Scrisoare Pastorală a Preasfințitului Alexandru Mesian la Sărbătoarea Învierii Domnului 2022

Nr. 240/2022

ALEXANDRU,
Din mila lui Dumnezeu și grație Sfântului Scaun Apostolic al Romei,
Episcop român unit, greco-catolic,
al Eparhiei de Lugoj 

Onoratului cler
și iubitului popor credincios
har, binecuvântare și mântuire de la Dumnezeu-Tatăl
și de la Domnul nostru Isus Cristos

 

„Nu vă temeţi, că ştiu că pe Isus cel răstignit Îl căutaţi.
Nu este aici; căci S-a sculat precum a zis”
(Mt. 28,5-6)

 

Cristos a înviat!

Învierea Domnului nostru Isus Cristos este minunea cea mai mare și cea mai contestată a omenirii. Dacă cineva ar întreba: „Care este cel mai important adevăr din toată învățătura creștină?”, putem să răspundem: „Învierea lui Cristos”. Evenimentul este atât de măreț, încât nici ucenicii nu l-au înțeles când Mântuitorul le-a spus: „Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de bătrâni, de arhierei şi de cărturari şi să fie omorât, iar după trei zile să învieze” (Mc 8,31).

Isus a mai anunțat moartea și învierea Sa prin două asemănări: „Că precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile şi trei nopţi, aşa va fi şi Fiul Omului în inima pământului trei zile şi trei nopţi”, și „Dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica (…) Iar El vorbea despre templul trupului Său” (In 2,19.21).

Aducem mulțumire Bunului Dumnezeu că ne-a ajutat să petrecem împreună și anul acesta marea bucurie a Învierii lui Cristos – Sfintele Paști.

Bucuria acestei zile a Învierii Domnului nostru Isus Cristos se răsfrânge în toate slujbele religioase care se celebrează în bisericile noastre. Cu adevărat „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea” (Ps 117,24).

Iubiți credincioși,

De-a lungul unei istorii de 2000 de ani, dușmanii lui Cristos au încercat și mai încearcă și astăzi să conteste și să combată dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu, prin toate mijloacele. Învierea Domnului este cea mai mare minune a omenirii, este adevărul fundamental al creștinătății. Adversarii lui Isus consideră că, atacând temelia creștinismului, vor reuși să dărâme edificiul, adică Biserica întemeiată de Cristos.

Aceștia se folosesc în principal de două argumente:

a. unii spun că Isus, Cel condamnat la moarte și răstignit pe Cruce, n-ar fi murit pe Cruce, de aceea a fost văzut ulterior (aparițiile);
b. alții spun că Isus a murit pe Cruce dar n-a înviat, a fost furat de apostoli în timp ce păzitorii mormântului adormiseră.

Răspunsul pe care îl dă Biserica la această provocare este formulat în Simbolul credinței: „(…) Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat, și a pătimit și S-a îngropat. Și a înviat a treia zi, după Scripturi (…)”.

a. Să ne întoarcem și noi în timp și să trăim câteva clipe în atmosfera din Vinerea Mare, la picioarele crucii, pe dealul Golgotei. „Iar de la ceasul al şaselea s-a făcut întuneric peste tot pământul până la ceasul al nouălea” (Mt 27,45). „Şi iată, catapeteasma templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis (…)” (Mt. 27,51-52). Ce panică s-a produs în cetate! Numai o mică eclipsă de soare răceşte şi întunecă cerul, dar trei ore, în plină zi?! Cutremurul de pământ a despicat stâncile, poate a dărâmat şi case, lumea alerga îngrozită, cutremurul şi întunericul au speriat şi animalele… Chiar şi sutaşul roman s-a înspăimântat, zicând: „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!” (cf. Mt 27,54).

Oare cărturarii şi preoţii nu s-au speriat? Era atât de împietrită inima lor încât nu au înţeles aceste semne? Astfel de oameni au existat şi vor exista întotdeauna. Ei nu se gândesc decât la interese personale: „Nu cumva să fie furat mortul, să se spună că a înviat!”. Nu cumva să-şi piardă influenţa sau câştigurile!

