Anul acesta, duminică 31 iulie, s-au comemorat 24 ani de la trecerea la cele veşnice a celui care a fost Arhiepiscop Ioan Ploscaru, fost Episcop al Eparhiei de Lugoj şi mărturisitor al credinţei în închisorile comuniste timp de 15 ani. Înalt Preasfinția Sa a trecut la cele veşnice în data de 31 iulie 1998.

În seara zilei de 30 iulie 2022, după Sfânta Liturghie de seară s-a oficiat un parastas de pomenire în memoria Arhiepiscopului mărturisitor al credinței, de către Părintele prot. On. Ioan Pop, parohul catedralei.

A doua zi, duminică 31 iulie 2022, în cadrul Sfintei Liturghii de la ora 9 celebrată de Pr. Ioan Pop, ÎPS Ioan Ploscaru a fost pomenit în cadrul ecteniei morților.

Sfânta Liturghie Arhierească de la orele 10.30 a fost pontificată de Preasfinţitul Alexandru, Episcop de Lugoj. Au concelebrat: Mons. Vicar Angelo-Narcis Pop şi Pr. Narcis Ardelean, paroh la Şanoviţa. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de corul „Reînvierea” al catedralei.

La sfârşitul Sfintei Liturghii a avut loc un parastas de pomenire în memoria Arhiepiscopului Ioan Ploscaru.

În Cuvântul de învăţătură, Preasfinţitul Alexandru a evocat personalitatea predecesorului său. A fost evocată şi tăria şi perseverenţa în credinţă a celui care a îndurat 15 ani de închisoare şi 25 de ani de clandestinitate doar pentru că nu a dorit să se lepede de Cristos şi Biserica Sa.

S-a reamintit că la 21 ianuarie 1990 Înalt Preasfinția Sa, Ioan Ploscaru a celebrat prima Sfântă Liturghie ca episcop după 42 de ani, în catedrala din Lugoj, retrocedată. A fost prima catedrală greco-catolică retrocedată cu mare generozitate de către Înaltpreasfințitul Nicolae Corneanu, de pie memorie care de altfel a retrocedat cultului greco-catolic toate bisericile din teritoriul canonic al Înalt Preasfinției Sale.

Preasfinţitul Alexandru a afirmat că Înaltpreasfinţia Sa, Ioan Ploscaru a trecut din această viaţă, fiind împăcat că Biserica Română Unită şi Eparhia Lugojului îşi continuă firul lucrurilor după înaintaşii care i-a avut şi după sfinţii martiri ai acestei Biserici. De aceea a murit liniştit şi cu speranţa că Dumnezeu va purta grijă şi în continuare de soarta acestei Biserici.

„Arhiepiscopul Ioan Ploscaru chiar dacă nu a devenit fericit” a spus Preasfinţitul Alexandru, „şi chiar dacă nu este unul din cei şapte Episcopi martiri ai Bisericii Noastre declarat de Sfântul Părinte Papa Francisc, este un mărturisitor al credinței pentru că nu a murit in închisoare dar, dacă era nevoie, ar fi acceptat şi acest lucru. Dumnezeu i-a oferit Arhiepiscopului Ioan Ploscaru, harul să vadă cu ochii lui, cum se prăbușesc sisteme politice ale celor fără de Dumnezeu şi cum Cristos şi Biserica Sa îşi continuă cu tărie drumul în istorie pentru că este o instituție divină, supranaturală, instituită de Isus Cristos”.

PS Alexandru a spus că unul din gândurile Arhiepiscopului Ioan Ploscaru era să-i ierte pe toţi cei care au greşit împotriva Bisericii. Mentalitatea era astfel: noi suferim şi dacă Dumnezeu ne va ajuta să ieşim din închisoare, va trebui să iertăm pentru că aşa ne învaţă Cristos să iertăm pe duşmanii noştri, şi Dumnezeu va rezolva problemele tuturor acelora care iartă. Este exemplul lui Cristos care a venit în lume ca să obţină iertare de la tatăl Ceresc prin jertfa Sa pe Cruce. Astfel, după învăţătura lui Isus Cristos, „iertaţi ca să fiţi iertaţi”.

