Vizită a Preasfințitului Ioan la mănăstirea „Preasfânta Treime” din Giroc
Duminică, 7 ianuarie 2024, de sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul, Preasfinția Sa Ioan a fost în mijlocul Comunității Monastice „Preasfânta Treime” din Giroc, județul Timiș.
Ierarhul a celebrat Sfânta Liturghie în capela mănăstirii împreună cu cei doi ieromonahi ai comunităţii: pr. Atanasie, stareţul mănăstirii şi pr. Isaac, părintele spiritual al mănăstirii.
În cuvântul de învăţătură, Preasfințitul a evidențiat rolul şi misiunea Sfântului Ioan Botezătorul. Ierarhul a prezentat din perspectivă istorică persoana Sfântului Ioan Botezătorul care a trăit „în zilele lui Irod, regele Iudeii” (Luca 1,5). Înaintemergătorul Domnului nostru Isus Hristos a avut o viață de ascet, renunțând la „vin și la orice băutură tare” (Luca 1,15). A trăit în pustiu, purtând o haină din păr de cămilă şi centură de piele în jurul coapselor sale, iar hrana lui erau lăcustele şi mierea sălbatică. (cf. Matei 3,4)
Legat de misiunea lui Ioan Botezătorul în raport cu poporul, episcopul l-a caracterizat pe Ioan Botezătorul un bun îndrumător sufletesc care a chemat oamenii la pocăință și la convertire, pregătindu-i astfel pentru venirea Mântuitorului nostru Isus Hristos. Ioan a fost botezătorul poporului „glasul celui care strigă în pustiu”; a predicat oamenilor căința de păcate și întoarcerea către Dumnezeu: „Pregătiți calea Domnului, faceți drepte cărările lui!” (Matei 3,3)
În ceea ce privește misiunea sa în raport cu Isus, Sfântul Ioan, în calitate de prooroc recunoscut de popor precizează identitatea lui Isus: „Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1,29). Botezându-L pe Isus, Ioan a dat mărturie, spunând: „Am văzut Spiritul coborând ca un porumbel din cer şi a rămas deasupra lui [Isus]. […] cel care m-a trimis să botez cu apă, el mi-a zis: Acela deasupra căruia vei vedea Spiritul coborând şi rămânând peste el, el este cel care botează în Spiritul Sfânt. Eu am văzut şi am dat mărturie: acesta este Fiul lui Dumnezeu”. (Ioan 29,32-34)
Ioan este „prietenul Mirelui” (Ioan 3,29), copleșit de bucuria venirii lui Isus, de vederea Lui își îndeamnă proprii ucenici să-l urmeze pe Isus: „nu sunt eu Hristos” (Ioan 3,28), astfel „se cade ca El să crească, iar eu să mă micșorez.” (Ioan 3,30)
În încheierea predicii ierarhul a îndemnat credincioșii să ia aminte la exemplul Sfântului Ioan Botezătorul care murit în plinătatea convingerii și a iubirii prin martiriu. Acesta a fost închis și decapitat de Irod Antipa, care a fost nemulțumit de criticile pe care le-a primit de la Ioan. „Nu-ţi este permis să o ai pe soția fratelui tău”. (Marcu 6,18)
La finalul celebrării pr. Atanasie a mulțumit tuturor celor care s-au adunat în rugăciune, fiind alături de comunitatea monastică. Bucuria sărbătorii a continuat cu o agapă fraternă în curtea mănăstirii la care au luat parte toţi cei prezenți.
Vizită pastorală a Preasfinţitului Ioan în Parohia Turdaş
În a treia zi de Crăciun, la 27 decembrie 2023, Preasfinţitul Ioan, episcop de Lugoj a efectuat o vizită pastorală în Parohia „Pogorârea Spiritului Sfânt” Turdaş, protopopiatul Hunedoara – Deva.
La sosire, ierarhul a fost întâmpinat în faţa bisericii cu Sfânta Cruce şi Sfânta Evanghelie de către pr. Micu Ceciliu, Protopop de Hunedoara – Deva, de către pr. Alexandru Claudiu Gînța, administrator parohial şi de alți preoţi invitaţi.
Alături de ierarh, la Sfânta Liturghie au slujit: pr. Angelo-Narcis Pop, Vicar general, pr. Protopop Ceciliu Micu, pr. Silviu-Lucian Bindea, Protopop de Orăştie şi pr. Alexandru Gînţa, administrator parohial.