Dar să privim spre cruce. Isus murise cu adevărat. O dovadă clară a morţii o dă Sfântul Ioan, care stătea la picioarele crucii: „Venind ostaşii la Isus, văzând că a murit, nu i-au zdrobit fluierele picioarelor, ci unul din ostaşi cu suliţa a împuns coasta Lui, şi îndată a ieşit sânge şi apă. Şi cel ce a văzut, a mărturisit şi mărturia lui e adevărată” (cf. In 19,33-35).

b. Faptul istoric al Învierii Domnului îl dovedesc și martorii care au asistat la aparițiile Lui după înviere: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob şi Salomeea (Mc 16,1); Apostolul Simon Petru (Lc 24,34); cei doi ucenici Luca şi Cleopa, cărora Isus li se arată în drum spre Emaus (Lc 24,13-15); Apostolii adunaţi la un loc, fără Toma (In 20,19-24) cărora, spre a le dovedi că nu e o nălucă, ci El în carne şi oase, le oferă mâinile şi picioarele spre a le pipăi; Apostolii, fiind şi Toma de faţă (In 20,26-29).

La marea Tiberiadei, dimineaţa, Apostolii stăteau pe mal obosiţi şi trişti după o noapte întreagă de pescuit fără niciun rezultat; Isus le apare lor, iar la porunca Lui ei aruncă din nou mreaja şi prind mulţime mare de peşti (cf. In 21,6).

Isus li se arată Apostolilor în Galileea în cele patruzeci de zile până la Înălţarea Sa la cer, iar mai pe urmă i se arată lui Saul – Sfântul Pavel de mai târziu – pe drumul Damascului (1 Cor 15,8), pe când mergea în Damasc ca să-i prindă pe creştini şi să-i aducă în Ierusalim pentru a fi judecaţi.

Însufleţiţi de convingerea învierii lui Isus, Apostolii devin, după pogorârea peste ei a Sfântului Spirit, propovăduitori neînfricaţi ai lui Isus Cel Înviat, pentru Care ei îndură bătăi, prigoniri şi închisoare, declarând cu seninătate şi curaj, în faţa sinedriului, că ei nu pot să nu vorbească despre ceea ce ei înşişi au văzut şi au auzit – cum declară Sfântul Petru şi Sfântul Ioan – adică despre Cristos răstignit şi înviat. Şi, prin această mărturie a lor, pecetluită cu sângele martiriului, ei au cucerit o lume întreagă.

Aşadar, Cristos a înviat cu adevărat. Iată concluzia logică la care ne conduc dovezile istorice arătate.

Întreaga credinţă a Apostolilor, a tuturor Sfinţilor şi Martirilor, precum şi mărturia de douăzeci de veacuri a Bisericii, sunt zidite pe temelia de nezdruncinat a Învierii, pe mormântul gol din care a ţâşnit viaţa lumii.

  • Cristos a înviat – înseamnă că Dumnezeu există.
  • Cristos a înviat – înseamnă că există viaţa veşnică şi Cristos este începutul învierii noastre la această nouă viaţă.
  • Cristos a înviat – înseamnă că speranţa omenirii este justificată.
  • Cristos a înviat – înseamnă că profeţiile şi minunile biblice sunt adevărate.

Cristos a înviat – înseamnă că Isus a încredințat Bisericii Sale misiunea de a-i învăța și de a-i sfinți pe oameni, și care trebuie îndeplinită până la sfârșitul veacurilor: „(…) mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Spirit; învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Mt 28,19-20).

Învierea lui Cristos este pentru toţi creştinii prilej de bucurie, mângâiere şi speranţă. Pentru acest sfânt ideal al Învierii ne ducem povara grea a Crucii pe urmele lui Isus Cristos Crucificat și Înviat, știind că dacă trăim și murim cu Cristos, adică după învățătura Sa, și noi vom învia împreună cu Cristos, întru mărire.

Iubiți credincioși,

În ultimii doi ani (2020 și 2021), omenirea întreagă a traversat o grea încercare datorită pandemiei cu noul Coronavirus. Acest virus a provocat multe daune și în viața religioasă, în viața Bisericii. Cu toate că s-au ridicat multe restricții, încă nu se poate spune că acest flagel s-a încheiat.

O altă știre care zguduie lumea este războiul din Ucraina. În luna februarie a anului curent, armata rusă a invadat Ucraina, provocând foarte mari distrugeri, numeroase pierderi de vieți omenești și pierderi materiale însemnate. Milioane de oameni se refugiază în țările învecinate. Războiul continuă deja de aproape două luni.

Foarte multă lume vine în ajutorul celor care suferă din cauza acestui război.