„Iubiţi credincioşi”, a spus PS Alexandru, „de altfel, martirii noştri şi mărturisitorii Bisericii nu sunt altceva decât cei care au crezut, au aşteptat şi au îndurat întru totul acestei învăţături a lui Isus Cristos. Prin beatificarea celor 7 episcopi martiri de însuşi Papa Francisc pe Câmpia Libertăţii de la Blaj la 2 iunie 2019, Biserica Română Unită a fost ridicată la o mare înălţime, prin recunoaşterea jerftei acestora pentru credinţă şi a multor altora care nu sunt consemnaţi”.

„Aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru jertfele sfinților martiri şi pentru ceea ce ne-a lăsat ca moștenire episcopatul nostru şi mai ales, mă refer la Episcopul Ioan Ploscaru, la Fericitul Episcop martir Ioan Bălan şi la ceilalți înaintași ai săi”, a spus în încheiere Preasfinţitul Alexandru.

***

Arhiepiscopul Ioan Ploscaru – repere biografice:

• S-a născut la 19 noiembrie 1911 în localitatea Frata (jud. Cluj).
• A studiat teologia la Blaj şi la Strassbourg (Franţa).
• La vârsta de 22 ani a fost hirotonit preot celibatar.
• La 30 noiembrie 1948 a fost consacrat episcop de Lugoj, în clandestinitate, căci Biserica Greco-Catolică era scoasă înafara legii.
• A dat mărturie de credinţă, fiind încarcerat timp de 14 ani.
• A văzut reînvierea Bisericii Române Unite, în decembrie 1989.
• Pentru meritele deosebite în activitatea sa pastorală şi pentru puternica mărturisire de credinţă oferită prin întreaga sa viaţă închinată lui Dumnezeu şi Bisericii Sale, la data de 29 noiembrie 1996 Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea i-a conferit titlul onorific de Arhiepiscop ad personam.
• Arhiepiscopul Ioan Ploscaru, pe lângă pastoraţia căreia i s-a dedicat atât în timpul comunismului cât şi după revoluţia din 1989, a mai avut şi preocupări literare ca: exeget, poet, istoric şi moralist. A publicat 27 de cărţi. Dintre acestea amintim: „Lanţuri şi teroare”, lucrare apărută în limba română în anul 1993 care a fost tradusă în limbile italiană (2013), franceză (2017) şi spaniolă (2020). De asemenea amintim şi volumul de poezii „Cruci de gratii” (1992), tradus şi în limbile franceză (1995) şi italiană (2018).
• Arhiepiscopul Ioan Ploscaru este unul din cei 12 episcopi ai Bisericii Române Unite care a traversat îngrozitoarea persecuție a acestei Biserici.

A consemnat: ipod. Raimondo-Mario Rupp

Mai multe fotografii se găsesc AICI.

În duminica a cincea după Rusalii, la 17 iulie 2022, Preasfințitul Călin Ioan Bot, Episcop auxiliar de Lugoj, însoţit de Mons. Angelo-Narcis Pop, Vicar general, a efectuat o vizită pastorală în parohia „Sfântul Ilie Tesviteanul” Orăștie, Jud. Hunedoara. Motivele principale ale vizitei au fost: sărbătorirea hramului acestei parohii, binecuvântarea zidurilor exterioare ale bisericii în urma unor lucrări de renovare, Sfânta Liturghie şi comemorarea Fericitului Episcop martir Valeriu Traian Frenţiu, fost Protopop de Orăştie în perioada 1904-1912 şi ulterior, Episcop de Lugoj din anul 1912 până în 1922.

La sosire, ierarhul fost întâmpinat cu Sfânta Cruce și Sfânta Evanghelie în fața bisericii parohiale de către părintele Silviu-Lucian Bindea, parohul bisericii, Protopop de Orăștie și Consilier eparhial, de către preoți din protopopiatul de Orăștie și din alte parohii și de către credincioșii prezenți la eveniment.

