Scrisoare pastorală la Învierea Domnului nostru Isus Cristos – 2021

Nr. 315 / 2021

 

ALEXANDRU,
Din mila lui Dumnezeu și grație Sfântului Scaun Apostolic al Romei,
Episcop român unit, greco-catolic,
al Eparhiei de Lugoj

 

Onoratului cler
și iubitului popor credincios
har, binecuvântare și mântuire de la Dumnezeu-Tatăl
și de la Domnul nostru Isus Cristos

 

„Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul,

să ne bucurăm și să ne veselim întru ea!”

(Ps. 117,24)

Cristos a înviat!

Iubiți credincioși,

      De două mii de ani de când se propovăduiește în lume Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos, creștinii își mărturisesc credința în învierea din morți a Mântuitorului, prin cuvintele: Cristos a înviat! Aceste cuvinte ne pun dintr-o dată în față întreaga bogăție de înțelesuri pe care ni le oferă Praznicul Paștilor. Căci într-adevăr, pe lângă faptul Învierii pe care îl retrăim an de an cu tainic fior, gândul ni se îndreaptă – chiar fără să vrem – mai ales spre ceea ce înseamnă el pentru noi, spre învățămintele care decurg dintr-însul.

     Mântuitorul însuși a ținut ca din tot ceea ce a săvârșit în decursul vieții Sale pământești, cei care doresc a-L urma, să poată lua exemplu: „Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împără

ţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri” (Mt. 7,21). Ce alt eveniment din viața Domnului este mai important și mai obligator prin consecințele sale decât Învierea?

     Domnul nostru Isus Cristos n-a înviat pentru El Însuși, deoarece ca Fiu al lui Dumnezeu nu avea trebuință de nimic. Învierea nu poate fi pusă în legătură cu urmărirea unor scopuri mărunte și trecătoare. Învierea Sa din morți a avut menirea să folosească vieții acelora pentru a căror mântuire S-a întrupat, a trăit și a pătimit pe cruce.

     Împărtășindu-ne belșugul vieții, Isus Cristos a răspuns uneia dintre cele mai firești năzuințe a omului, aceea de a trăi și încă de a trăi din plin. Întreaga învățătură evanghelică este închinată vieții și bucuriei de a trăi.

     Iubiți credincioși,

     Isus Cristos cel înviat stabilește relații directe cu ucenicii Săi, prin atingere și mâncând împreună cu ei. Prin aceasta, îi invită să-și dea seama că nu este o fantomă, dar mai ales să constate că trupul înviat cu care li se înfățișează este același care a fost martirizat și răstignit, de vreme ce poartă urmele pătimirii. Totuși, acest trup autentic și real are însușirile noi ale unui trup glorificat: nu mai este situat în spațiu și timp dar Se poate face prezent cum dorește, unde și când vrea, căci umanitatea Sa nu mai poate fi reținută pe pământ și nu mai aparține decât domeniului dumnezeiesc al Tatălui. Din acest motiv Isus Cel Înviat are libertatea suverană de a Se arăta în ce fel voiește: sub înfățișarea unui grădinar sau în alt chip decât cel știut de ucenici, tocmai pentru a le trezi credința.

     Învierea lui Isus Cristos nu a fost o reîntoarcere la viața pământească precum s-a întâmplat în cazul fiicei lui Iair, al tânărului din Nain sau al lui Lazăr. Aceste fapte erau evenimente miraculoase, dar persoanele în cauză se întorceau, prin puterea lui Isus, la o viață pământească „obișnuită”. La un moment dat, aceste persoane aveau să moară iarăși. Învierea lui Cristos este esențialmente diferită. În trupul Său înviat El trece de la starea de moarte la o altă viață dincolo de timp și spațiu. Trupul lui Isus este plin la Înviere de puterea Spiritului Sfânt, El participă la viața dumnezeiască în starea de glorie, încât Sfântul Pavel poate să spună despre Cristos că este omul ceresc (cf. Catehismului Bisericii Catolice, nr. 645-646).

