La 19 noiembrie 2021, s-au împlinit 110 de ani de la naşterea celui care a fost Arhiepiscop Ioan Ploscaru, fost Episcop al Eparhiei de Lugoj şi unul dintre cei 12 Episcopi mărturisitori ai credinţei Catolice în închisorile comuniste, timp de 15 ani.

În ziua de 17 septembrie 1933, la vârsta de 22 de ani a fost hirotonit preot, prin punerea mâinilor Episcopului de Oradea, Valeriu Traian Frenţiu, Fericitul Episcop martir de mai târziu.

La 37 de ani, în ziua de 30 noiembrie 1948, a fost consacrat Episcop de Lugoj în clandestinitate, căci Biserica Greco-Catolică era scoasă înafara legii. A fost cel mai tânăr episcop din Biserica Catolică la acea vreme. A acceptat din ascultare faţă de Sfântul Scaun Apostolic al Romei, să devină episcop, când această demnitate în acel timp însemna o jerfă supremă: închisoare, teroare şi, de obicei, moartea.

Viaţa în închisoare a Arhiepiscopului Ioan a fost o trăire de jertfe şi umilinţe. Citim în cartea Înalt Preasfinţiei Sale, „Lanţuri şi teroare[1]”:

• deţinuţii nu aveau nume, ci doar un număr; erau consideraţi şi apelaţi drept „bandiţi”;
• frigul, cu geamuri sparte şi iarna, iar vara geamurile erau oblonite şi acoperite ca să nu se poată vedea soarele sau să se aerisească (Jilava p. 114) fiind îngrămădiţi câte 20-70 de deţinuţi pe paturi suprapuse;
• percheziţiile erau metode de umilire şi batjocură (Jilava, p. 111);
• foamea care dădea coşmaruri, căci fasolea era cu gărgăriţe, iar arpacaşul cu viermi (p. 124); de multe ori, din lipsă de gamele se mânca din vreo cutie de conservă aflată în lada de gunoi (p. 87);
• aerul infectat al tinetelor, ce trebuia suportat ziua şi noaptea;
• celula de pedeapsă (carcera) pentru cele mai mici sau imaginare abateri: cu apă pe jos, în picioare toată ziua, ca hrană o bucată de pâine şi apă… (p. 139);
• dar cea mai groaznică era izolarea. Să rămâi luni şi ani de zile singur. O încăpere complet goală, un pat de fier într-un colţ, nici o altă mobilă, geam opac văruit … nu vorbeşti cu nimeni … la un moment dat uiţi să mai vorbeşti … nu ştii nimic despre lume … ai uitat şi cum arăţi, ţi-ai devenit un străin propriului eu, foamea, frigul, goliciunea ţi-au stors viaţa. Cât va dura? Poţi să întrebi pe cineva, nu … imaginaţia hămesită de foame, la lumina permanent gălbuie a becului schiţează desene sinistre … (p. 171).

„După doi ani de singurătate un schimb de cuvinte cu o fiinţă umană m-a umplut de bucurie. Mă miram de propria mea voce. Această fiinţă umană, cu care am început să comunic a fost generalul Ilcuş, fost ministru, care a încercat să se sinucidă, el „auzea voci”… m-au pus cu el ca să-l liniştesc. Am stat cu el un an de zile, timp în care s-a mai liniştit” (p. 192).

Mizeria şi regimul închisorilor comuniste nu au avut limite, dar încercatul episcop Ioan nu a cedat niciodată. Bolnav de ficat, cu dureri mari, stătea chircit fără să mănânce nimic zile la rând. Tratamentul a constat în două pilule de chinină şi atât!!!