Programul religios a început la orele 10 cu Binecuvântarea zidurilor exterioare a lăcaşului de cult ca urmare a îmbunătățirilor aduse și sfințirea iconostasului.

A urmat Sfânta Liturghie arhierească la care au concelebrat: Mons. Angelo-Narcis Pop, Vicar general, pr. Bindea Silviu-Lucian, parohul locului, pr. dr. Codrea Viorel Gheorghe, paroh de Cugir, pr. Alexandru Gînța, paroh de Mărtinești, pr. Mircea Costa, paroh de Rapoltul Mare, pr. Borza Marius, paroh de Geoagiu, pr. Ioan Sabo Sorin, paroh de Deva, pr. Viorel Costinar, paroh de Târnova, pr. Ovidiu Pop, paroh de Reșița. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de corul Bisericii „Sf. Ilie Tesviteanul” Orăștie.

Au mai fost prezenți la eveniment din partea autorităților (de stat) și d-l Ovidiu Laurenţiu Bălan, Primarul Municipiului Orăștie, dr. Gheorghe Firczak președintele fondator al Uniunii Culturale a Rutenilor din România, domnul Francisc-Oscar Gal, Subsecretar de Stat la Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, pe d-l Mircea-Călin Brândușa, Director executiv al Direcţiei Judeţene pentru Cultură Hunedoara, credincioși din Orăștie și din parohiile protopopiatului.

Tema pe care Preasfințitul Ioan a abordat-o în cuvântul său de învățătură a fost cea a martiriului din punct de vedere teologic, urmând ca următorii invitaţi să vorbească punctual despre persoana Episcopului martir Frenţiu.

Preasfinţia Sa a scos în evidenţă câteva caracteristici legat de martir şi martiraj. Astfel:

• martirul este un om asemenea nouă care simte durere, suferinţă şi fugă spontană de moarte;
• modelul şi permanenta referinţă a martiriului creştin este la Isus Cristos; martiriul creştin nefiind un gest singular, egoist, eroic al cuiva care vrea să moară;
• Martiriul şi gestul de martir este o puternică experiență, o trăire personală de viaţă spirituală raportată la Dumnezeu și la viața veșnică;
• martiriul este semnul celei mai mari iubiri până la a oferi viaţa, semnul maximei iubiri. Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi. „Voi sunteţi prietenii mei”, sunt cuvintele lui Isus.
• Martirul vede ”în lumea de dincolo”. Arhidiaconul Ştefan cu ochii îndreptaţi spre cer spune: „iată văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu” (Fapte 7, 56)
• martiriul dă mărturie. Când vedem gestul unui martir, spunem: ”fără îndoială că există Dumnezeu!”.

În încheierea temei despre martiriu, ierarhul a punctat câteva trăsături:

• Prima trăsătură este nevinovăţia. Martirii n-au făcut niciun rău; şi în cazul lui Isus, şi Pilat şi Irod o spun „omul acesta este nevinovat, nevinovat sunt de sângele acestui drept”;
• oferta liberă a martiriului, jertfirea de sine cu neluarea în seamă a propriilor suferinţe. Martirului nu i se smulge viaţa cu forţa şi el însuşi o lasă din mâini. De aceea mă iubeşte Tatăl, spune Isus, pentru că „Îmi dau viaţa ca iarăşi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi (Io. 10, 17-18).
• întâlnirea pe care i-o aduce harul lui Dumnezeu. În timpul agoniei lui Isus (cf. Lc 22) „i s-a arătat înger din cer și l-a întărit.”
• Tăcerea şi răbdarea în faţa acuzaţiilor „Ca un miel la junghiere a fost dus …” (Is. 53, 7)
• iertarea acordată prigonitorilor „Tată, iartă‑i, căci nu știu ce fac!” (Lc. 23, 24)

În încheierea cuvântului său, Preasfinţitul Ioan a subliniat un drum al mântuirii, care începe cu Dumnezeu-Cuvântul care se coboară la om ca apoi să-l înalțe pe om la Dumnezeu. Astfel, Dumnezeu coboară din Cer în pântecele Mariei „Sfântul care se va naşte din tine se va numi Fiul lui Dumnezeu” (Lc. 1, 35). Din pântecele Mariei ia un trup de om „Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi” (Io. 1, 14). Alege să rămână cu noi în pâine: „Eu sunt Pâinea Vieţii” (Io. 6, 48). Iar prin Pâinea dătătoare de viață pe care o primim în cuminecare, uniți cu Hristos, avem acces în împărăția Cerurilor. „Cine mănâncă Trupul meu şi bea Sângele meu are Viaţă Veşnică” (Io. 6,54).

