbătorită la Lugoj

„Ziua Mondială a Bolnavului” din acest an s-a desfăşurat, la Catedrala „Coborârea Sfântului Spirit” din Lugoj, alfel decât în ceilalți ani. Aceste măsuri au fost luate în conformitate cu normele igienico-sanitare impuse de autorităţi pentru prevenirea şi limitarea îmbolnăvirilor cu COVID-19, valabile pentru spaţiile închise şi pentru celebrările liturgice. Cei care, din diferite motive, nu au putut participa la programul de la catedrală, biroul de presă al Episcopiei Greco-Catolice de Lugoj a asigurat transmisiunea în direct pe platformele online  Youtube şi Facebook.

Programul a început la orele 16.45 cu rugăciunea Sfântului Rozar. Sfânta Liturghie a fost celebrată de Preasfinţitul Ioan Călin Bot, episcop auxiliar de Lugoj. A concelebrat: părintele Teodor Baba, consilier eparhial şi protopop de Lugoj. A lectorat teol. Cristi Neagoe. Răspunsurile au fost date de un grup restrâns de corişti ai corului „Reînvierea” al catedralei, dirijat de Prof. Olimpia Drăgan.

În cuvântul de învățătură Preasfințitul Ioan a subliniat câteva aspecte pe marginea mesajului Sfântului Părinte Papa Francisc pentru cea de-a XXIX-a Zi Mondială a Bolnavului. Prezentăm în continuare, câteva referiri făcute de Preasfinţia Sa, legate de acest mesaj:

  • prima subliniere despre care vorbește Sfântul Părinte Papa Francisc, este despre importanţa de a instaura o relaţie de încredere cu cei bolnavi, aflaţi în suferinţă. Dacă bolnavilor le este favorizată şi nu înşelată încrederea în medici, în cei care se ocupă de ei, cu siguranţă boala şi suferinţa va fi suportată mai uşor.
  • Sfântul Părinte pune în antiteză două comportamente posibile: a te raporta la cei care suferă, la cei care sunt bolnavi într-un mod fratern sau într-un mod ipocrit, fals. Cel care se raportează ca un frate la cel care suferă, la cel bolnav, pune suflet în ceea ce face şi face tot posibilul pentru a-l ajuta pe cel bolnav.
  • Boala – spune Preafericitul Părinte Papa Francisc – impune o întrebare de sens adică: ce sens are să sufăr? De ce sufăr? De ce suferinţă, boală, moarte, de ce eu? Şi tocmai de aceea suferinţa este o mare provocare. Însă, suferinţa poate să deschidă omului calea spre credintă. Au fost multe situaţii în care oamenii trecând prin suferinţă l-au descoperit pe Dumnezeu. În acelasi timp suferința poate să-l conducă pe om la disperare.
  • Într-un fel sau altul orice bolnav poate fi ajutat în suferinţa lui.

Preasfinţitul Ioan a încheiat, prezentând câteva aspecte legate de atitudinea lui Cristos în faţa suferinţei. Pornind de la întrebarea „Cum a suferit Isus Cristos?”, Preasfinţia Sa a subliniat: „Isus a suferit, unit fiind cu Tatăl în suferinţa lui, în fiecare clipă. Acest fapt face diferenta, între a suferi singur, lucru înspăimântător, şi a suferi unit sau împreună, – în cazul lui Isus – unit cu Tatăl. Tată, în mâinile tale încredințez sufletul meu (Lc 23,46). Suferinţa lui Isus are preţ răscumpărător pentru neamul omenesc şi Dumnezeu l-a înviat din morţi (Cf. Luc.9:7), pentru această încredinţare”.

„Este deosebit de important” a spus în încheiere Preasfinţitul Ioan „dacă reuşim ca suferinţa noastră să nu o ducem singuri, să nu fie pustiire, înfiorare, înspăimântare, ci s-o ducem uniţi cu Cristos, uniţi cu Dumnezeu. Şi Tatăl a treia zi l-a înviat din morti, iar Cristos cel înviat, – ne spune Sfântul Apostol Pavel – nu mai moare pentru că moartea nu mai are stăpânire asupra Lui. (Cf. Romani 6,9)”.

La finalul Sfintei Liturghii s-au rostit rugăciuni în cinstea Preacuratei Fecioare Maria şi rugăciuni pentru cei bolnavi.

Reamintim că Ziua Mondială a Bolnavului celebrată în Biserica Catolică din întreaga lume a fost instituită de către Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea în anul 1992 şi se leagă de sărbătoarea liturgică a Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes (după calendarul latin).

Biroul de presă eparhial