Sfântul Părinte Papa Francisc, la 25 martie 2022, în comuniune cu toți Episcopii, Preoții și credincioșii catolici din lume s-a rugat pentru pace, pentru oprirea războiului din Ucraina. Din Bazilica Sfântului Petru de la Roma, a rostit solemn rugăciunea de consfințire la Inima Neprihănită a Mariei a omenirii și, în special, a Rusiei și a Ucrainei.

Acum, de Sfintele Paști, împreună cu Preasfinția Sa Ioan, Episcopul auxiliar al Eparhiei noastre de Lugoj, rugăm pe Atotputernicul Dumnezeu, pe Isus Cristos, Cel Care a învins moartea, să dea pace și bună înțelegere între oameni și mângâiere celor întristați, celor ce suferă.

Cristos învinge!
Sărbători fericite!

Cristos a înviat!

† Alexandru Mesian
Episcop de Lugoj

Lugoj, Sfintele Paști
24 aprilie 2022

 

 

Dată la Reședința Episcopiei Noastre din Lugoj, la praznicul Învierii Domnului,
Anul Domnului 2022, în cel de-al XXIX-lea an al episcopatului Nostru



Mesajul de condoleanţe al PS Alexandru, Episcop de Lugoj, adresat familiei Părintelui Grigoe Oană

Nr. 224 / 2022

Îndoliată familie a regretatului Părinte Prelat onorific Grigore Oană,

Am aflat cu tristețe că, în ziua de 24 martie 2022, la București, inima fratelui nostru drag, Părintele Grigore Oană, Protopop onorific şi Prelat onorific al Sanctității Sale Papa Benedict al XVI-lea, a încetat să mai bată iar sufletul lui s-a întors la Tatăl ceresc.

Adormitul în Domnul Preot Grigore Oană s-a născut la data de 23 iunie 1922 în comuna Slatina, în Transcarpatia şi peste puțin timp ar fi împlinit venerabila vârstă de 100 de ani.

La cererea Noastră, Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea i-a acordat titlul pontifical de Prelat onorific, la data de 7 mai 2007.

L-am cunoscut pe regretatul Părinte Grigore încă din anul 1994, când am venit ca Episcop la Lugoj și de atunci am colaborat foarte bine cu Sfinția Sa. Am aflat că a fost hirotonit preot în clandestinitate, în anul 1988, la 23 octombrie, de către Î.P.S. Ioan Ploscaru, Arhiepiscop emerit de Lugoj.

Părintele Grigore Oană a parcurs întreaga perioadă de persecutare a Bisericii Greco-Catolice din țara noastră, începând cu anul 1948 și până la repunerea ei în libertate, în decembrie 1989. Astfel, s-a bucurat să vadă reînvierea acestei Biserici, la care şi-a adus și dânsul o substanțială contribuţie.

Plecarea dintre noi a servului lui Dumnezeu Preotul Grigore Oană constituie o durere dar şi o mângâiere, o speranță că, prin suferință, prin primirea deasă a Sfintelor Taine, prin rugăciune, prin activitatea sa pastorală ca preot, s-a purificat şi a ajuns la Domnul.

Ierarhii, clerul, persoanele consacrate şi credincioşii Eparhiei Noastre de Lugoj se unesc în rugăciune și cer de la Atotputernicul Dumnezeu, prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria, să dea odihnă veşnică servului Său frate al nostru Preot Grigore Oană.

Sincere condoleanțe familiei!

Să se odihnească în pace!

Lugoj, 25 martie 2022

+ Alexandru Mesian

  Episcop de Lugoj



Scrisoarea Sfântului Părinte Papa Francisc şi Actul de consfinţire la Inima Neprihănită a Mariei

Sfântul Părinte Papa Francisc a trimis o scrisoare tuturor episcopilor din lume cu ocazia apropiatului Act de Consfințire a Rusiei și Ucrainei la Inima Neprihănită a Mariei. Rugăciunea de Consfințire va fi prezidată de Sfântul Părinte Papa Francisc în bazilica „Sfântul Petru” vineri, 25 martie 2022 ora 18.30 (ora locală).

Frate iubit,

A trecut aproape o lună de la începutul războiului din Ucraina, care provoacă suferinţe în fiecare zi mai teribile acelei populaţii martirizate, ameninţând şi pacea mondială. Biserica, în acest ceas întunecat, este chemată puternic să mijlocească la Principele păcii şi să se apropie de cei care plătesc pe propria piele consecinţele conflictului. Sunt recunoscător, în acest sens, tuturor celor care cu mare generozitate răspund la apelurile mele la rugăciune, la post, la caritate.

