Comemorare la Reşiţa a Dr. Corneliu Diaconovici – 100 de ani de la trecerea din istorie în veșnicie – (18.02.1859, Bocșa – 17.08.1923)

Dr. Corneliu Diaconovici, fiu al Bisericii Române Unite, Greco-Catolică, jurist, publicist, redactor și director al mai multor ziare și reviste, om politic, prim – secretar al ASTREI și redactor principal al „Enciclopediei Române”, prima enciclopedie românească, a fost comemorat la 100 de ani de la trecerea din istorie în veșnicie, la mormântul său, situat în cimitirul nr 6 (fostul cimitir greco-catolic) din Reșița.


Manifestarea a fost organizată la inițiativa Asociației Generale a Românilor Uniți, Greco-Catolici Reșița și a reunit în jurul său oameni de cultură din Reșița și Bocșa.


Slujba de comemorare a fost oficiată de Prea Onoratul Părinte Nicolae Tutaș, Protopop greco-catolic de Reșița.


Personalitatea marcantă a Dr. Corneliu Diaconovici a fost evocată de Bogdan Andrei Mihele, care a dorit să ateste apartenența prea puțin cunoscută a celui comemorat la Biserica Greco-Catolică.


Dl. Erwin Josef Țigla, președintele Forumului Democratic al Germanilor din Banatul Montan a prezentat și oferit celor prezenți plicul filateric și ștampila realizată cu prilejul comemorării a 100 de ani de la trecerea în eternitate a Dr. Corneliu Diaconovici.


Au luat cuvântul și d-na. Gabriela Șerban, directorul Bibliotecii „Tata Oancea” din Bocșa, locul de naștere al dr. Corneliu Diaconovici, d-na. dr. fil. Ada D. Cruceanu și d-na. prof. Florica Molnar.


Colegiul-National Diaconovici-Tietz a depus la mormântul acestuia o coroană de flori, având înscris „Comemorare 100 de ani de la trecerea în veșnicie – C.N. Diaconovici – Tietz”.




Dr. Corneliu Diaconovici (Diaconovich în epocă) s-a născut la 18 februarie 1859, la Bocșa Montană, din părinții Adolf Diaconovich (*19.08.1829 – †27.05.1886), administratorul domeniilor bănățene ale Căilor Ferate de Stat, și Adelaide Kostiha (*24.09.1836 – †26.07.1915), fiind botezat în Biserica Greco-Catolică „Pogorârea Sfântului Spirit” din localitate, de către preotul Ioan Berceanu.


Părinții lui Corneliu Diaconovici au fost nașii de botez ai Fericitului Episcop Martir Dr. Valeriu Traian Frențiu, dar și ai tuturor copiilor familiei preotului Ioachim Frențiu, fapt consemnat în Registrul Botezaților-Parohia Greco-Catolică Reșița, aflat la Arhivele Naționale din Caransebeș.


Întemeietorul familiei Diaconovici a fost cărturarul, ieromonahul și pictorul de biserici Vasile Diaconu Loga, care a emigrat din Oltenia în anul 1736, împreună cu 50 de familii românești, întemeind satul românesc Srediștea Mare, de lângă Vârșeț, azi în Banatul sârbesc. Străbunicul lui Corneliu a fost Gheorghe Diaconovici, cel care, la presiunea bisericii sârbești, a fost obligat să-și schimbe numele din Diaconu în Diaconovici. Din cauza procesului de sârbizare, acesta a părăsit Srediștea și s-a stabilit la Bocșa Montană.