În închisoare deţinuţii sunt copleşiţi de întrebări profunde, probabil că şi Preasfinţitul Ioan le-a avut câteodată, dar cu grabă a încercat să le îndepărteze. El scrie: „singurătatea într-o celulă nu poate fi înţeleasă decât de cel care a trăit-o”, dar Isus l-a ajutat nu numai să depăşească aceste crize, ci să aibă puterea să încurajeze şi pe alţii. Înalt Preasfinţia Sa, George Guţiu, coleg de celulă timp doi ani, scrie: „Alături de Preasfinţitul Ploscaru nimeni nu era întristat sau deprimat. El ştia să ridice moralul, să aducă o rază de speranţă, să redea dorinţa de a trăi …”.

Cât a fost singur în celulă, Preasfinţitul Ioan a compus versuri pe care le-a fixat în memorie prin dese repetări. Distinsul ierarh scrie: „Atunci nu credeam că voi mai fi liber şi că le voi copia într-un caiet … Le-am închinat numai lui Isus şi Preasfintei Sale Mame…” (p. 173).

La 4 august 1964 a fost eliberat din închisoarea de la Gherla, într-un lot din care mai făcea parte, între alții, și părintele Pompeiu Onofreiu de la Sibiu. A fost urmărit, în mod constant, până în 1989. În anul 1975 i se pregătea un nou proces, însă autoritățile comuniste au renunțat. Din pricina terorii comuniste, episcopul Ioan Ploscaru nu a putut să-și desfășoare activitatea de conducător vizibil al eparhiei Lugojului, până la sfârșitul anului 1989.

„În urma Decretului Nr. 9/31 decembrie 1989, pct. 20, Biserica Greco-Catolică din România a fost eliberată. Drept aceea Înalt Preasfinţia Sa de pie memorie Nicolae Corneanu, Mitropolitul Bisericii Ortodoxe Române din Timişoara, conştient de importanţa acestui decret şi, în acelaşi timp, binevoitor, în spirit creştinesc, a dispus preotului paroh ortodox Daneş, de la fosta catedrală română unită din Lugoj, să o predea posesorului de drept, Bisericii Unite”.

Astfel, la 21 ianuarie 1990, Episcopul Ioan Ploscaru a săvârșit prima liturghie arhierească în Catedrala din Lugoj, după 41 de ani.

La 14 martie 1990, odată cu restabilirea ierarhiei catolice din România, Episcopul Ioan Ploscaru a fost dezlegat de titlul de Trapezopolis şi numit Episcop eparhial de Lugoj.

În anii următori a vizitat de trei ori Roma; a oferit în traducere franceză volumul de versuri „Cruci de gratii” Sfântului Părinte Papa Ioan Paul II, care l-a felicitat pentru întreaga activitate.

În aceşti puţini ani, câţi i-au mai rămas de trăit, în „libertate”, a atras multe suflete la Dumnezeu. Acestea erau marile bucurii ale Ucenicului Mântuitorului: convertirea sufletelor spre Isus!

la 20 iulie 1994 Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit pe Preasfinţitul Alexandru Mesian, Episcop coadjutor al Preasfinţitului Ioan Ploscaru, Episcop de Lugoj. „Bunul Dumnezeu, la timp potrivit, m-a trimis să-i fiu aproape, să-l ajut în muncă şi să-i fiu alături până în ultimele clipe ale vieţii sale”, afirmă Preasfinţia Sa, în prefaţa lucrării „In Memoriam Arhiepiscopul Ioan Ploscaru evocări şi amintiri”, apărută în anul 2001.

Datorită vârstei înaintate, Preasfinţitul Episcop Ioan Ploscaru a cerut Sfântului Scaun aprobarea retragerii din activitatea administrativă. Împlinise 84 de ani la 19 noiembrie 1995. Astfel în urma aprobării de către Sfântul Scaun a cererii de retragere, în ziua de 19 noiembrie 1995, începând cu 20 noiembrie acelaşi an, Preasfinţitul Alexandru Mesian, devine Episcop eparhial de Lugoj.

Pentru meritele deosebite în activitatea sa pastorală şi pentru puternica mărturisire de credinţă oferită prin întreaga sa viaţă închinată lui Dumnezeu şi Bisericii Sale, la data de 29 noiembrie 1996 Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea i-a conferit titlul onorific de Arhiepiscop ad personam.