     Iubiții mei fii sufletești,

     „Şi dacă Cristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră” (1Cor. 15,14). Învierea constituie înainte de toate confirmarea a tot ce a făcut și a învățat Cristos. Toate adevărurile, chiar și cele mai inaccesibile spiritului uman, își găsesc justificarea de vreme ce prin Învierea Sa Cristos a dat dovada definitivă pe care o promisese, a autorității Sale dumnezeiești.

     Adevărul dumnezeirii lui Isus este confirmat de Învierea Lui. El spusese: „Când veți înălța pe Fiul Omului, atunci veți cunoaște că Eu sunt” (In. 8, 28). Învierea Celui răstignit a demonstrat că El era cu adevărat Eu sunt, Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu însuși.

     Există un dublu aspect în misterul pascal: prin moartea Sa Cristos ne izbăvește de păcat iar prin Învierea Sa ne deschide accesul la o nouă viață.

     Cristos înviat este principiu și izvor al învierii noastre viitoare: „Cristos a înviat din morţi, fiind începătură (a învierii) celor adormiţi. … Căci, precum în Adam toţi mor, aşa şi în Cristos toţi vor învia” (1Cor. 15,20 și 22).

     Credința în Înviere are ca obiect un eveniment atestat istoric de către ucenicii care L-au întâlnit realmente pe Cel înviat și în același timp transcendent în mod tainic, ca intrare a umanității lui Cristos în gloria lui Dumnezeu. Mormântul gol și fâșiile de pânză de pe jos semnifică prin ele însele că trupul lui Cristos s-a eliberat din legăturile morții și stricăciunii prin puterea lui Dumnezeu. Ele îi pregătesc pe ucenici pentru întâlnirea cu Cel Înviat.

     Cristos „întâiul născut dintre cei morți” (Col. 1,18), este principiul propriei noastre învieri, încă de acum, prin îndreptățirea sufletului nostru și mai târziu prin învierea trupului nostru.

     Să ne unim deci, cu toată inima, cu Domnul și Dumnezeul nostru Isus Cristos. El este Împăratul nostru preamărit, Care ne cheamă la plinătatea vieții. Să-L ascultăm și să-L urmăm, păzind poruncile Lui și ferindu-ne de orice păcat.

     Împreună cu toți îngerii și sfinții, să o lăudăm și noi pe Preacurata Fecioară Maria, zicând: „Fecioară curată, bucură-te! Și iarăşi zic, bucură-te! Că Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt, și pe morți i-a ridicat”!

     În încheiere, dimpreună cu Episcopul auxiliar al Eparhiei de Lugoj, Preasfinția Sa Episcopul Ioan, rugăm pe Cristos Cel Înviat să vă dăruiască sănătate, liniște, pace și bucurie!

 

Sărbători fericite!

Cristos a înviat!

Lugoj, Sfintele Paști                                                Alexandru Mesian
      2 mai 2021                                                           Episcop de Lugoj

  

Dată la Reședința Noastră Episcopală din Lugoj, la praznicul Învierii Domnului, Anul Domnului 2021

Însemnare: Această pastorală se va citi în fiecare biserică parohială la Sfânta Liturghie în prima zi de Sfintele Paști, iar în filii a doua zi.

 




Anunţ: Pregătire sufletească pentru Sărbătoarea Învierii Domnului, în Catedrala Lugojului

Preasfinția Sa Ioan Călin Bot, Episcop auxiliar de Lugoj, propune credincioșilor – în perioada 20-22 aprilie 2021 – un itinerariu de pregătire sufletească pentru Sărbătoarea Învierii Domnului, având ca temă: „Hristos, viaţă dăruindu-ne”.

Toate meditaţiile se vor ţine în catedrala „Coborârea Sfântului Spirit din Lugoj”, începând cu ora 19.00, la finalul Sfintei Liturghii şi vor fi transmise în direct, online pe canalul de Youtube[1] al Episcopiei Greco-Catolice de Lugoj, precum şi pe pagina de Facebook[2] a Episcopiei noastre.

