Act de consfințire la Inima Neprihănită a Mariei
O Marie, Maica lui Dumnezeu și Maica noastră, la tine alergăm în acest ceas de încercare. Tu ești Mamă, ne iubești și ne cunoști: nimic din ceea ce avem pe suflet nu-ți este ascuns. Maica milostivirii, de atâtea ori am simțit gingășia ta plină de grijă, prezența ta ce readuce pacea, căci tu ne călăuzești mereu spre Isus, Principele păcii.
Noi am pierdut calea păcii. Am uitat ce ne-au învățat tragediile secolului trecut; am uitat jertfa milioanelor de oameni căzuți în războaiele mondiale. Ne-am abătut de la angajamentele luate de Comunitatea Națiunilor, iar acum suntem pe cale să trădăm visurile de pace ale popoarelor și speranțele celor tineri. Ne-am îmbolnăvit de lăcomie, ne-am închis în interese naționaliste, ne-am lăsat secătuiți de indiferență și paralizați de egoism. Am preferat să nu ținem seama de Dumnezeu, să conviețuim cu falsitățile noastre, să hrănim agresivitatea, să nimicim vieți și să acumulăm arme, uitând că suntem păzitori ai aproapelui nostru și purtători de grijă ai casei noastre comune. Am distrus, prin război, grădina Pământului, am rănit, prin păcat, inima Tatălui nostru, care ne vrea frați și surori. Am devenit indiferenți față de toți și de toate, în afară de noi înșine. De aceea spunem cu rușine: iartă-ne, Doamne!
Cufundați în mizeria păcatului, în ostenelile și slăbiciunile noastre, în misterul fărădelegii răului și al războiului, tu, Maică Sfântă, ne amintești că Dumnezeu nu ne părăsește, ci continuă să ne privească cu iubire, dornic să ne ierte și să ne ridice din nou. El ni te-a dăruit și a rânduit în Inima ta Neprihănită un refugiu pentru Biserică și pentru omenire. Din bunătate dumnezeiască tu ești cu noi și ne călăuzești cu gingășie, chiar și pe căile cele mai strâmte și mai întortocheate ale istoriei.
La tine alergăm, așadar, bătând la ușa Inimii tale, noi, fiii tăi preaiubiți, pe care îi cercetezi neobosit în orice vreme și îi chemi necontenit la convertire. În acest ceas întunecat, vino în ajutorul nostru și ne mângâie! Spune-i fiecăruia dintre noi: „Oare nu sunt cu tine eu, Mama ta?” Tu știi cum să desfaci tot ce-i încâlcit în inimile noastre, să dezlegi nodurile vremurilor noastre. În tine ne punem din nou încrederea. Suntem încredințați că tu nu disprețuiești cererile noastre și ne vii în ajutor, mai ales în clipele de încercare.
Așa ai făcut la Cana Galileei, când ai grăbit momentul lucrării lui Isus și ai prilejuit prima sa minune în lume. Atunci când sărbătoarea se transformase în tristețe, tu i-ai spus: „Nu au vin”. Spune-i-o din nou lui Dumnezeu, o, Mamă, pentru că astăzi ni s-a sfârșit vinul speranței, s-a pierdut bucuria, s-a diluat fraternitatea. Am pierdut omenia, am distrus pacea. Am ajuns în stare de orice violență și distrugere. Avem nevoie îndată de intervenția ta de mamă.
Primește, așadar, o, Mamă, această rugăminte a noastră:
Tu, Steaua mării, nu ne lăsa să naufragiem în furtuna războiului;
Tu, Chivotul Noului Legământ, inspiră planuri și căi de împăcare;
Tu, „Pământ ceresc”, instaurează din nou armonia lui Dumnezeu în lume;
Stinge ura, potolește răzbunarea, învață-ne iertarea;
Eliberează-ne de război, apără lumea de amenințarea nucleară;
Regina Sfântului Rozariului, retrezește în noi nevoia de a ne ruga și de a iubi;
Regina familiei umane, arată popoarelor calea fraternității;
Regina păcii, dobândește lumii pacea!
Plânsul tău, o, Marie, să înmoaie inimile noastre împietrite. Lacrimile tale, vărsate pentru noi, să facă iarăși să înflorească această vale, pe care ura noastră a secătuit-o. Și, deși zgomotul armelor nu încetează, rugăciunea ta să ne predispună la pace. Mâinile tale de mamă să-i mângâie pe cei care suferă și fug alungați de bombe. Îmbrățișarea ta maternă să-i mângâie pe cei care sunt siliți să-și lase casa și patria. Inima ta îndurerată să trezească în noi compătimirea și să ne încurajeze să deschidem porțile și să ne îngrijim de omenirea rănită și alungată.
Sfântă Maică a lui Dumnezeu, pe când stăteai la poalele crucii, Isus, văzându-l pe ucenicul său alături de tine, ți-a spus: „Iată-l pe fiul tău!”: în acest fel ne-a încredințat pe fiecare dintre noi ție. Apoi i-a spus ucenicului și fiecăruia dintre noi: „Iat-o pe mama ta!” Maică, dorim acum să te primim în viața și în istoria noastră. În ceasul acesta, omenirea istovită și copleșită stă la picioarele crucii împreună cu tine. Și are nevoie să ți se încredințeze ție, să se consfințească lui Cristos prin tine.
Poporul ucrainean și poporul rus, care te venerează cu iubire, aleargă la tine, în timp ce inima ta bate pentru ele și pentru toate popoarele chinuite de război, de foamete, de nedreptate și de mizerie.
Noi, așadar, Maica lui Dumnezeu și Maica noastră, ne încredințăm și ne consfințim în mod solemn Inimii tale Neprihănite pe noi înșine, precum și Biserica și întreaga omenire, în mod deosebit Rusia și Ucraina.
Primește această consfințire, pe care o săvârșim cu încredere și iubire, pune capăt războiului, dobândește lumii pacea. Acel „da” izvorât din inima ta i-a deschis Principelui păcii porțile istoriei; avem încredere că, prin mijlocirea Inimii tale, se va înfăptui și pacea. Ție, așadar, îți consacrăm viitorul întregii familii umane, nevoile și așteptările popoarelor, neliniștile și speranțele lumii.
Prin mijlocirea ta să se reverse asupra Pământului Milostivirea divină, iar minunatul ritm al păcii să orânduiască din nou zilele noastre. Tu, Femeia care ai rostit acel „Da”, Tu, asupra căreia s-a revărsat Duhul Sfânt, readu între noi armonia lui Dumnezeu. Adapă uscăciunea inimii noastre, tu care „îi ești speranței fântână pururi vie”. În tine, Fiul lui Dumnezeu a luat trup omenesc; fă din noi făuritori ai comuniunii. Tu, care ai umblat pe drumurile noastre, călăuzește-ne pe cărările păcii. Amin.
(Traducerea actului de consfinţire a fost oferită de Conferinţa Episcopilor din România)
Cu profundă durere sufletească, aducem la cunoștință, că în ziua de 24 martie 2022, în al 100-lea an de viaţă, a trecut la cele veșnice fratele nostru în Cristos, Părintele Protopop onorific Grigore Oană, Prelat Papal.