Acum, primind şi numeroase cereri ale poporului lui Dumnezeu, doresc să încredinţez în mod special Sfintei Fecioare Maria naţiunile aflate în conflict. Aşa cum am spus ieri la sfârşitul rugăciunii Angelus, pe 25 martie, Solemnitatea Bunei Vestiri, intenţionez să fac un Act solemn de consfinţire a omenirii, în mod deosebit a Rusiei şi a Ucrainei, Inimii Neprihănite a Mariei. Pentru că este bine să ne dispunem să invocăm pacea reînnoiţi de iertarea lui Dumnezeu, el va avea loc în contextul unei Celebrări a Pocăinţei, care va avea loc în Bazilica „Sfântul Petru” la ora 17.00, ora Romei. Actul de consacrare este prevăzut pe la ora 18.30.

Vrea să fie un gest al Bisericii universale, care în acest moment dramatic duce la Dumnezeu, prin Mama sa şi a noastră, strigătul de durere al celor care suferă şi imploră sfârşitul violenţei şi încredinţează Reginei păcii viitorul omenirii. Aşadar, vă invit să vă uniţi cu acest Act, convocând, în ziua de vineri, 25 martie, preoţii, călugării şi ceilalţi credincioşi la rugăciunea comunitară în locurile sacre, aşa încât poporul sfânt al lui Dumnezeu să înalţe în mod unanim şi insistent implorarea către Mama sa. Vă transmit, în acest sens, textul respectivei rugăciuni de consfinţire, aşa încât să poată fi recitată, de-a lungul acelei zile, în unire fraternă.

Vă mulţumesc pentru primire şi pentru colaborare. Vă binecuvântez din inimă pe dumneavoastră şi pe credincioşii încredinţaţi grijilor voastre pastorale. Isus să vă ocrotească şi Sfânta Fecioară să vă păzească. Rugaţi-vă pentru mine.

Cu fraternitate,

Din Sfântul Ioan din Lateran, 21 martie 2022

Franciscus

Traducerea scrisorii: pr. Mihai Pătraşcu (www.ercis.ro)

 

Act de consfințire la Inima Neprihănită a Mariei

O Marie, Maica lui Dumnezeu și Maica noastră, la tine alergăm în acest ceas de încercare. Tu ești Mamă, ne iubești și ne cunoști: nimic din ceea ce avem pe suflet nu-ți este ascuns. Maica milostivirii, de atâtea ori am simțit gingășia ta plină de grijă, prezența ta ce readuce pacea, căci tu ne călăuzești mereu spre Isus, Principele păcii.

Noi am pierdut calea păcii. Am uitat ce ne-au învățat tragediile secolului trecut; am uitat jertfa milioanelor de oameni căzuți în războaiele mondiale. Ne-am abătut de la angajamentele luate de Comunitatea Națiunilor, iar acum suntem pe cale să trădăm visurile de pace ale popoarelor și speranțele celor tineri. Ne-am îmbolnăvit de lăcomie, ne-am închis în interese naționaliste, ne-am lăsat secătuiți de indiferență și paralizați de egoism. Am preferat să nu ținem seama de Dumnezeu, să conviețuim cu falsitățile noastre, să hrănim agresivitatea, să nimicim vieți și să acumulăm arme, uitând că suntem păzitori ai aproapelui nostru și purtători de grijă ai casei noastre comune. Am distrus, prin război, grădina Pământului, am rănit, prin păcat, inima Tatălui nostru, care ne vrea frați și surori. Am devenit indiferenți față de toți și de toate, în afară de noi înșine. De aceea spunem cu rușine: iartă-ne, Doamne!

Cufundați în mizeria păcatului, în ostenelile și slăbiciunile noastre, în misterul fărădelegii răului și al războiului, tu, Maică Sfântă, ne amintești că Dumnezeu nu ne părăsește, ci continuă să ne privească cu iubire, dornic să ne ierte și să ne ridice din nou. El ni te-a dăruit și a rânduit în Inima ta Neprihănită un refugiu pentru Biserică și pentru omenire. Din bunătate dumnezeiască tu ești cu noi și ne călăuzești cu gingășie, chiar și pe căile cele mai strâmte și mai întortocheate ale istoriei.

