La inițiativa Conferinței Superioarelor (CRSM) și Superiorilor Majori (CSMR) din România, în acest an, în ziua de 21 iunie a fost organizat pentru prima dată un pelerinaj național al persoanelor consacrate. Ca loc de pelerinaj am ales Șumuleu Ciuc, astfel încât surorile și frații să poată ajungă cu ușurință din toate colțurile țării. Pelerinajul nostru, organizat în Anul Speranței, ne amintește și de cuvintele iubitului nostru păstor, Papă Francisc, care în urmă cu șase ani spunea în acest loc: „Sanctuarele (…) păstrează amintirea poporului credincios, care, în mijlocul suferințelor, nu obosește să caute izvorul apei vii din care să-și reînnoiască speranța. Ele sunt locuri de celebrare și comemorare, de lacrimi și rugăciune.” Persoanele consacrate au fost salutate la începutul Sfintei Liturghii de către sora Homa Ildikó SSS, președinta CRSM, care a invitat participanții să nu uite că doar împreună putem fi pelerini curajoși ai speranței, care îl mărturisesc pe Cel Răstignit și Înviat!

Pelerinajul persoanelor consacrate a început cu o Sfântă Liturghie solemnă, al cărei celebrant principal a fost nunțiul apostolic Giampiero Gloder, care a transmis salutul Papei Leon al XIV-lea călugărilor și călugărițelor prezente. Alături de nunţiu a concelebrat Preasfinția Sa Ioan Bot, Episcop al Episcopiei Greco-Catolice de Lugoj și Responsabil cu Persoanele Consacrate din partea Conferinței Episcopilor Catolici din România și Mons. József Csaba Pal, Episcop al Diecezei Romano-Catolice de Timisoara. În omilia sa, nunțiul a ilustrat cele trei voturi călugărești prin exemple din viața sfântului zilei. Sfântul Alois Gonzaga a trebuit să se împotrivească tatălui său pentru a alege viața călugărească, renunțând la succesul lumesc. Sărăcia nu înseamnă doar renunțarea la bunurile materiale, ci mai ales formarea acelei atitudini sufletești prin care ne considerăm viața ca un dar de la Dumnezeu. Mărturia vieții noastre depinde de cât de mult ne putem încredința Providenței. A te încredința lui Dumnezeu cu bucurie – aceasta este esența sărăciei.

Curăția nu este doar o realitate exterioară, ci o dăruire totală a vieții noastre, o mărturie profetică a unirii cu Dumnezeu. Este important ca această dăruire să fie nu doar pentru Dumnezeu, ci și pentru oameni – așa cum Sfântul Alois Gonzaga s-a consacrat îngrijirii bolnavilor în timpul ciumei care a lovit Europa. Citând din predica Papei Leon din Duminica Sfintei Treimi, nunțiul a subliniat că într-o lume individualistă și indiferentă curăția este un semn: „Dumnezeu este comuniune, o relație vie între Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, iar această comuniune se deschide către omenire și lume.”

Ascultarea are rolul de a ne ajuta să recunoaștem voința lui Dumnezeu în viața noastră. Sfânta Tereza de Lisieux mărturisea că ea alege totul și se teme doar de un singur lucru: să nu facă voia lui Dumnezeu. „Prin cuvintele superiorilor mei am primit mereu binecuvântarea lui Dumnezeu,” a mărturisit nunțiul. În încheiere, ne-a atras atenția că eficiența prezenței și slujirii noastre în diferitele dieceze depinde doar de cât de profund trăim voturile noastre.

La sfârșitul Sfintei Liturghii, episcopul Ioan, responsabil cu viața consacrată în cadrul Conferinței Episcopale din România, și-a exprimat recunoștința pentru viața persoanelor consacrate.

Vocația și răspunsul dat acesteia sunt un mister, ce poate fi rezumat în cuvintele din Faptele Apostolilor (cf. Fap 4,20): Nu putem să nu vorbim despre El, să nu trăim cu Isus Cristos, să nu facem ceea ce El ne cheamă să facem. Persoana lui Isus ne-a sedus, ne-a convins. Pe El îl vrem, chiar și în moarte și dincolo de ea, dorim să ajungem în brațele Tatălui. Acest mister se reflectă pe fețele noastre, ale persoanelor consacrate – este ceva vizibil în privirea noastră, pe chipul nostru, dar care nu poate fi explicat.