La finalul Sfintei Liturghii au urmat un set de cuvântări cu ocazia comemorării personalității Fericitului Episcop Valeriu Traian Frenţiu. Au vorbit prof. Firczak Gheorghe şi ipod. Raimondo-Mario Rupp

Preasfințitul Ioan a mulțumit pr. Silviu-Lucian Bindea pentru activitatea pastorală din această parohie. Nu în ultimul rând a mulţumit bunului Dumnezeu şi a transmis salutul Preasfinţitului Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj.

De asemenea pr. Silviu-Lucian Bindea a mulțumit Preasfințitului Ioan pentru vizită, Vicarului general Mons. Angelo Pop și colegilor preoți, autorităților locale și credincioșilor prezenți pentru ajutor.

„Vă rugăm să transmiteţi salutul nostru şi dragostea noastră Preasfinţiei Sale, Episcop Alexandru!” s-a adresat în încheiere părintele Silviu, Preasfinţitului Ioan.

Cei prezenți au primit câte un pachet de merinde oferit de credincioșii parohiei.

A consemnat: ipod. Raimondo-Mario Rupp

Mai multe fotografii se găsesc AICI.

În Duminica a patra după Rusalii, la 10 iulie 2022, Preasfinţitul Călin Ioan Bot, Episcop auxiliar de Lugoj a efectuat o vizită pastorală în parohia „Adormirea Maicii Domnului” Peciu Nou, Protopopiatul de Timişoara.

Ierarhul a fost întâmpinat în faţa bisericii cu Sfânta Cruce şi Sfânta Evanghelie de către Părintele Vasile Chindriş, parohul locului, de doamna Nicoleta Grubacichi, Viceprimarul Comunei Peciu Nou și de tineri îmbrăcaţi în porturi populare care i-au oferit flori, pâine şi sare.

La Sfânta Liturghie arhierească au concelebrat: pr. Ioan Dunca, paroh la Parţa şi Pr. Vasile Chindriş, parohul locului.

În Cuvântul de învăţătură Episcopul a început cu un gând despre parohie ca realitate vie. Adresându-li-se credincioşilor, le-a spus: „Parohia o creaţi dumneavoastră, parohia o crează enoriaşii, parohia o creează preotul care vă formează şi pe care îl formaţi şi parohia o creem noi toţi împreună: credincioşii care solicită un preot, desigur episcopia, un aport având şi autorităţile locale”. A specificat că parohia este un loc unde credincioşii se hrănesc sufleteşte şi unde au ocazia să-l cunoască pe Dumnezeu. Preasfinţitul i-a invitat pe credincioşi să reflecteze – dat fiind contextul unei comune în continuă dezvoltare – ce formă ar putea da acestei parohii în continuare?

Un alt punct despre care ierarhul a vorbit a fost pe marginea Evangheliei Duminicii, cea a vindecării slujitorului sutaşului, căruia i-a dat un titlu: „minte deschisă şi credinţă”. Aceste două calităţi le regăsim la sutaşul care l-a rugat pe Isus să-i vindece sluga. Chiar dacă sutaşul conștientizează faptul că nu e vrednic ca Isus să intre în casa sa, crede că poate face ceva pentru el. „Acesta e unul dintre secrete” a spus PS Ioan, „nu suntem vrednici dar în pofida nevredniciei noastre Doamne, Tu poţi face ceva pentru noi”. Sutaşul are experienţa din armată şi crede că la Dumnezeu lucrurile sunt simple, că dacă Dumnezeu spune: ”Să fie!” se și întâmplă ceea ce El spune.