Cu ocazia sărbătorii Sfântului Arhidiacon Ștefan, primul martir al Bisericii creștine, tema cuvântului de învățătură a ierarhului a fost: Cum este posibil ca om să-ți dai viața pentru Hristos?
Episcopul a subliniat că martiriul este alcătuit, în primul rând, din cunoaștere și convingere. „Sfântul Ștefan cunoaște nu doar istoria Vechiului Testament și istoria mântuirii, ci o interpretează în lumina învățăturii lui Isus. El este convins că Isus este Fiul lui Dumnezeu: „În Hristos sălășluiește trupește toată plinătatea dumnezeirii.” (Coloseni 2,9).
În al doilea rând, ierarhul a explicat că martirul este însoțit de har. Harul este ajutorul și puterea lui Dumnezeu ajunsă la om, lucrând în el. Cu ajutorul harului primit de la Dumnezeu, omul poate face lucruri de care natura nu este capabilă.
Un alt element al martiriului este „vederea”. Sfântul Ștefan a spus: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu!” «Ce presupune o astfel de viziune?! Ce forțe nebănuite descătușează și aduce? La vederea „cerurilor deschise” de ce poate deveni capabil un biet om; de ce alegeri, de ce decizii?! …» – a subliniat ierarhul.
Predica a evidențiat că martiriul îl oglindește pe Isus Hristos. Sfântul Ștefan, pe când era bătut cu pietre se ruga și spunea: „Doamne, Isuse, primește spiritul meu!” Și, îngenunchind, a strigat cu glas mare: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! Și zicând acestea, a murit”. Modul în care întâiul martir al Bisericii și-a dat viața urmează îndeaproape modul în care a murit Isus însuși: iertând și încredințându-se Tatălui.
Ierarhul a mulțumit la finalul slujbei atât părintelui Adrian Nicolae Didi pentru slujirea timp de 20 de ani în Parohia Turdaș, cât și părintelui Alexandru Claudiu Gînța pentru preluarea slujirii în această parohie.
Părintele Alexandru a mulțumit lui Dumnezeu, episcopului pentru vizită, preoţilor concelebranţi şi tuturor celor care s-au implicat în pregătirea acestei vizite.
La final, o formaţie de căluşari din Mărtineşti, l-a colindat pe episcop şi pe credincioşi. Sărbătoarea s-a încheiat cu o agapă fraternă.
Vizită pastorală a Preasfinţitului Ioan în Parohia Vladimirescu, județul Arad
Există o tradiție în Eparhia de Lugoj ca Episcopul eparhial să efectueze vizite pastorale anuale în marile centre şi capitale de judeţe ale eparhiei: Deva, Reşiţa, Timişoara şi Arad, cu ocazia marilor sărbători. Conform acestei tradiții, a doua zi de Crăciun, episcopul vizitează una din bisericile aflate în oraşul Arad unde sunt mai multe parohii.
În acest an, în a doua zi de Crăciun, la 26 decembrie 2023, Preasfinţitul Ioan s-a aflat în vizită pastorală în Parohia „Sfânta Treime” din comuna Vladimirescu, în apropiere de Arad.
La sosire ierarhul a fost întâmpinat în faţa bisericii de către pr. Radu Vorindan, Protopop de Arad, de pr Ioan Oltean Ardelean, parohul locului, de un sobor de preoţi din protopopiat şi de dl. Mihai Mag, primarul comunei Vladimirescu.
Alături de ierarh la Sfânta Liturghie au concelebrat: pr. Angelo Narcis-Pop, Vicar general, pr. Radu Vorindan, protopop de Arad, pr Ioan Oltean Ardelean, parohul locului, pr. Gabriel Ceauş, paroh la Bârzava, Gheorghe Traian Ardelean, paroh la Periam, Ilie Tomoiagă, paroh la Cărpiniş, pr. Pavel Orb, paroh la Şiria, Pr. Marcel Tarce, paroh la Cruceni pr. Vasile Pascu, paroh la Ghelari, şi pr. Ovidiu Crişan, administrator parohial la Capela „Bunavestire” din Arad.
În cuvântul de învățătură, episcopul a vorbit despre Preasfânta Fecioară Maria, Mama lui Isus în contextul episodului evanghelic al fugii în Egipt. Pornind de la întrebarea: cum o fi trăit Preasfânta Maria, Crăciunul acelor vremuri, ierarhul a prezentat trei aspecte.