A trecut la cele veşnice la 31 iulie 1998 la vârsta de 87 de ani, în al 50-lea an de episcopat.

Arhiepiscopul Ioan Ploscaru, pe lângă activitatea pastorală căreia i s-a dedicat atât în timpul comunismului cât şi după revoluţia din 1989, a mai avut şi preocupări literare ca: exeget, poet, istoric şi moralist. A publicat 27 de cărţi. Dintre acestea amintim: „Lanţuri şi teroare”, lucrare apărută în limba română în anul 1993 care a fost tradusă în limbile italiană (2013), franceză (2017) şi spaniolă (2020). De asemenea amintim şi volumul de poezii „Cruci de gratii” (1992), tradus şi în limbile franceză (1995) şi italiană (2018).

Până în anul 1998 lucrările sale s-au tipărit în peste 170.000 de exemplare. După trecerea sa din această viaţă, activitatea editorială a continuat cu intensitate, valorificându-se manuscrisele pe care le-a lăsat moştenire credincioşilor.

Pe mormântul Arhiepiscopului Ioan Ploscaru sunt scrise următoarele versuri:

„Iubirea Blândului Isus
Din prag de veşnicie,
M-a miruit cu har de sus
Să-i fiu în temniţă supus.
Apostol-Mărturie[2]”

Biroul de Presă al Episcopiei Greco-Catolice de Lugoj

[1] S-a folosit ediţia a II-a, aparută în anul 1994 la Editura „Signata” Timişoara.

[2] Fragment din volumul „Cruci de gratii” – Sighet 1955.

Montaj video – in memoriam 110 ani 

În data de 29 octombrie 2021 în comuna Peciu-Nou, la inițiativa parohiei romano-catolice împreună cu parohia greco-catolică, a avut loc procesiunea Calea Sfintei Cruci.

Acest tip de procesiune nu a mai avut loc în Peciu-Nou de aproximativ 35-40 de ani. În mod simbolic au fost marcate momentele dintre Judecata lui Isus de către Pilat și Înmormântarea Sa, prin opriri în fața celor 14 staţiuni din cimitirul comunei. S-au rostit rugăciuni pentru odihna celor decedați, pentru pacea și liniștea din localitate, pentru sănătate, etc.

La procesiune au participat credincioși greco-catolici, romano-catolici și ortodocși. Rugăciunile au fost rostite în limbile română, germană și maghiară.

Procesiunea a fost condusă de Părintele Simion Ciubotariu, paroh al Bisericii Romano-Catolice din Peciu Nou, împreună cu subsemnatul, Părintele Vasile Chindriş, paroh al Bisericii Greco-Catolice din localitate.

La procesiune a participat și d-l Primar Gabriel Drăgan, rostind o scurtă cuvântare în care a precizat că Primăria sprijină în mod egal toate cultele din comună. De asemenea Primăria sprijină conservarea tradițiilor încă vii ale diferitelor comunități etnice și religioase din comuna Peciu Nou precum și revitalizarea acelor tradiţii care au dispărut.

De anul viitor această procesiune se va desfășura în timpul Postului Mare!

Mulțumim D-lui Primar pentru disponibilitatea de a fi împreună cu noi şi pentru sprijinul acordat! Mulțumim tuturor celor care au venit să ne rugăm împreună pentru bunăstarea celor din comunitate! Bunul Dumnezeu să răsplătească tuturor pentru efortul depus!

La sfârșit a avut loc o mică agapă!

A consemnat: Părintele Vasile Chindriş, paroh Peciu Nou

Sâmbătă, 23 octombrie 2021, Preasfinţitul Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj, însoţit de Mons. Angelo-Narcis Pop, Vicarul General al Eparhiei de Lugoj, a efectuat o vizită pastorală în parohia Bocsig, Protopopiatul de Chişineu-Criş.