Tânărul Corneliu urmează școala primară la Reșița și Viena, apoi școala secundară la Lugoj, Carei și Timișoara. Studiile superioare le-a efectuat la Budapesta, unde și-a luat și licența în drept în anul 1880. În anul 1883 obține diploma de Doctor în Drept la Universitatea din Budapesta, cu teza „Despre apărarea îndreptățită”, o lucrare care reflectă pe deplin concepțiile sale juridice cu un pronunțat caracter democratic. Corneliu Diaconovici s-a remarcat în timpul studenției, fiind ales președinte al Societății studențești „Petru Maior” din Budapesta. Tot la Budapesta a scris și primele articole ca redactor la ziarul „Viitorul”. S-a dovedit a fi un publicist de talent și, în anul 1885, a fondat și condus revista „Romänische Revue”, apărută tot la Budapesta, apoi la Reșița (1886) și la Viena (din 1889). Transferată la Sibiu în 1893, revista și-a modificat și titlul în „Romänische Jahrbücher”, pentru ca în anul următor, ajunsă la Timișoara, să-și sisteze apariția. Cu Valeriu Braniște, Diaconovici a fondat ziarul timișorean „Dreptatea”, în 1894 (fiind și primul director al ziarului). Părintele moral și material al acestei publicații de politică națională a românilor bănățeni a fost dr. Alexandru Mocsonyi, care a grupat în jurul publicației o serie de condeie strălucite ale Banatului din acea vreme. După ce s-a reîntors acasă, a început să profeseze și avocatura ca stagiar la Lugoj, fiind pentru o perioadă de timp și avocat al Episcopiei Greco-Catolice.


Avea relații atât de bune în Reșița, Lugoj, Budapesta, Viena și în Sibiu, și atât de consolidată devenise reputația sa de intelectual înzestrat, încât lui Corneliu Diaconovici i se încredințează funcții importante. La trecerea la cele veșnice a lui George Barițiu, este ales membru (în 1893), secretar I al Astrei (din 1896) și director al revistei „Transilvania”; după activitatea depusă în ziaristică, eforturile sale se îndreaptă, în 1895, spre redactarea Enciclopediei Române, prima enciclopedie românească.


Ideea unei astfel de lucrări a constituit o mai veche preocupare a intelectualilor transilvăneni, ea prinzând contur abia la 3 ianuarie 1895, când dr. Corneliu Diaconovici prezenta Comitetului Asociației proiectul realizării unei enciclopedii „în scopul lățirii științelor și artelor în cercuri cât mai largi la poporul nostru, anume prin editarea unei enciclopedii române în formă așa-numitelor Lexicoane de conversație.” Despre această monumentală lucrare, I. D. Suciu spunea că „reprezintă o operă de o însemnătate specială în istoria culturii noastre în care se oglindește puterea de muncă a intelectualilor noștri din secolul trecut”. La finalul acestui proiect, dr. Corneliu Diaconovici nota în paginile ziarului „Transilvania” (XXXV, 2, 1094, pag. 53) că „timp de 8 ani am muncit neîntrerupt și cu cea mai mare încordare a puterilor mele, luptând cu nenumărate greutăți morale și materiale, și prin o activitate neobosită mi-a succes a duce lucrarea la bun sfârșit”. În paralel cu aceasta, în 1899 editează cu cheltuială proprie „Revista Economică”, devenită organul oficial al rețelei bancare denumită „Solidaritatea”.


Enciclopedia a fost premiată de către Academia Română, fiind totodată onorată cu Medalia de aur la Expoziția științifică de la București din anul 1903. Dr. Corneliu Diaconovici, pentru întreaga sa activitate publicistică, la propunerea lui Titu Maiorescu, ministru al Instrucțiunii Publice în acea perioadă, a fost distins cu medalia „Benemerenti” clasa I.


Ca o continuare firească a acestei mari și aproape de neegalat reușite, în 1905 inaugurează, la Sibiu, alături de elita românească din Transilvania, dar și din țară, Palatul Asociațiunii ASTRA, în speță Muzeul. A fost, de asemenea, membru onorific și corespondent al mai multor societăți științifice germane și italiene.


În anul 1904 își depune demisia din funcția de prim-secretar al ASTREI, scriind: „Mă retrag deci din postul de prim-secretar al Asociațiunii cu conștiința liniștită, că mi-am făcut datoria și cu dorința sinceră, că aceia, care vor veni după mine, la a lor retragere să poată constata față cu stările de astăzi un progres tot atât de îmbucurător, după cum l-am putut constata eu față de stările de la 1895. („Telegraful Român”, nr. 9 din 24 ianuarie / 6 februarie 1904, pag. 34).