În primul rând pericolul şi îngrijorarea în călătorii pe care Sfânta Familie le-a făcut pe traseul Nazaret-Betleem-Egipt-Nazaret. Ocrotită de Sfântul Iosif, Preasfânta Fecioara Maria urma cu prudență semnele pe care Providenţa le trimitea Sfintei familii. În ciuda vicisitudinilor, ea era încrezătoare în lucrarea lui Dumnezeu.
Un alt aspect: misterul. Este imposibil ca Maria să nu fi fost tainic şi eficient pregătită personal de Dumnezeu, şi dincolo de ceea ce este cunoscut din Scripturi în vederea misiunii sale de Mamă a Fiului lui Dumnezeu. Ea cunoștea mai bine decât oricine lucrarea minunată a lui Dumnezeu în viața sa și prin ea în ceea ce numim istoria mântuirii, păstrând multe taine ”și meditându-le în inima sa” (cf. Luca 2, 51).
Al treilea aspect: bucuria. În imnul Magnificat, la întâlnirea cu Elisabeta are loc o nestăvilită revărsare a sentimentelor sale. Maria a spus: „Sufletul meu îl preamărește pe Domnul și spiritul meu se bucură în Dumnezeu, Mântuitorul meu” (Luca 1, 46-47).
„Ce face experiența Mariei cu adevărat unică este absența cu desăvârşire a păcatului în viața sa” a spus ierarhul. „În viața și experiența ei, lipsesc reziduurile, umbrele, deruta și teama pe care păcatul le lasă în sufletele noastre. Astfel, trăirea bucuriei Mariei este unică”.
„Și la un moment dat”, a continuat episcopul, „viața Mariei, Mama lui Isus, și viețile fiecăruia dintre noi se fixează fără a mai putea adăuga sau scoate ceva din propria istorie”. Ierarhul i-a îndemnat pe credincioși să reflecteze la propria viață, subliniind că atunci când ne vine vremea să plecăm din această viață, tot ceea ce am trăit rămâne fixat ca o mare fotografie.
Privindu-ne viețile din perspectiva eternității înapoi spre timp, episcopul a lansat întrebări esențiale: „Ce vom aprecia în ele? Momentele în care am fost temători sau în care am fost curajoși? Cele în care am fost zgârciți cu Dumnezeu sau generoși?” Prin aceste întrebări, el a deschis ușa unei reflecții profunde asupra sensului vieții și a alegerilor noastre.
La finalul Sfintei Liturghii, Părintele Protopop Radu Vorindan a dat citire Diplomei aniversare conferită de către Preasfințitul Ioan, părintelui paroh Ioan Oltean Ardelean cu prilejul aniversării a 30 de ani de preoţie Ierarhul i-a oferit pr. paroh o cruce pectorală în semn de apreciere şi recunoştinţă.
Părintele Ioan Oltean a mulțumit lui Dumnezeu, episcopului pentru vizită, preoţilor concelebranţi, oficialităţilor locale şi tuturor celor care s-au ocupat de pregătirea acestei vizite.
Bucuria sărbătorii a continuat cu o agapă fraternă.
Sâmbătă 9 decembrie 2023, la sediul Episcopiei Greco-Catolice din Lugoj, a avut loc Adunarea Generală a Asociației Generale a Românilor Uniți (AGRU). Cu această ocazie, în baza statutului AGRU a fost aleasă noua structură de conduce AGRU Eparhial Lugoj.
Întâlnirea s-a desfășurat în prezența Preasfințitului Părinte Ioan, Episcop de Lugoj, fiind coordonată de Pr. Vicar general, Angelo-Narcis Pop. Aceasta a început cu un moment de rugăciune, (Ora a III a), urmat de un cuvânt din partea PS Ioan care a explicat semnificația spirituală a rugăciunii Ora a III a, precum şi importanța conlucrării dintre laici si preoți.
După prezentarea modului de desfășurare al alegerilor din partea Pr. Angelo Narcis Pop, s-a trecut la alegerea propriu-zisă a noii conduceri.
În urma alegerii a rezultat următoarea componență:
Au urmat discuții libere și un timp de socializare.
Prin decizia Nr. 848/19.12.2023, Preasfințitul Ioan a confirmat în funcția de Președinte AGRU Eparhial Lugoj pe doamna Elena Cecilia Turcu, numind totodată ca asistent Spiritual Eparhial AGRU Lugoj pe Pr. Angelo-Narcis Pop.
Mulțumim pe această cale tuturor celor ce constituie și activează în cadrul AGRU Eparhial Lugoj precum și celor ce susțin această asociație cu rugăciunea, cu gânduri bune și cu fapte.