Episcopul Ioan le-a mulțumit călugărilor și călugărițelor pentru faptul că, prin viața lor arată oamenilor un Dumnezeu personal și viu, făcându-L „uman” și „credibil” și deschizând poarta către Dumnezeul adesea uitat. Le-a mulțumit pentru că își asumă rugăciunea, suferința, pentru că sunt „cirenei” și „veronici” pentru ceilalți.

După Sfânta Liturghie, călugării i-au mulțumit și episcopului Ioan, întrucât exact în ziua pelerinajului s-au împlinit cinci ani de la consacrarea sa episcopală. Părintele Damian Pătrașcu, OFMConv, președintele CSMR, a mulțumit pentru sprijinul oferit vieții consacrate nunțiului apostolic și episcopilor prezenți, precum și pentru rolul de gazdă al părintelui provincial Urbán Erik. El a subliniat că, într-o lume zguduită de zgomotul bombelor, este deosebit de important să strigăm pentru pace și să o implorăm pe Sfânta Fecioară să mijlocească pentru noi.

Pelerinajul a continuat în curtea Casei de Studii Jakab Antal, unde, după masa de prânz, a avut loc o conferință și un moment interactiv. La invitația Conferințelor au participat la acest pelerinaj reprezentanții Dicasterului pentru Viața Consacrată: Pr. Krzysztof Gierat, CMF, directorul de birou și dr. Rosalba Rossi colaboratoare în cadrul Dicasterului. Prin prelegerea lor, i-au provocat pe cei prezenți la reflecție: Recunoaștem noi astăzi unde ne trimite Duhul Sfânt? Spunem noi cu ochii deschiși și inima pregătită lumii: „Iată-L pe Dumnezeu, Dumnezeu iubește, Dumnezeu conduce!”?

După prezentare, părintele Clement Tălin, OFMConv a animat comunitatea pelerină prin diverse dinamici de grup și jocuri, la care au participat cu plăcere și episcopii prezenți. Întâlnirea s-a încheiat cu un scurt pelerinaj pedestru. În frunte cu statuia împodobită cu flori al Maicii Domnului, surorile și frații au mers în procesiune spre biserica parohială din Cioboteni, unde au rostit rugăciunea de consacrare scrisă special pentru această ocazie.

Cele trei sute de persoane consacrate prezente au plecat cu recunoștință în inimă, deoarece această zi le-a oferit ocazia pentru a experimenta ceea ce înseamnă jubileul în Biserică: reaprinderea focul iubirii cel dintâi și reînnoirea relațiilor noastre comunitare.

Text adaptat după sr. Ildikó Homa SSS (CRSM)

Mai multe fotografii se găsec AICI.

În perioada 12-14 mai 2025, s-a desfășurat la Roma Jubileul Bisericilor Orientale, al treisprezecelea eveniment din calendarul Anului Jubiliar 2025. Din partea Eparhiei de Lugoj au participat Preasfințitul Episcop Ioan, însoțit de Colegiul Consilierilor eparhiali.

Momentul culminant al Jubileului l-a reprezentat audiența Papei Leon al XIV-lea, care i-a primit pe cei aproximativ 5000 de participanți în Aula Paul al VI-lea din Vatican, miercuri, 14 mai 2025. Preafericitul Părinte i-a salutat pe reprezentanții Bisericilor Orientale, subliniind bogăția patrimoniului și contribuția Bisericilor de rit oriental.

Tot miercuri, 14 mai PS Ioan împreună cu preoţii consilieri eparhiali, a participat la Sfânta Liturghie în rit bizantin celebrată în Bazilica San Pietro, la altarul Catedrei. Celebrantul principal a fost Preafericirea Sa Youssef Absi, Patriarhul Bisericii Melchite. Din partea Bisericii Greco-Catolice din România au participat Preasfinția Sa Cristian Crișan, în numele PF Cardinal Lucian Mureşan, Întâistătătorului Bisericii noastre, Preasfinția Sa Virgil Bercea, Episcop al Eparhiei de Oradea Mare, Preasfinția Sa Claudiu Lucian Pop, Episcop al Eparhiei de Cluj-Gherla, și Preasfinția Sa Mihai Frățilă, Episcop al Eparhiei de București. De asemenea, s-au unit în rugăciune Patriarhi, Mitropoliți, Episcopi și preoți din bisericile orientale catolice sui iuris de rit bizantin. Predica a fost rostită de PF Sviatoslav Șevciuc, Arhiepiscopul Major al Bisericii Greco-Catolice din Ucraina, fiind evidențiat faptul că speranța creștină izvorăște din comuniunea euharistică, unde se revelează unitatea Bisericii în Spiritul Sfânt, ca anticipare a Împărăției lui Dumnezeu.