Isus laudă credinţa sutaşului spunând că la nimeni în Israel nu a găsit atâta credinţă ca la acest om păgân. „Credinţa înseamnă a da credit, a oferi spaţiu lucrării, puterii lui Dumnezeu care ne depăşeşte. „Cu alte cuvinte” a spus Preasfinţitul Ioan, „prin credinţa acestui sutaş, el spune: Dumnezeule care eşti viu, lucrează în viaţa mea, lucrează în inima mea, lucrează în familia mea, lucrează în comunitatea mea. Aceasta este credinţa pe care Isus o laudă, aceea de a crede într-un Dumnezeu viu şi lucrător care ascultă dacă îi cerem cu inima curată”.

La final, Preasfinţitul Ioan a adresat mulţumiri autorităţilor locale pentru sprijinul acordat parohiei şi părintelui paroh Vasile Chindriş pentru străduința în activitatea pastorală și administrativă. De asemenea, Preasfinția Sa a cerut iertare lui Dumnezeu și celor care au avut de suferit de pe urma unui incident regretabil întâmplat cu mai mult timp în urmă în parohie.

Doamna viceprimar Nicoleta Grubacichi a rostit un cuvânt de bun venit în numele autorităților locale, a precizat sprijinirea fără discriminare a tuturor confesiunilor și grupurilor etnice din localitate. De asemenea, a prezentat un scurt istoric al comunității greco-catolice din Peciu Nou.

Părintele paroh Vasile a mulțumit lui Dumnezeu, Preasfinţitului Ioan pentru vizită, preoţilor concelebranţi, autorităţilor locale şi tuturor celor care s-au ocupat de pregătirea acestei vizite.

Preasfinţitul Ioan a oferit câte un cadou pentru domnul primar şi doamna viceprimar.

Bucuria sărbătorii a continuat cu o agapă fraternă.

A consemnat: Raimondo-Mario Rupp

Mai multe fotografii se găsesc AICI.

La Centrul Pastoral Eparhial „Sfântul Vasile cel Mare” din Lugoj a avut loc, în dimineaţa zilei de 13 iulie 2022, reuniunea de vară a clerului din Eparhia de Lugoj. La întâlnire au fost prezenţi aproape toţi preoţii eparhiei, cei absenți lipsind din motive justificate.

Întâlnirea a fost deschisă în Aula Magna a Centrului Pastoral, cu rugăciunea „Tatăl Nostru”.

La primul punct de pe ordinea de zi a reuniunii, Preasfinţitul Alexandru Mesian, Episcopul eparhial de Lugoj, a făcut o prezentare a principalelor evenimente şi activităţi din viaţa Eparhiei de Lugoj care au avut loc de la ultima reuniune a clerului.

Tema principală a acestei întâlniri a fost despre martirajul din Biserica Română Unită. Adresându-se celor prezenți, Preasfinţitul Alexandru a spus că avem datoria de a promova Biserica Română Unită, având modelele de viată ale episcopilor şi preoţilor noștri martiri şi mărturisitori. Fiecare eparhie promovează martiriul acestora şi îi suntem recunoscători lui Dumnezeu pentru că facem parte dintr-o Biserică martiră.

În continuare, Preasfinţitul Alexandru a amintit de statuia Fericitului Episcop martir Ioan Bălan, adusă deja în curtea reședinței episcopale și care urmează a fi amplasată în faţa Catedralei greco-catolice din Lugoj, dar a vorbit și despre micul muzeu dedicat Părintelui canonic dr. Nicolae Brînzeu, amenajat în incinta Centrului Pastoral Eparhial „Sfântul Vasile cel Mare”. Statuia Fericitului Episcop martir Ioan Bălan ne amintește de jertfa pentru Cristos a acestui înaintaș al nostru. Episcopul Ioan Bălan este reprezentat cu o cruce în mâna dreaptă, simbol puternic al credinței lui iar în mâna stângă ţine o ramură de palmier, simbol al martiriului.