 

Biroul de Presă al Eparhiei de Lugoj

[1] Link canal Youtube: AICI

[2] Link pagină Facebook: AICI




Apariție editorială – episcopul Vasile Aftenie în dosarele Securității

Semnalăm apariția volumului Episcopul Vasile Aftenie în dosarele Securității, așternut pe hârtie de către pr. dr. Sergiu Soica, lucrare care se alătură volumelor dedicate Episcopilor și Cardinalilor martiri șau mărturisitori din perioada regimului comunist:

Episcopul Vasile Aftenie în dosarele Securității, editura Mega, Cluj-Napoca (cuvânt introductiv Episcop Mihai Frățilă), 2021, 333 pagini. 
Episcopul Ioan Suciu în dosarele Securității, editura Mega, Cluj-Napoca (cuvânt introductiv Episcop Virgil Bercea), 2020, 861 pagini.   
Cardinalul Alexandru Todea în dosarele Securității, editura Mega, Cluj-Napoca (cuvânt introductiv Episcop Virgil Bercea), 2017, 816 pagini. 
Cardinalul Iuliu Hossu în dosarele Securității, editura Mega, Cluj-Napoca (cuvânt introductiv Episcop Florentin Crihălmeanu; dr. Liviu Țăranu), 2016, 782 pagini.  
Episcopul Ioan Bălan în dosarele Securității, editura Mega, Cluj-Napoca (cuvânt introductiv Episcop Alexandru Mesian), 2015, 413 pagini.   

Preasfinția Sa Episcopul Virgil Bercea menționa într-un cuvânt introductiv că: aceste volume sunt un instrument de lucru indispensabil istoricilor și biografilor care se apleacă asupra cercetării timpului respectiv sau a personalităților rezistenței active din catacombele Bisericii Române Unite, multe aspecte urmând să iasă la iveală pentru posteritate, scrieri care deschid alte drumuri…

Autorul a dorit să mulțumească și pe această cale tuturor Episcopilor pentru apariția acestor volume, dar în mod special Excelenței Sale Episcop Virgil Bercea pentru tot sprijinul acordat acestui demers istoriografic, precum și domnului Emanuel Cosmovici.
Biroul de presă



Preasfințitul Ioan în mijlocul seminariștilor orădeni

În perioada 2-4 aprilie, comunitatea Seminarului „Sfinții Trei Ierarhi” din Oradea și-a ținut exercițiile spirituale caracteristice perioadei Postului Mare, încercând să pătrundă și să înțeleagă cât mai mult misterul mântuirii.

Invitat să țină meditațiile a fost Preasfințitul Călin Ioan Bot, Episcop auxiliar al Eparhiei de Lugoj, care a propus ca temă a exercițiilor spirituale din acest an imaginea Sfântului Apostol  Petru,  caracter foarte interesant. Totodată, Excelența Sa a lansat și două întrebări pentru toată durata exercițiilor: „dacă ne-am afla acum în fața Domnului, ce am avea noi să-i spunem? Dar El ce ne-ar putea spune nouă?”

Programul reculegerilor spirituale a constat în celebrările oficilor divine specifice Postului Mare, meditații și timp personal pentru rugăciune, spovadă și colocvii spirituale cu Pr. Anton Rus, părintele spiritual al seminarului, Pr. Traian Dobrată, responsab

ilul spiritual eparhial al reuniunii mariane, cât și cu PS Ioan.

Fiecare meditație din cadrul exercițiilor a abordat câte un aspect din viața Sfântului Apostol Petru, aspecte precum chemarea sa în urma evenimentului Pescuirii minunate (Lc V, 1-11), avertizarea din seara Cinei celei de Taină, tripla lepădare/renegare din momentul Patimii lui Isus, cât și dialogul simplu, dar profund, și tripla redeclarare a iubirii și fidelității pe malul mării Tiberiadei (In XXI, 15-19). Astfel, pe parcursul meditațiilor, seminariștii au putut observa apropierea și asemănarea omului de rând cu Petru, modelul nostru pământesc, care a căzut de atâtea ori, dar care s-a întors mereu înapoi la Domnul, cu căință și iubire.