Există deja o tradiţie ca în fiecare an în cursul lunii octombrie, asociaţiile laicale din Eparhia de Lugoj, AGRU, ASTRU, Reuniunea Mariană şi Terţiarii Bazilieni să participe cu ocazia „Zilelor Acţiunii Catolice” în parohia greco-catolică din Bocsig la un program religios. S-a ales această localitate deoarece aici a trăit Rafila Găluț (1910-1939), fecioară stigmatizată, care a purtat periodic Rănile Domnului între anii 1931-1939.

În acest an, din motive de pandemie COVID-19, participarea s-a făcut cu prudenţă şi cu respectarea condiţiilor impuse. Anul trecut 2020 acest pelerinaj n-a avut loc din aceleaşi motive.

La sosire, Preasfinţitul Alexandru a fost întâmpinat în faţa bisericii cu Sfânta Evanghelie şi Sfânta Cruce de Părintele Gheorghe Tomoioagă, parohul locului, de Părintele Vasile Dănuţ Ciuban, Protopop de Chişineu-Criş, Părintele Silviu-Lucian Bindea, Protopop de Orăștie și de reprezentanții Primăriei Bocsig: doamna primar Felicia Teodora Abrudean, și dl. viceprimar Teodor-Dorin Roșu, precum şi de credincioşi. Copiii i-au oferit Ierarhului buchete de flori.

Programul a început cu rugăciunea sfântului Rozar, apoi a urmat Sfânta Liturghie Arhierească. Alături de Preasfinţitul Alexandru, au concelebrat: Mons. Angelo Narcis-Pop, Vicar general; pr. protopop Dănuţ Ciuban, pr. protopop Silviu-Lucian Bindea; pr. Mirel Lucian Lazie, paroh la Ineu și pr. paroh Gheorghe Tomoioagă. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de corul bărbătesc parohial.

În cuvântul de învăţătură, Preasfinţitul Alexandru a atins mai multe subiecte. Primul subiect a fost pe marginea evangheliei zilei, vindecarea slugii sutaşului.

În continuare Preasfinţitul Alexandru a prezentat câteva puncte despre figura Servei lui Dumnezeu, Rafila Găluţ. Pentru a înţelege mai bine gradul de perfecţiune creştină la care Serva lui Dumnezeu, Rafila Găluţ a ajuns, Preasfinţitul Alexandru a prezentat credincioşilor cele trei grade ale perfecţiunii creştine în viziunea Sfinţilor Părinţi ai Bisericii:

1. Calea de curăţire, sau începătorii, care au de luptat cu păcatul de moarte şi cu patimile;
2. Calea iluminativă: Cei care au înaintat în viaţa de curăţire, practică virtuţile, se feresc chiar de păcatele uşoare, Îl urmează tot mai aproape pe Isus şi acceptă cu bucurie suferinţa, încercările şi umilirile;
3. Calea unitivă: Sunt sfinţii care s-au apropiat de unirea lor cu Dumnezeu, caută cu bucurie suferinţa, umilirile şi dispreţul. Ei se bucură de graţii speciale, cum sunt: extazele, viziunile, comunicările interioare, stigmatele.

Trecerea de la o stare la alta nu se face brusc, ci în mulţi ani de lupte, ba mai mult, cu cât se apropie sufletul mai mult de Dumnezeu, cu atât îşi vede propriile mizerii şi păcate, tot mai mari, considerându-se cel mai păcătos.

Serva lui Dumnezeu, Rafila Găluţ, a ajuns la un grad înalt de sfinţenie, care s-a apropiat de Dumnezu prin rugăciune, extaz, viziuni, stigmate, etc.