Dr. Corneliu Diaconovici a fost o personalitate complexă, bun economist și finanțist. S-a remarcat în domeniul finanțelor, îndeplinind funcția de director adjunct al Băncii Albina din Sibiu, secretar al Conferințelor Băncilor românești din Transilvania, inițiator și ctitor al Asociației Băncilor Românești din Ardeal. În anul 1907 a întemeiat, în România, Banca „Solidaritatea” și „Muntele de pietate”, iar în 1910, „Banca Carpați”. Pasionat de istorie, a realizat și câteva studii în acest domeniu. Între anii 1905 și 1906, ca director-adjunct al băncii „Albina”, i-a fost încredințată menținerea legăturilor cu Regatul, banca ardeleană fiind în tratative cu ministrul Take Ionescu de a înființa în România o bancă pe modelul caselor de împrumut prin amanet. Astfel a luat ființă în anul 1905 la București, Banca „Muntele de pietate” aflată sub controlul direct al băncii „Albina” din Sibiu, avându-l ca președinte pe Partenie Cosma, iar ca director pe Corneliu Diaconovici. Banca avea rolul de a sprijini păturile cele mai sărace. Cu această ocazie Diaconovici s-a stabilit la București. El a rămas în contact permanent cu ASTRA, dar s-a dedicat și activității bancare și financiare.


În anul 1918, după înfăptuirea Marii Uniri, s-a întors la Reșița, bolnav și sărăcit, cel mai probabil din cauza crizei puternice prin care trecuse sistemul bancar. În ultimii ani de viață a lucrat ca secretar general la Uzinele și Domeniile Reșița. Starea sa de sănătate s-a înrăutățit treptat. El a fost acuzat, printre altele, că în perioada războiului ar fi fost filogerman, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care s-a reîntors la Reșița și pentru care a fost izolat, astfel că, în timp ce foștii colegi ai săi, precum Valeriu Braniște, erau numiți miniștri, el ajunsese într-o stare de completă pauperitate.


În urma unei boli, care îl chinuia de câțiva ani, a decedat în Reșița, la 17 august 1923, fiind înmormântat în cimitirul greco-catolic la 19 august 1923. Slujba religioasă a fost oficiată de bunul său prieten, canonicul Nicolae Brânzeu, reprezentant al Episcopiei Greco-Catolice de Lugoj și protopopul onorar Ioan Mâxer, parohul Bisericii Greco-Catolice „Învierea Domnului Isus Cristos” din Reșița.


Din cauza scurțimii timpului prea puțină lume a aflat de moartea lui Diaconovich, la a cărui înmormântare a participat numai un număr restrâns de prieteni devotați ai defunctului. Din Lugoj au luat parte d-nii: Canonic Nicolae Brânzeu, adv. Dr. George Dobrin și Dr. Valeriu Braniște. Acesta din urmă a rostit și un frumos panegiric în numele Asociațiunii.


Crezul său de o viață, bunăstarea și culturalizarea mai adâncă a poporului român, prin personalitatea sa de strălucit cărturar și remarcabil cercetător, l-a slujit cu credință și devotament, pe măsura priceperii, a pregătirii și puterilor sale, până în ultima clipă a vieții.


Prin tot ceea ce a înfăptuit, dr. Corneliu Diaconovici și-a câștigat un binemeritat loc în galeria marilor personalități date de Banat. Faima lui a trecut de multă vreme granițele țării, el bucurându-se și de aprecierea străinătății, fiind membru al Academiei „Stella d’ Italia” și a societății „Museum für Völkerkunde” din Leipzig, precum și membru corespondent al mai multor societăți de știință germane și italiene.


Bogdan Andrei Mihele – președinte AGRU Reșița








Pelerinaj la Sanctuarul Marian de la Scăiuş – 15 august 2023

Cu ocazia sărbătorii „Adormirea Maicii Domnului” la Sanctuarul Eparhial „Maica Domnului, Apărătoarea Noastră” de la Scăiuş a avut loc tradiţionalul pelerinaj de vară.

La sosire, Preasfințitul Ioan, Episcop de Lugoj a fost întâmpinat cu Sfânta Cruce şi Sfânta Evanghelie de către Pr. Inocenţiu Lung, Protopop de Lugoj şi de către părintele ic. stavr. Iulian Ilie Hasciar, parohul locului. Tinerii au oferit ierarhului buchete de flori.

Întregul program religios s-a desfăşurat pe esplanada din faţa bisericii. La orele 10.00 a început rugăciunea Sfântul Rozar. Icoana Maicii Domnului care a lăcrimat, a fost adusă din biserică şi a fost expusă afară pe platoul din faţa bisericii, înaintea credincioşilor spre venerare.