Un moment important în cadrul reculegerilor a fost cel al împărtășirii mărturiilor, meditațiilor și gândurilor personale ale celor prezenți, moment extrem de emoționant, ce a scos la iveală sentimente și experiențe minunate.

În sfârșit, comunitatea Seminarului din Oradea a celebrat, împreună cu PS Ioan Călin BOT și cu PS Virgil BERCEA, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, în Parohia Schimbarea la Față” din cartierul Velența, Oradea, alături de credincioșii prezenți, finalizând astfel perioada exercițiilor spirituale în bucuria Domnului și în bucuria de a fi împreună frați.

Se cuvine să aducem mulțumiri Preasfinției Sale Ioan, pentru disponibilitatea de a ne fi alături în aceste zile de spiritualitate. Ne bucurăm să-l primim în mijlocul nostru ori de câte ori poate să vină. Simțim de fiecare dată apropierea părintească pe care o are față de seminariști, lucru pe care l-a făcut și în mulți ani cât a fost rector al Seminarului Teologic din Cluj Napoca. Mulțumim Preasfințitului Virgil care ne-a fost alături în aceste zile – ca de fiecare dată – participând la anumite momente liturgice și la unele meditații, împreună cu noi. de asemenea mulțumim tuturor celor care, într-un fel sau altul, ne sprijină în drumul adesea anevoios, către Domnul!

Sursa AICI

 




Numirea noului Protopop de Timişoara

Preasfinţia Sa Alexandru Mesian, Episcop Eparhial de Lugoj, însoţit de Preasfinţia Sa, Ioan Călin Bot, Episcop Auxiliar de Lugoj şi de Monseniorul Angelo-Narcis Pop, Vicar General al Eparhiei de Lugoj, au efectuat o vizită pastorală la Timişoara în ziua de 22 martie 2021, unde a avut loc o întâlnire la care au participat toţi preoţii din cadrul Viacariatului de Timişoara.

Tema întâlnirii a fost, numirea noului Protopop de Timişoara în persoana Părintelui Mihai Răzvan Oprişa. Această numire de protopop s-a făcut în conformitate cu canoanele 276, 277 şi 278 din Codul Canoanelor Bisericii Orientale (C.C.E.O.) şi cu Dreptul Particular al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică.

S-a dat citire canoanelor mai sus menţionate iar apoi s-a citit Decizia de numire. Preasfinţitul Alexandru i-a acordat Părintelui Mihai Răzvan Oprişa, Crucea pectorală.

Părintele Mihai Răzvan Oprişa în vârstă de 44 de ani, a fost hirotonit întru preoţie la 21 septembrie 2008 de către Preasfinția Sa Alexandru Mesian. Este căsătorit, are doi copii. Licenţiat în teologie, a început studiile teologice la Institutul Teologic Greco-Catolic „Sfântul Ioan Evanghelistul” din Cluj-Napoca, în perioada 1997-2000, apoi le-a continuat la Roma în cadrul Universităţii Pontificale „Urbaniana”, unde a obţinut licenţa în Teologie, în anul 2004. A urmat un master în Comunicări Sociale la Universitatea Pontificală „Gregoriana”, pe care l-a absolvit în anul 2007. Ulterior a obţinut şi titlul de Masterat, studiind Fundamentele Creştine ale Europei, la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, departamentul Oradea.

Părintele Răzvan Oprişa a fost numit, la 20 noiembrie 2012, de către Preasfințitul Alexandru Mesian, Administrator parohial în Parohia Timişoara VI, „Buna Vestire”. Pe lângă noua misiune de Propopop, Părintele Răzvan va continua şi activitatea de preot paroh în această parohie, unde va finaliza construcţia bisericii şi a centrului social, deja aflate în stare avansată de construcţie.

Biroul Eparhial de Presă