Preasfinţia Sa a subliniat importanţa procesului de beatificare al servei lui Dumnezeu, Rafila Găluţ, care în acest moment se află în desfăşurare la Roma. A făcut o paralelă între modelele de sfinţenie ale Fericiţilor Episcopi martiri români care şi-au dat viaţa pentru credinţă ca martiri şi modelul de sfinţenie pe care l-a trăit Serva lui Dumnezeu, Rafila Găluţ. Preasfinţia Sa a afirmat că: „Dacă noi avem aceste modele de martiriu ale Fericiţilor Episcopi, cât de bine şi de necesar ar fi pentru toată lumea să avem şi modelul de trăire al sfințeniei, sub forma obișnuită. Fiecare creştin trebuie să facă progrese şi în viaţa spirituală. Să ne rugăm bunului Dumnezeu ca să se termine cât mai curând procesul de beatificare pentru a-l preamări pe Dumnezeu şi a-I aduce mulţumiri”.

„Pentru noi, Serva lui Dumnezeu, Rafila Găluţ ar fi un model de trăire a vieţii spirituale aşa cum cei şapte Fericiţi Episcopi martiri sunt modele de credinţă în Isus Cristos şi Biserica Sa, Una, Sfântă, Catolică şi Apostolică”, a spus P.S. Alexandru.

Preasfinţitul Alexandru a subliniat importanţa pe care autorităţile locale o oferă în parcursul acestui proiect privind popularizarea Servei lui Dumnezeu, Rafila Găluţ. Un astfel de moment a constituit acordarea, din partea Consiliului local al primăriei din Bocsig prin Hotărârea nr. 64/13.10.2017 titlului de Cetățean de Onoare Preasfinţitului Alexandru, pentru implicarea activă în promovarea comunei Bocsig, prin publicarea cărții „Rafila Găluț, fecioara stigmatizată de la Bocsig” și pentru activitățile desfășurate pentru dezvoltarea spirituală a comunității locale. Acest titlu i-a fost înmânat în ziua de 21 octombrie 2017 cu ocazia celei de a noua vizite pastorale în parohia din Bocsig.

P.S. Alexandru a mulţumit pr. paroh Gheorghe Tomoioagă paroh la Bocsig, autorităţilor locale pentru sprijinul acordat parohiei greco-catolice din Bocsig.

Părintele paroh Gheorghe Tomoioagă a mulţumit Preasfinţitului Alexandru pentru grija părintească ce o are faţă de comunitatea din Bocsig.

A mulțumit oficialităților locale prezente: d-nei primar Felicia Teodora Abrudean, d-lui viceprimar Teodor-Dorin Roșu și respectiv, Consiliului Local pentru participarea la serviciile religioase.

După Sfânta Liturghie, în cimitirul din sat aflat la aproximativ un km distanţă, la mormântul Rafilei Găluţ, s-a oficiat un Parastas pentru sufletul Servei lui Dumnezeu şi pentru toți cei înmormântaţi în acel cimitir.

Ipod. Raimondo-Mario Rupp

VIDEO: Cuvântul Preasfinţitului Alexandru Mesian

Click AICI pentru mai multe fotografii.

Duminică, 17 octombrie 2021, în comuniune cu întreaga Biserică Catolică, a avut loc şi la nivelul Eparhiei de Lugoj, deschiderea oficială a procesului sinodal pentru cea de-a XVI-a Adunare generală ordinară a Sinodului Episcopilor.

Acest moment a fost marcat în Catedrala „Coborârea Sfântului Spirit” din Lugoj printr-o Sfântă Liturghie Arhierească, pontificată de Preasfinţia Sa, Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj.

În cuvântul de învăţătură, Preasfinţitul Alexandru a atins mai multe subiecte. Primul subiect a fost pe marginea evangheliei Duminicii, Pilda semănătorului. „Noi trebuie să cultivăm sămânţa unde cade învăţătura lui Cristos”, a spus PS Alexandru, „chiar dacă terenul nu este atât de bun; trebuie să ne rugăm, să transformăm, să ne dăm silinţa, să credem şi să punem în practică învăţătura pe care am primit-o ca să dăm roade, pentru a rămâne consecvenţi în învăţătura lui Cristos ca să ne putem mântui”.