Scrisoarea Pastorală a Preasfinţitului Părinte Ioan la Sărbătoarea Nașterii Domnului 2023
† IOAN
Din mila lui Dumnezeu, prin grația Scaunului apostolic al Romei și voința Sinodului Bisericii Române Unite cu Roma, Episcop al Eparhiei Greco-Catolice de Lugoj
SCRISOARE PASTORALĂ
la sărbătoarea Nașterii Domnului – 2023
Clerului, călugărilor, călugărițelor, credincioșilor greco-catolici și tuturor creștinilor iubitori de Dumnezeu
Vă binevestesc vouă bucurie mare. (Luca 2,10)
Iubiți frați întru Hristos,
Tema pe care o propune această scrisoare pastorală este bucuria; bucuria adusă din Cer și vestită de îngeri.
„În ținutul acela [al Betleemului] erau păstori, stând pe câmp și făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Și iată îngerul Domnului a stat lângă ei și slava Domnului a strălucit împrejurul lor, și ei s-au înfricoșat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeți. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul.” (Luca 2,8- 11).
Personajele paginii evanghelice la care facem referință sunt păstorii și îngerul. Vestea îngerului îi trimite pe păstori spre copilul Isus, căruia îi stau alături mama Sa Maria și dreptul Iosif, tatăl ocrotitor.
Păstorii sunt oameni simpli. În condițiile de atunci ei împlinesc o muncă obișnuită pentru a-și întreține familiile, muncă ce are exigențele și dificultățile ei.
E noapte, e liniște, și acest fapt permite tainei să se reveleze. În timpul nopții gândurile omenești se așază și se limpezesc, iar căutările se luminează, uneori și prin vis.
Confirmarea autenticității apariției îngerului și a mesajului adus de el, vine din faptul că păstorii sunt mai mulți și își pot verifica experiența unul cu altul, precum și din faptul că semnele indicate de înger coincid cu ceea ce vor afla în Bethleem: „au găsit pe Maria, pe Iosíf şi copilul culcat în iesle”. (Luca 2,16)
Păstorii sunt primii destinatari ai bucuriei aduse din cer. Rolul lor, după ce vor cerceta și se vor convinge de autenticitatea viziunii, este de a împărtăși mesajul și bucuria și altora.
După acest model și considerând elementele ce se regăsesc în evanghelia citată, păstorii sufletești de azi au rolul de a primi, păstra și transmite bucuria cerească lumii în care trăiesc. Dar ei, păstorii sufletești au și rolul de a pregăti sufletele pentru a primi tainica bucurie: „Vi s-a născut un Mântuitor” (Luca 2,11).
Mesajul bucuriei vine printr-un înger. „Cinstitele puteri cerești fără de trupuri”, cum le definește Biserica de Răsărit, spiritele netrupești, sunt ființe cerești care fac legătura între Dumnezeu cel negrăit și lumea noastră, lumea spiritelor întrupate.
Îngerii sunt mesageri divini care apar în istoria mântuirii în momente cruciale cu rolul de a preciza teologic cele ce se întâmplă. Așa a fost la Buna vestire, când Arhanghelul Gavril îi spune Fecioarei Maria: „Vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-l vei numi Isus. […] Va fi numit Fiul Celui Preaînalt […]. Spiritul Sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; […] iar sfântul care se va naşte va fi numit Fiul lui Dumnezeu.” (Luca 1,31-35).
Tot la fel, prin mesaje îngerești este înștiințat și dreptul Iosif cu privire la sarcina din sânul Mariei, logodnica sa, și la ceea ce îi cere Dumnezeu în acel context. Îngerii apar din abundență cu ocazia Nașterii lui Isus. Tot ei clarifică semnificația mormântului gol și a giulgiurilor părăsite la Învierea lui Isus și, în fine, precizează semnificația înălțării Sale la Ceruri.
Asemenea îngerilor, mesageri ai lui Dumnezeu, preoții au misiunea de a căuta în rugăciunea lor – dialog cu Dumnezeu, înțelesul semnelor timpului, misiunea de a preciza și de a transmite generației de azi mesajul evangheliei.
Contextul în care are loc Nașterea lui Isus, din multe puncte de vedere nu este diferit timpurilor noastre: pe atunci, era stăpânirea romană, erau taxele, era munca dură de toate zilele, erau îngrijorările vieții. Și venirea lui Mesia cel profețit părea că întârzie.
În zilele noastre „stăpânirea” este mai subtilă, e ideologică; munca e tot grea și îngrijorările nu lipsesc; Isus – Mesia rămâne în mare parte necunoscut și ignorat.