Programul a continuat cu celebrarea Sfintei Liturghii arhiereşti. Alături de episcop au concelebrat: mons. Angelo-Narcis Pop, Vicarul general al Eparhiei de Lugoj, alături de 20 de preoţi din mai multe protopopiate ale Eparhiei.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Corul „Reînvierea” al catedralei din Lugoj, dirijat de d-na. Cora Iacobescu.

Tema Cuvântului de învăţătură a episcopului a fost: „Corpul în creștinism și destinul acestuia”.

«Preacuratul corp al Mariei, „Templu” în care s-a sălășluit trupește Fiul lui Dumnezeu – „Sfântul care se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema” (Luca 1,35) –, preacuratul corp al Mariei neprihănit zămislită nu s-a descompus și nu a apus în mormânt. Transfigurat prin lucrarea lui Dumnezeu participă la slava cerească a Fiului Său Isus în mod asemănător trupului Fiului Său, având caracteristici îngerești. Prin zămislirea neprihănită a Mariei în sânul mamei sale Ana, prin contribuția ei la lucrarea lui Dumnezeu, prin participarea la misiunea lui Isus până sub cruce, participare vie, concretă și unită mai presus de înțelegerea noastră, prin puterea și lucrarea lui Dumnezeu la care „Nimic nu este cu neputință” (cf. Luca 18,27), corpul Mariei Mama lui Isus a fost făcut compatibil cu lumea în care a plecat Fiul Său Isus» a spus ierarhul.

Preasfinţia Sa a mulţumit preoţilor şi pelerinilor prezenţi. A mulţumit gazdei, Părintelui paroh Iulian şi credincioşilor locali care au pregătit şi de data aceasta cu multă dăruire buna desfăşurare a pelerinajului.

La finalul Sfintei Liturghii, episcopul i-a oferit pr. paroh Iulian Ilie Hasciar o cruce pectorală în semn de recunoştinţă şi apreciere. În continuare pr. Inocenţiu, Protopopul de Lugoj a dat citire Decretului de numire ca protosincel – Vicar General, Donec aliter provideatur (până la noi dispoziții), a Monseniorul Angelo-Narcis Pop.

Părintele paroh Iulian a mulţumit episcopului pentru vizită. A mulţumit, corului, confraţilor preoţi care au participat la eveniment, credincioşilor din parohie şi pelerinilor veniţi din mai multe judeţe.

După Sfânta Liturghie s-a rostit, în faţa icoanei care a lăcrimat, rugăciunea de Consfinţire la Inima Neprihănită a Preacuratei Fecioare Maria şi s-au cântat cântece mariane.

Programul liturgic s-a încheiat cu miruirea credincioşilor şi distribuirea anafurei.

A consemnat: Raimondo-Mario Rupp

Mai multe fotografii se găsesc AICI.




Tabără spiritual-recreativă la Pârâul Rece

Suntem noi sare pentru lumea-aceasta?
În întuneric suntem noi lumini?
Trăim ca Domnu-n vorbe şi în fapte?
Să ştie lumea că suntem creştini!

(Chris Bowater)

În perioada 7-14 august 2023, la Mănăstirea Franciscană „Sfânta Treime” din Pârâul Rece, județul Brașov, a avut loc o tabără spiritual-recreativă la care au participat de la Lugoj, 13 copii şi adolescenți, 10 adulti, printre care 3 preoti, o parte din părinții copiilor, și alți însoțitori. Tabăra a fost organizată de Maica Valentina Hădărău, Superioara OSBM Lugoj.

Pe parcursul celor şapte zile, participanţii au avut ocazia de a vizita câteva din obiectivele din apropiere: cetatea Râșnov şi Dino Park, Biserica Neagră din Braşov, Castelul Peleş din Sinaia şi Castelul Bran. Desigur nu au lipsit drumeţiile făcute la Cabana Trei Brazi şi Poiana Secuilor.

Programul începea în fiecare dimineaţă cu Sfânta Liturghie, celebrată în Biserica mănăstirii, de către  Pr. Olariu Cristian, paroh la Balinţ şi pr. Narcis Ardelean paroh la Şanoviţa. Timp de trei zile s-a alăturat celor doi preoti şi pr. Inocenţiu Lung, Protopop de Lugoj.