„Episcopul Ioan Bălan a fost primul fericit – sperăm sfânt – martir din Lugoj”, a spus PS Alexandru. Este o mare onoare și cinste să facem parte din această Biserică. Să imităm modelul de viată al martirilor noștri, credința lor în Dumnezeu şi dragostea faţă de ţară, iar acestea toate să fie spre mai mare mărirea lui Dumnezeu” a spus în încheiere ierarhul.

În cele ce au urmat, Preasfinţitul Părinte Călin Ioan Bot, Episcopul auxiliar al Eparhiei de Lugoj, a prezentat clerului câteva concluzii la încheierea Etapei Eparhiale a Sinodului Episcopilor. Reamintim că Preasfinţia Sa a fost desemnat referent eparhial privind desfăşurarea Sinodului în Eparhia de Lugoj.

Prima concluzie care a reieşit din această experienţă a fost faptul că întrunirile cu preoţii „ne fac bine”. Întâlnirile protopopiale lunare oferă un adevărat har, iar aceste întâlniri sunt informative dar și formative. Preasfinţia Sa Ioan a spus că a perceput bucuria acestor întâlniri. A constatat că izolarea și însingurarea sunt un pericol pentru preot și misiunea sa.

O altă concluzie a fost că prezbiteriul, în comuniune cu Episcopul, este o resursă. “În prezbiteriu rezidă un har al susținerii reciproce” a spus Preasfinţia Sa. I-a invitat pe preoții veniți la reuniune să se mobilizeze în în privinţa întâlnirilor protopopiale fără a se zgârci cu timpul. Legat de viitoarele întâlniri protopopiale ale clerului, Ierarhul a adăugat că, în cadrul lor, sunt necesare a fi dezbătute şi aprofundate anumite teme şi a oferit câteva exemple:

• Cum transmitem credința și valorile creștine noilor generații?
• Care sunt, de fapt, enoriașii mei? Câți sunt? Câte categorii de enoriași sunt?
• În mod realist, care este viitorul previzibil al parohiei mele?
• Cum este de procedat în situațiile matrimoniale necanonice ale enoriașilor divorțați respectiv separați şi recăsătoriți civil sau în Biserica Ortodoxă Română, sau cu cei care trăiesc în concubinaj și ar dori admiterea la sfintele taine?

În continuare, Preasfinţitul Ioan a spus că noi singuri ca preoți nu suntem Biserica. Colegii enoriașii, prietenii, binefăcătorii dar și oameni de la care nu ne așteptăm pot aduce o lumină. Preasfinţia Sa şi-a exprimat dorinţa de a exista un feedback din partea clerului ca urmare a derulării procesului sinodal consultativ.

Următorul moment al întâlnirii a fost vizitarea expoziţiei foto-documentare „Un nume, o familie, un oraş: Nicolae Brînzeu şi Lugojul”, amenajată în trei dintre încăperile Centrului Pastoral Eparhial „Sfântul Vasile cel Mare”. Pentru acest moment al reuniunii a fost invitată doamna profesor universitar doctor Pia Brînzeu, prorector la Universitatea de Vest Timişoara, una din nepoatele Părintelui canonic dr. Nicolae Brînzeu.

Înainte de a ieși în curtea Episcopiei, pentru tradiționala fotografie de grup, toți cei de față au cântat frumosul imn dedicat Preacuratei Fecioare Maria „Cuvine-se cu adevărat” şi s-a rostit o rugăciune pentru cei adormiţi în Domnul.

Monseniorul Angelo-Narcis Pop, Vicar General al Eparhiei de Lugoj, a prezentat câteva chestiuni de ordin administrativ.

La sfârşitul reuniunii, după realizarea fotografiei de grup, s-a cântat „Cu noi este Dumnezeu” iar Preasfințitul Alexandru a acordat celor prezenţi, familiilor acestora şi credincioşilor din parohiile Eparhiei de Lugoj binecuvântarea arhierească.

A consemnat: ipod. Raimondo-Mario Rupp

Mai multe fotografii se găsesc AICI.