Generalizând, putem spune că avem azi un context și saturat și tentat. Ne-am săturat de reclame ce ne mint și uneori reușesc să ne păcălească și să ne fure. Ne-am săturat de promisiuni ce vin din multe părți. Există în societatea noastră o saturație de informații care nu ne sunt necesare și, pentru o anumită pătură socială, o saturație a bunăstării.
Multitudinea religiilor, a confesiunilor și a pseudo-religiilor lărgește și mai mult confuzia. E un context în care devine tot mai simplu ca fiecare să-și creeze propria religie pe care nici nu mai e dispus să o confrunte cu autenticitatea religiei și a confesiunii sale declarate.
Suntem adesea tentați, ispitiți. Scara tentațiilor este extrem de accesibilă și de largă mai cu seamă acum, prin intermediul internetului. Diferitele tentații ne tulbură și nu ne lasă să fim noi înșine, să avem receptivitatea necesară primirii unui mesaj autentic și curat venit din Cer.
Iubiți credincioși,
Să ne oprim la cuvântul „bucurie” din mesajul îngeresc.
Făcând parte din sfera afectivă, bucuria este o emoție umană fundamentală. Lumea, și noi cu ea, avem nevoie să ne bucurăm. E plăcut, reconfortant, benefic și dătător de energie să fim bucuroși. Însăși starea noastră de sănătate are de-a face cu acest sentiment.
Bucuria este un sentiment de satisfacție, de armonie și de plinătate care vine pe neașteptate, naște în inimă ca un dar și nu poate fi stârnit artificial.
Desigur că există mai multe tipuri de bucurie în funcție de dimensiunea umană în care aceasta naște, și pe care o atinge mai intens. În imnografia Bisericii de Răsărit regăsim doi termeni pentru acest sentiment: „bucurie” și „veselie”.
Există o bucurie curată a naturii numită „veselie”, – dar există și o bucurie spirituală care vine din lucrarea și atingerea lui Dumnezeu.
Bucuria este și un sentiment profund religios, un dar al lui Dumnezeu de la care provine, este rodul iubirii Sale pentru noi – întâlnind răspunsul nostru la aceasta. Bucuria aparține inimii mesajului biblic.
Din cuvintele Prorocului David exprimate în Psalmul 50, înțelegem că cel mai adânc motiv al bucuriei este conștiința mântuirii: accesul la Dumnezeu, prietenia Sa, comuniunea cu El, perspectiva cerurilor deschise. Aceasta o cere Prorocul David trezit din nebunia păcatului său: „dă-mi iarăși bucuria mântuirii” (Psalmul 50,14). Fără această bucurie care i-a însoțit viața, el nu mai poate trăi.
Se vede că avem nevoie să ne fie indicat, precizat și mereu reamintit care este fundamentul și izvorul adevăratei noastre bucurii. E necesar să ne conectăm la sursa bucuriei ținând sufletul înălțat spre ea. Până și ucenicii lui Isus, atât de apropiați Lui, au nevoie de această precizare. Atunci când bucuria lor era succesul misionar și biruința asupra lucrării răului, Maestrul le spune: „Bucuraţi-vă, mai ales pentru că numele voastre sunt scrise în ceruri.” (cf. Luca 10,20).
Motivațiile bucuriei religioase sunt date de experiența cunoașterii tainelor lui Dumnezeu, a misterului Întrupării Cuvântului Său, a tainei Împărăției Cerurilor deschise, precum și de experimentarea în simplitate a fraternității și a comuniunii cu semenii. Toate acestea sub privirea lui Dumnezeu.
Bucuria care vine din Cer, de la Dumnezeu, prin înger, creează un cadru, o atmosferă. Un suflet trist este închis și nu poate fi receptiv și primitor. În același timp bucuria care vine din Cer are putere creatoare. Arhanghelul Gavril se prezintă Mariei cu acest mesaj: „Bucură-te!” (Luca 1,28), iar imnografia Bisericii de răsărit cântă faptul că „deodată cu glasul Arhanghelului, Cuvântul lui Dumnezeu s-a întrupat” în sânul Fecioarei. (cf. troparul Născătoarei de Dumnezeu glasul I). Bucuria cea mare devine începătoare de viață și creatoare.
Mesajul bucuriei este: „Astăzi, vi s-a născut Mântuitorul care este Hristos Domnul.” (Luca 2,11).