Într-una din seri participanţii de la Lugoj au fost invitaţi de către Cercetașii franciscani, ramura temerarilor de la Bucureşti să ia parte la focul de tabără organizat de aceştia.

În zilele de 10 și 11 august tinerii şi însoţitorii au avut bucuria de a-l avea în mijlocul lor pe Preasfințitul Ioan, Episcop de Lugoj. Astfel în dimineata zilei de 11 august, programul a început cu o Sfântă Liturghie arhierească. Participanţii au avut onoarea de a primi Diplomele de participare chiar de la Episcop. Ierarhul i-a felicitat pentru această iniţiativă, a mulţumit preoţilor, soţiilor de preoţi pentru ceea ce fac spiritual, sorei Valentina care se ocupă de cateheză, d-nei Cora „şi fiecăruia care face câte ceva pentru Biserica noastră”.

Nu au lipsit atelierele de creaţie şi diferitele jocuri de grup. Într-una din zile copiii au avut de confecţionat un ierbar care a fost alcătuit din florile de câmp pe care le-au cules din vecinătatea mănăstirii.

Ultima zi a taberei a fost dedicată împărtăşirilor de grup, iar seara s-a încheiat cu un foc de tabără.

A fost o experienţă frumoasă în care fiecare a avut ocazia să înveţe unul de la altul şi există dorinţa de reîntâlnire şi la anul viitor.

Aducem mulţumiri tuturor binefăcătorilor, precum şi celor care s-au implicat în organizarea şi coordonarea activităţilor din tabără.

Raimondo-Mario Rupp




Vizită pastorală a Preasfinţitului Ioan în parohia Ineu

În Duminica a X-a după Rusalii, la 13 august 2023, Preasfinţitul Ioan, episcop de Lugoj, a efectuat o vizită pastorală în parohia „Sfântul Dumitru” Ineu, Protopopiatul de Chişineu-Criş.

Motivul vizitei a fost: Celebrarea Sfintei Liturghii de mulțumire la împlinirea celor 10 ani de la înființarea parohiei cât şi Sfințirea iconostasului.

La sosirea în parohie ierarhul a fost întâmpinat în faţa bisericii cu Sfânta Cruce şi Sfânta Evanghelie de către Părintele Dănuţ Ciuban, Protopop de Chişineu-Criş şi de pr. Mirel Lazie, parohul locului.

În cuvântul de învățătură, episcopul a vorbit pe tema Evangheliei duminicii a X-a cea a vindecării lunaticului. A împărtăşit credincioşilor câteva gânduri legate de pericolul răului, de încercarea de a ne îndepărta cât mai curând de răul care se apropie de noi și care uneori ne atinge.

La sfârșitul Sfintei Liturghii, episcopul a oferit preotului paroh, în semn de apreciere şi recunoștință, o cruce de binecuvântare, iar preotul paroh a oferit în dar Preasfințitului o icoană cu Sf. Ioan Evanghelistul.

Sărbătoarea s-a încheiat cu o agapă fraternă.

Raimondo-Mario Rupp

Mai multe fotografii se găsesc AICI.




Participarea PS Ioan la simpozionul dedicat Protopopului Vasile Coloşi (1779-1814)

La invitația Pr. Prot. Micu Ceciliu Vasile, protopop de Hunedoara-Deva, Preasfințitul Ioan – Episcop de Lugoj, a participat sâmbătă 12 august 2023, la cea e-a VI – a ediție a simpozionului dedicat Protopopului Vasile Coloşi (1779-1814), la Săcărâmb.

Tema acestei ediţii a Simpozionului a fost: „75 de ani de la trecerea Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, în catacombe (1948 – 2023)”.

Este cunoscut faptul că această parohie are un trecut foarte valoros atât pentru Biserica Română Unită cu Roma, cât şi pentru istoria poporului român. Pe aceste meleaguri a trăit la începutul secolului XIX, un distins om de cultură, Părintele Protopop Vasile Coloşi, care s-a afirmat ca autor principal al cunoscutului Lexicon de la Buda, apărut în 1825, primul dicţionar român-latin-german-maghiar, operă la care au lucrat şi Samuil Micu împreună cu Petru Maior. Astfel, prin acest lexicon, limba română a fost adusă la nivel de limbă europeană şi o dată cu lexiconul acesta, se întemeiează lexicografia în domeniul filologiei româneşti. Părintele Vasile Coloşi a fost şi paroh Săcărâmb între anii 1802-1814. În anul 1814 a trecut la cele veşnice, în etate de 35 de ani fiind înmormântat în Biserica Greco-Catolică din localitatea Săcărâmb.