Interviu cu Preasfințitul Ioan

Ce a însemnat participarea la acest jubileu pentru Eparhia noastră?

A însemnat trăirea activă și vie a comuniunii cu Biserica Romei și cu urmașul Sfântului Apostol Petru, în acest caz cu Preafericitul Părinte Papa Leon al XIV-lea. Din când în când, mai ales cu ocazii particulare – cum este, în acest caz, Anul Jubiliar 2025 – e binevenit și necesar ca preoții și laicii să aibă contacte directe cu Biserica Romei. Unitatea Bisericii are nevoie să fie exercitată, ori aceasta are loc și în astfel de ocazii. Prin martirii și mărturisitorii Bisericii Greco-Catolice s-a plătit un preț foarte mare pentru această unitate voită de Isus, noi avem datoria și harul de a o întreține, de a o alimenta.

A fost primul pelerinaj în acest an între cele planificate. Vor urma și altele, cu alte categorii de persoane și credincioși pentru diferite ocazii.

În cadrul audienței jubiliare din Aula Paul al VI-lea ați avut ocazia să îl salutați personal pe Papa Leon al XIV-lea, aflat la începutul pontificatului său. Cum ați trăit această primă întâlnire și ce i-ați transmis?

A fost o onoare, dar și o oportunitate această primă întâlnire cu Preafericitul Părinte Papa Leon la începutul pontificatului său. Am trăit o emoție pozitivă care încurajează și potențează propria misiune. Simți că nu ești singur – nu doar prin susținerea celorlalți confrați episcopi și a structurilor Vaticanului, ci și prin prezența Păstorului Bisericii Universale, urmașul Sfântului Apostol Petru în scaun și în slujire.

Când am știut că voi avea ocazia să-i vorbesc Papei Leon și că în această ocazie trebuie să fiu sintetic mi-am spus: Nu pot și nu vreau să-l încarc mai mult. Doresc două lucruri: să știe pe cine reprezint, că sunt din România și reprezint Eparhia Greco-Catolică de Lugoj și că îi mulțumesc pentru faptul de a fi acceptat să slujească Biserica – Mireasa lui Hristos. Eram acolo zeci de episcopi pe care ne-a salutat personal și de aceea aș fi fost mulțumit să-i rămână atât: „Mulțumesc! Eparhia Greco-Catolică de Lugoj – România!”

Cum ați trăit această participare împreună cu consilierii eparhiali?

Isus însuși și-a ales un grup restrâns ca să „fie cu El.” (Marcu 3,14). Pelerinajul împreună cu preoții consilieri a avut mai multe valențe. Printre acestea au fost: dorința mea de a recompensa munca și suportul pe care consilierii mi-l oferă în misiunea mea, cunoașterea mai aprofundată între consilieri prin acest „a merge împreună” și implicit exercitarea comuniunii dintre noi.

În pelerinaj te confrunți în mod imediat cu aceleași sacrificii: ale oboselii unui drum lung, cu provocările situațiilor neprevăzute, dar trăiești în mod imediat și, împreună cu ceilalți, bucuriile, surprizele și harul pe care pelerinajul îl oferă.

A fost prin urmare o ocazie propice de a ne cunoaște mai bine, de a ne ruga mult și a celebra împreună, fie bucuroși și entuziaști fie, uneori, obosiți. A fost și o bună ocazie de a dezbate cu toată libertatea diferite teme ale misiunii noastre în eparhie. În aceste zile nu ne-am rupt de eparhie, am dus-o cu noi și – cu ajutorul tehnologiei – am fost în continuu contact cu aceasta: am scris scrisori, am răspuns solicitărilor venite în acele zile prin mijloacele de comunicare WhatsApp și e-mail, am luat și transmis decizii.

Ce gânduri doriți să transmiteți credincioșilor din Eparhia de Lugoj după această experiență trăită la Roma?

I-am purtat în rugăciune, i-am reprezentat, dar am și beneficiat de susținerea financiară a câtorva dintre ei.