La tine alergăm, așadar, bătând la ușa Inimii tale, noi, fiii tăi preaiubiți, pe care îi cercetezi neobosit în orice vreme și îi chemi necontenit la convertire. În acest ceas întunecat, vino în ajutorul nostru și ne mângâie! Spune-i fiecăruia dintre noi: „Oare nu sunt cu tine eu, Mama ta?” Tu știi cum să desfaci tot ce-i încâlcit în inimile noastre, să dezlegi nodurile vremurilor noastre. În tine ne punem din nou încrederea. Suntem încredințați că tu nu disprețuiești cererile noastre și ne vii în ajutor, mai ales în clipele de încercare.

Așa ai făcut la Cana Galileei, când ai grăbit momentul lucrării lui Isus și ai prilejuit prima sa minune în lume. Atunci când sărbătoarea se transformase în tristețe, tu i-ai spus: „Nu au vin”. Spune-i-o din nou lui Dumnezeu, o, Mamă, pentru că astăzi ni s-a sfârșit vinul speranței, s-a pierdut bucuria, s-a diluat fraternitatea. Am pierdut omenia, am distrus pacea. Am ajuns în stare de orice violență și distrugere. Avem nevoie îndată de intervenția ta de mamă.

Primește, așadar, o, Mamă, această rugăminte a noastră:
Tu, Steaua mării, nu ne lăsa să naufragiem în furtuna războiului;
Tu, Chivotul Noului Legământ, inspiră planuri și căi de împăcare;
Tu, „Pământ ceresc”, instaurează din nou armonia lui Dumnezeu în lume;
Stinge ura, potolește răzbunarea, învață-ne iertarea;
Eliberează-ne de război, apără lumea de amenințarea nucleară;
Regina Sfântului Rozariului, retrezește în noi nevoia de a ne ruga și de a iubi;
Regina familiei umane, arată popoarelor calea fraternității;
Regina păcii, dobândește lumii pacea!

Plânsul tău, o, Marie, să înmoaie inimile noastre împietrite. Lacrimile tale, vărsate pentru noi, să facă iarăși să înflorească această vale, pe care ura noastră a secătuit-o. Și, deși zgomotul armelor nu încetează, rugăciunea ta să ne predispună la pace. Mâinile tale de mamă să-i mângâie pe cei care suferă și fug alungați de bombe. Îmbrățișarea ta maternă să-i mângâie pe cei care sunt siliți să-și lase casa și patria. Inima ta îndurerată să trezească în noi compătimirea și să ne încurajeze să deschidem porțile și să ne îngrijim de omenirea rănită și alungată.

Sfântă Maică a lui Dumnezeu, pe când stăteai la poalele crucii, Isus, văzându-l pe ucenicul său alături de tine, ți-a spus: „Iată-l pe fiul tău!”: în acest fel ne-a încredințat pe fiecare dintre noi ție. Apoi i-a spus ucenicului și fiecăruia dintre noi: „Iat-o pe mama ta!” Maică, dorim acum să te primim în viața și în istoria noastră. În ceasul acesta, omenirea istovită și copleșită stă la picioarele crucii împreună cu tine. Și are nevoie să ți se încredințeze ție, să se consfințească lui Cristos prin tine.

Poporul ucrainean și poporul rus, care te venerează cu iubire, aleargă la tine, în timp ce inima ta bate pentru ele și pentru toate popoarele chinuite de război, de foamete, de nedreptate și de mizerie.

Noi, așadar, Maica lui Dumnezeu și Maica noastră, ne încredințăm și ne consfințim în mod solemn Inimii tale Neprihănite pe noi înșine, precum și Biserica și întreaga omenire, în mod deosebit Rusia și Ucraina.

Primește această consfințire, pe care o săvârșim cu încredere și iubire, pune capăt războiului, dobândește lumii pacea. Acel „da” izvorât din inima ta i-a deschis Principelui păcii porțile istoriei; avem încredere că, prin mijlocirea Inimii tale, se va înfăptui și pacea. Ție, așadar, îți consacrăm viitorul întregii familii umane, nevoile și așteptările popoarelor, neliniștile și speranțele lumii.