Programul zilei a început cu rugăciunea „Calea Crucii”, pe drumurile Săcărâmbului, unde sunt marcate stațiunile aceste devoțiuni. La rugăciune au luat parte mai mulți preoți, precum și numeroși mireni de diverse confesiuni, în frunte cu episcopul eparhial de Lugoj. De amenajarea acestui drum al crucii s-a ocupat domnul profesor Alexandru Tokar.

A urmat oficierea unui parastas în memoria protopopului Vasile Coloşi şi a celorlalţi preoţi greco-catolici care au slujit la Săcărâmb.

Simpozionul a fost moderat de către istoricul Dorin Petresc. A început cu un moment artistic susținut de către actriţa Izabela Haşa, apoi a urmat de prezentarea Preasfințitului Ioan cu tema: „De ce este persecutat creștinismul?!”. În continuare au avut loc prezentarea Monseniorului Angelo Pop, citirea materialului transmis de Prof. Univ. Sigismund Duma, precum și prezentările d-lor: Dr. Dorin Petresc, a prof. Dr. Gheorghe Firczak şi pr. protopop Ceciliu Vasile Micu.

Nu au lipsit transmiterea mesajelor din partea autorităților publice centrale și locale, respectiv a d-lui subprefect – Lörincz Széll din partea Prefecturii Județului Hunedoara și a d-l Adrian Petru Cîmpian Primarul Comunei Certeju de Sus.

Sub îngrijirea d-lui Dorin Petresc, în cadrul acestei ediţii a Simpozionului au fost prezentate două microexpoziţii documentare: prima „In memoriam – Preasfinția Sa Episcopul Alexandru Mesian (1937-2023), la Săcărâmb”, iar a doua: „Experiența carcerală a unor Martiri și Mărturisitori greco-catolici români, reflectată în arhiva Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, colecția Fișe matricole de penitenciar”.

***

Parohia Săcărămb. Repere istorice

Primul preot care a slujt la Săcărâmb a fost Părintele Petru, începând cu anul 1733, iar ultimul a fost Părintele Mircea Iuliu Gavril Groza care a slujit între anii 1947-1948, astfel pe parcursul celor 215 ani (1733-1948), parohia greco-catolică din Săcărâmb, a fost administrată de 24 de preoţi, dintre care 11 protopopi. A reprezentat un centru al iluminismului.

În anul 1970, în noaptea nefastă de 13 spre 14 septembrie, în timpul unei furtuni, falnica biserică a fost lovită de un trăsnet.

În vara anului 2018, cu Binecuvântarea Preasfinţitului Alexandru Mesian, de pie memorie, valorificându-se informațiile documentare, au fost identificate și descoperite mormântul și rămășițele pământești ale clericului iluminist Vasile Coloși, în incinta fostei Biserici greco-catolice „Adormirea Maicii Domnului” din Săcărâmb, loc în care s-a reamenajat, ulterior, mormântul său memorial, ca loc de pelerinaj spiritual și cultural.

În acest fel, s-a conturat inițiativa promovării personalității cărturarului pr.  Vasile Coloși, dar și a Săcărâmbului, prin organizarea, cu periodicitate anuală, a Simpozionului „Protopopul Vasile Coloși (1779-1814) de la Săcărâmb, un corifeu al «Școlii Ardelene»”.

Ediţia simpozionului ştiinţific din acest an „Protopopul Vasile Coloşi de la Săcărâmb, un corifeu al Şcolii Ardelene”, a fost organizată de Propopopiatul Hunedoara, Parohia „Adormirea Maicii Domnului” – „Fericiții Episcopi Martiri Greco-Catolici Români”, Săcărâmb şi Composesoratul Săcărâmb, cu binecuvântarea Episcopiei Greco-Catolice de Lugoj, Primăria Comunei Certeju de Sus, jud. Hunedoara, în parteneriat cu Asociația Ecumenică a Cavalerilor Creștini Templieri „Sancta Cruce”.

Raimondo-Mario Rupp

Mai multe fotografii se găsesc AICI.