Transmit gânduri de recunoștință. Sprijinul financiar al pelerinajului la care nu m-am gândit și prin urmare nu m-am așteptat – care a venit prin intermediul unuia dintre consilieri – a fost nu doar o surpriză plăcută dar o descoperire și o mare încurajare pentru misiunea mea. Mi-am spus: „Credincioșii aceștia chiar ne iubesc. Slujirea noastră, sacrificiile, dragostea noastră ajung la ei.”

Aș vrea să le transmit bucuriile trăite de noi. Valorile solide ale credinței pentru mine s-au manifestat în următoarele:

• Marii sfinți ai Bisericii, începând cu apostolii lui Isus: Petru și Pavel sunt resurse de inspirație și har asemenea unor izvoare nesecate. În mod asemănător și alți mari sfinți ale căror locuri le-am vizitat: Sfântul Francisc, Anton de Padova, Sfânta Clara, Sfântul Ioan Paul al II-lea, chiar Servul lui Dumnezeu Carlo Acutis.
• Credința a produs atât de multă artă creștină care se regăsește în Roma! Emoția bunului gust, armonia arhitecturii bisericilor, împodobirea lor, rezultat al credinței, al inspirației, al jertfei și generozității oamenilor m-a atins și de această dată. Și aici văd iubirea pentru Biserica – Mireasă a lui Hristos care este împodobită numai întrucât iubită.
• Mulțimea pelerinilor de toate vârstele și din toate rasele pământului care au umplut Roma și în particular Bazilica Sfântul Petru a fost un alt semn al credinței imposibil de ignorat. Rar am întâlnit atât de mulți pelerini și vizitatori în Bazilică. Și erau uimiți și fericiți.

Privitor la noul Pontif, Papa Leon, am perceput următoarele: I-am văzut emoțiile în fața noii misiuni onorante și maxim provocatoare. Am simțit că iubește Biserica, Mireasă a lui Isus, atât – cât de mare e muntele Everest, până la cer.

L-am simțit desigur, ca pe un începător în noua misiune, dar nu lipsit de tot ce are nevoie, și care se întreabă: Cum pot să fac?! Cum pot să inund lumea cu Dumnezeu? Cum pot să „demolez stăvilarele răului care zăgăzuiesc”, pentru ca: iubirea, bunătatea, mila, iertarea, pacea, adevărul, frumosul, armonia să se reverse peste lume?

Mărturii ale consilierilor eparhiali

Pr. Angelo-Narcis Pop, Vicar general: M-am întors de la Roma cu câteva gânduri rămase după Discursul Papei, adresat participanților la Jubileul Bisericilor Orientale:

1. „Sunteți prețioși”;
2. „Biserica are nevoie de voi”;
3. «Vă mulțumesc vouă, iubiți frați și surori din Orient, de unde a apărut Isus, Soarele dreptății, pentru că sunteți „lumini ale lumii” (cf. Mt 5,14). Continuați să străluciți prin credință, speranță și iubire, și prin nimic altceva».

• Cu rugăciunile in pectore de la mormântul Papei Francisc şi de la mormântul fericitului Carlo Acutis.
• Un gând din conferinţa părintelui Innocenzo Gargano ţinută în biserica „San Salvatore Alle Copelle” din Roma, conferință cu titlul: „Valoarea Bisericilor Catolice Orientale”, în care autorul ne spunea: „Jubileul înainte de toate înseamnă iertare”.

Pr. Mihai-Răzvan Oprișa, Protopop de Timişoara: Pelerinajul la Roma cu ocazia Jubileului Bisericilor Orientale a fost o oportunitate de a trăi și de a conștientiza două realități extraordinare.

Prima a fost reafirmarea și reîntărirea comuniunii cu Biserica Universală, cea clădită pe piatra credinței Apostolului Petru. Am putut gusta această universalitate cu ocazia celebrărilor liturgice în Bazilica Sf. Petru din Vatican unde personal am fost copleșit de frumusețea și profunzimea celorlalte rituri care împreună formează Biserica cu „B” mare.