Prin mijlocirea ta să se reverse asupra Pământului Milostivirea divină, iar minunatul ritm al păcii să orânduiască din nou zilele noastre. Tu, Femeia care ai rostit acel „Da”, Tu, asupra căreia s-a revărsat Duhul Sfânt, readu între noi armonia lui Dumnezeu. Adapă uscăciunea inimii noastre, tu care „îi ești speranței fântână pururi vie”. În tine, Fiul lui Dumnezeu a luat trup omenesc; fă din noi făuritori ai comuniunii. Tu, care ai umblat pe drumurile noastre, călăuzește-ne pe cărările păcii. Amin.

(Traducerea actului de consfinţire a fost oferită de Conferinţa Episcopilor din România)



Se amână hirotonirea episcopală a Părintelui Călin Ioan Bot

377/2020

COMUNICAT DE PRESĂ

 

Având în vedere răspândirea epidemiei cu coronavirus și măsurile de prevenire luate la nivel național,

Vă comunicăm că hirotonirea episcopală a Monseniorului Călin Ioan Bot, stabilită la Lugoj pentru data de 25 aprilie 2020, va fi reprogramată la o dată ulterioară.

     

Lugoj, 24 martie 2020                                                                        

   Alexandru MESIAN
Episcop de Lugoj



Consacrarea episcopală a celor doi episcopi aleși

În numele Preasfintei, celei de o Ființă, de viață făcătoarei şi nedespărțitei Treimi,

†  Cardinal  L U C I A N

din harul și mila lui Dumnezeu,

și prin grația Sfântului Scaun Apostolic al Romei,

Arhiepiscop şi Mitropolit al Arhieparhiei de Alba Iulia şi Făgăraş,

Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică,

în deplină comuniune de credinţă cu Sfântul Scaun Apostolic al Romei,

Venerabililor Fraţi întru Episcopat, Protopopilor, Clerului, Persoanelor consacrate și tuturor credincioşilor Bisericii noastre,

Cerând ajutorul Spiritului Sfânt şi cu împreună lucrarea Venerabililor Fraţi întru Episcopat, Sinodul Episcopilor Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică a ales doi noi Episcopi:

Părintele CRISTIAN DUMITRU CRIȘAN

Episcop ales Auxiliar al Arhieparhiei de Alba-Iulia și Făgăraș, Episcop titular de Abula.

și Părintele CĂLIN IOAN BOT

Episcop ales Auxiliar al Eparhiei de Lugoj, Episcop titular de Abritto,

Împreună cu Sfântul Părinte Papa Francisc, după rânduiala canonică, i-am proclamat pe noii Episcopi la Roma respectiv la Blaj, pe data de 22 ianuarie 2020. În baza drepturilor conferite de Canoanele Sfinţilor Apostoli, ale Codului Canoanelor Bisericilor Orientale, conform can. 82, emitem prezenta

C I R C U L A R Ă

Prin care stabilim cele două date ale consacrării celor doi noi Episcopi, după cum urmează:

Preasfinția Sa CRISTIAN DUMITRU CRIȘAN: sâmbătă 28 martie 2020 la ora 10:00,

în Catedrala Arhiepiscopală Majoră “Sfânta Treime” din Blaj,

Preasfinția Sa CĂLIN IOAN BOT: sâmbătă 25 aprilie 2020 la ora 10:00,

în Catedrala „Coborârea Sfântului Spirit” din Lugoj.

Cerem Venerabililor Fraţi întru Episcopat, Protopopilor și Clerului, să prevadă ca această circulară să fie citită în fiecare comunitate a Bisericii noastre.

Spre rodnica păstorire a bunilor noştri credincioşi, prin mijlocirea Preacuratei Doamnei Noastre, de Dumnezeu Născătoare și Pururea Fecioarei Maria,  ale Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, ale fericiților episcopi martiri greco-catolici şi ale tuturor Sfinţilor, în numele Marelui Arhiereu Isus Cristos, cerem Preamilostivului Dumnezeu să trimită asupra celor doi noi Episcopi darurile Preasfântului Spirit, spre lauda şi mărirea Preasfintei Treimi, spre întărirea comuniunii cu Biserica Romei, a fidelității față de tradiția Bisericii Române Unită și a propovăduirii Evangheliei în sânul neamului românesc.

Dată la Blaj, Sediul Arhiepiscopului Major, în ziua de 5 februarie, Anul Domnului 2020.

† Cardinal LUCIAN

Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică,

Președintele Sinodului Episcopilor

† Claudiu Lucian POP

Secretarul Sinodului Episcopilor