Prorociile privind venirea lui Mesia în lume abundă în Vechile Scripturi, și El este așteptat cu dor de poporul credincios al lui Israel. Femeia samarineancă o spune spontan: „Știm că va veni Mesia care se cheamă Hristos.” (Ioan 4,25).
Omul, creat după chipul lui Dumnezeu și pentru comuniunea cu El, poartă în adâncul sufletului său dorința de Dumnezeu – chiar și atunci când nu știe aceasta și nu știe să o exprime.
Conținutul mesajului de bucurie adus de înger ne privește în mod fundamental. Privește atât starea noastră sufletească: primirea harului Divin și viețuirea în Hristos, cât și soarta noastră după trecerea prin pragul morții. Isus vine să aducă mântuirea deplină a omului, în realitatea existenței sale, în viața aceasta și pentru veșnicie.
Din punct de vedere biblic, mai întâi e de precizat că „Dumnezeu însuși vrea ca toţi oamenii să se mântuiască.” (cf. 1Timotei 2,4). Observăm apoi faptul că înșiși ucenicii, ascultându-l pe Isus vorbind despre mântuire, o resimt ca pe o provocare de netrecut: „Atunci, cine se poate mântui?” (Marcu 10,26), întreabă ei. „Cine va crede şi va fi botezat” (Marcu 16,16) și va rămâne „statornic” (cf. Luca 21,19), „răbdând până la sfârșit” (cf. Matei 24,13), acela va fi mântuit, răspunde Isus.
Această mântuire care vine prin Hristos Isus, o cântă Fecioara Maria în imnul Magnificat: „spiritul meu se bucură în Dumnezeu, Mântuitorul meu” (Luca 1,47); o privește întrupată, copleșit, dreptul Simeon ținându-L în brațe pe Mesia: „ochii mei au văzut mântuirea Ta (Luca 2,20); o descoperă și vestește Apostolul Andrei fratelui său Simon: „L-am găsit pe Mesia!” (Ioan 1,41), și lăsând toate, îl urmează împreună.
Hristos Isus „va mântui poporul său de păcate” (Matei 1,21), dar și poporul trebuie să lucreze la mântuirea sa „cu frică și cu cutremur” (Filipeni 2,12). E mântuirea adevărată pe care Isus o împlinește vizibil, în cotidian: „Astăzi s-a făcut mântuire acestei case” (Luca, 19,9), o parte însă a acestei mântuiri e conținută tainic „în speranţă” și se va revela la timpul său, „căci în speranţă am fost mântuiţi.” (Romani 8,24).
Mântuitorule Isus, vestit păstorilor din Betleem de îngerul trimis din cer, învață-ne să descoperim și să trăim prospețimea bucuriei Nașterii Tale. Prin întruparea Ta ne-ai deschis poarta spre fericirea veșnică. Lucrează, te rugăm, mântuirea în comunitățile, familiile și sufletele noastre și ne dăruiește timpuri de pace.
Iubiți credincioși,
Eparhia de Lugoj a trecut în anul 2023 prin evenimente rare. Plecarea la cele veșnice cu misiunea împlinită a Preasfințitului Episcop Alexandru și apoi instalarea noului episcop au cerut mobilizare, energie și resurse în a organiza evenimentele care s-au succedat.
A început organizarea structurilor de conducere, consultative și operative ale eparhiei, demers care cere un anumit timp, acomodare și formare în vederea bunei colaborări. Cere, de asemenea, ca – mai ales preoții – având diferite competențe, să găsească în ei disponibilitatea și generozitatea de a contribui, în jurul noului episcop și sub călăuzirea lui, la bunul mers al eparhiei, al protopopiatelor și al parohiilor, pentru binele sufletelor de păstorit.
Am sărbătorit de curând împlinirea a 170 de ani de la înființarea Eparhiei de Lugoj; o sărbătoare frumoasă, ocazie de rememorare a trecutului, a lucrării lui Dumnezeu prin Biserica Greco-Catolică în Banat, ocazie de conștientizare a zestrei moștenite; ocazie de comuniune, de bucurie și de înnoire a speranței.
Suntem recunoscători și îi încredințăm zilnic în rugăciune Bunului Dumnezeu pe toți binefăcătorii eparhiei noastre care și în anul ce se încheie au sprijinit proiectele eparhiei, parohiile și pe preoții noștri, în diferite moduri.
Tuturor, clerului, călugărilor, călugărițelor și dumneavoastră iubiților credincioși vă dorim sărbători cu sănătate, pace și har!
† Ioan, Episcop al Eparhiei Greco-Catolice de Lugoj