A doua experiență a fost cea a conștientizării că fac parte dintr-un grup de apostoli, de persoane care au ajuns să fie aproape de Hristos și care au o misiune destul de specifică, dar de care adesea nu sunt pe deplin conștient. Pe durata pelerinajului m-am gândit constant oare cum ar fi fost dinamica călătoriei noastre transpusă în realitatea geografică, socială, politică a Tării Sfinte de pe vremea lui Isus; dar și cum ar fi arătat grupul celor 12 în realitatea noastră de astăzi și care ar fi fost dinamicile relaționale dintre ei transpuse în preocupările actuale. Cred cu adevărat că grupul nostru are o bogăție nebănuită și că partea cea mai frumoasă este că fiecare dintre noi vrea să-și pună această bogăție ofrandă la picioarele lui Isus. Suntem fiecare dintre noi aparte și la fel ca și cei 12, venim cu o educație diferită și cu experiențe de viață distincte datorită cărora ne putem completa.

În final nu pot să nu constat cât sunt de privilegiat pentru faptul că am ocazia să fac parte din acest grup și să trăiesc momente extraordinare. Îmi doresc ca aceste momente să fie un impuls de a transmite celor din jur frumusețea și bogăția de a fi discipol al lui Hristos.

Pr. Radu Vorindan, Protopop de Arad şi Chişineu-Criş: Episcopi, preoți și popor al lui Dumnezeu! Jubileul Bisericilor Orientale la Roma! Au fost zile de binecuvântare și har petrecute alături de Eparhul nostru, Ioan al Lugojului, și confrații preoți. Două Divine Liturghii la care am avut fericita ocazie de a concelebra: cea Siro-Orientală și cea Bizantină; prilej de comuniune euharistică: şapte rituri, reprezentanți ai celor douăzeci patru de Biserici Sui Iuris, proveniți din cele cinci mari Tradiții Răsăritene. Audiență cu noul nostru Papă Leon… . Să fii una; să faci parte din același Corp al Bisericii Universale. Când Papa Leon a spus: „Biserica are nevoie de voi” am realizat că suntem frumoși și utili lui Dumnezeu. Nu pot decât să-i mulțumesc Domnului pentru toate darurile Sale.

Pr. Silviu-Lucian Bindea, Protopop de Orăştie: Zile minunate în care am avut ocazia să fiu întărit în credință, speranță și dragoste. Întărit în credință, prin Celebrările Liturgice, pline de fast și spiritualitate orientală, în Bazilica Sf. Petru și cele împreună cu vlădicul nostru, rugăciunile în comun cu episcopul și colegii consilieri, vizitele la bazilicile din Roma și nu numai. Speranță, audiența generală cu Sfântul Părinte Papa Leon, văzând încă o dată că nu suntem singuri și nici puțini în această lume, că facem parte dintr-o mare Biserică, că avem un Papă care ne iubește și ne apreciază și un episcop care dorește binele Bisericii noastre. Dragoste, comuniunea frumoasă dintre noi în acest pelerinaj și grija episcopului pentru clerul eparhiei noastre.

Mulțumim episcopului nostru și tuturor celor care au făcut posibil acest pelerinaj. Domnul să-i răsplătească cu Darurile Sale.

Pr. Leontin-Ovidiu Cozmuța, Protopop de Oraviţa-Reşiţa: m-am întors de la Roma cu trei gânduri:

1. Să te bucuri, să sărbătorești faptul că celălalt este diferit de tine, este posibil doar dacă „simți împreună cu Biserica”.
2. Să înțeleg ce vrea Domnul de la mine ACUM! Pentru că cei dinainte au înțeles şi au făcut ce voia Domnul; iar noi culegem şi azi roadele lor. Pentru că „lucrul Domnului rămâne în veac!”
3. Domnul spune şi azi ceea ce are de spus şi de arătat, în mod predilect, Bisericii. Şi cine este interesat de părerea Lui, o poate găsi!

Pr. Ovidiu-Ionuț Neiconi, Consilier administrativ: a fost o experiență aparte, mai ales prin participarea la celebrarea liturgică bizantină în Bazilica Sfântul Petru și la audiența generală cu Preafericitul Părinte Papa Leon. Comuniunea cu Preasfințitul și colegii consilieri s-a întărit în mod firesc, prin prezență, rugăciune și trăirea comună a acestor momente. Participarea la Jubileul Bisericilor Orientale a exprimat în mod vizibil comuniunea Eparhiei de Lugoj cu Biserica universală. Experiența trăită la Roma a fost una de întărire spirituală și de continuitate în fidelitate față de misiunea Bisericii.

Raimondo-Mario Rupp

Album foto: Jubileul Bisericilor Orientale – Sfânta Liturghie în rit bizantin.