Preasfinţia Sa a continuat: „Semănătorul este Isus Cristos care seamănă Vestea cea Bună – Evanghelia. Aşadar, seminţele sunt învăţătura Evangheliei iar cele patru categorii de pământ sunt oamenii care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu. Cristos i-a pregătit pe Apostoli şi i-a trimis în toată lumea, ca să vestească Evanghelia la toată mulţimea, iar cel care crede şi se va boteza, se va mântui (cf. Mc. 16,15-16). Sunt trimişi episcopii, preoţii să vestească Evanghelia. În virtutea harului si a consacrării au primit misiunea aceasta de la Cristos de a face acest serviciu. Aceeași misiune o au profesorii de religie, părinţii care îi cresc pe copii, să-i înveţe să se roage şi să-i indemne să-şi continue studiile spirituale. Toţi cei botezaţi au datoria să transmită mesajul Evangheliei, să îndemne şi pe alţii la credinţa în Dumnezeu”.

În continuare Preasfinţitul Alexandru a prezentat câteva puncte privind desfăşurarea Sinodului[1] Episcopilor care va avea loc în perioada octombrie 2021 – octombrie 2023 având ca temă: „Pentru o Biserică sinodală: comuniune, participare și misiune”.

I. Deschiderea Sinodului (octombrie 2021)

Deschiderea Sinodului a avut loc atât în Vatican cât şi în fiecare dieceză. Drumul a fost inaugurat de Sfântul Părinte Papa Francisc în Vatican: la 9-10 octombrie. Cu aceleaşi modalități, duminică 17 octombrie, s-a deschis în dieceze, sub președinția respectivului episcop.

II. Faza diecezană (octombrie 2021 – aprilie 2022)

Obiectivul acestei faze este consultarea poporului lui Dumnezeu[2] pentru ca procesul sinodal să se realizeze în ascultarea totalității celor botezați. Secretariatul General al Sinodului va trimite un Document pregătitor, însoţit de un Chestionar şi de un Vademecum cu propuneri pentru a realiza consultarea în fiecare dieceză. Pe baza concluziilor trimise de fiecare dieceză către conferințele episcopale sau organismele corespunzătoare, Secretariatul General al Sinodului va trece la redactarea primului Instrumentum Laboris (înainte de septembrie 2022).

III. Faza continentală (septembrie 2022 – martie 2023)

Finalitatea acestei faze este de a dialoga la nivel continental despre textul primului Instrumentum Laboris, realizând un ulterior act de discernământ în lumina particularităţilor culturale specifice din fiecare continent.

IV. Faza Bisericii universale (octombrie 2023)

Secretariatul General al Sinodului va trimite al doilea Instrumentum Laboris la participanții la Adunarea Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor.

Celebrarea solemnă a Sinodului Episcopilor va avea loc la Roma în octombrie 2023, conform procedurilor stabilite în constituția apostolică Episcopalis Communio.

La sfârşitul expunerii, Preasfinţitul Alexandru a invitat pe toţi credincioşii ca în perioada acestui Sinod al Episcopilor să implore ajutorul Spiritului Sfânt, să ne lumineze pentru a obţine roadele pe care le vrea Dumnezeu, şi s-a recitat Rugăciunea pentru Sinod: Adsumus Sanctae Spiritus.

A consemnat: ipod. Raimondo-Mario Rupp

[1] Termenul „sinod” înseamnă „a merge împreună”, adică „syn-odòs”, unde „syn” e împreună iar „odòs” e cale.

[2] cf. Episcopalis Communio, 5,2.

VIDEO: Sfânta Liturghie de deschidere a Procesului Sinodal şi Cuvântul Preasfinţitului Alexandru Mesian (de la 1h02min45sec)

În Duminica a XX-a după Rusalii, la 10 octombrie 2021, Preasfinţia Sa, Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj, a efectuat o vizită pastorală în parohia Uivar, Protopopiatul de Sânnicolau Mare. Preasfinţia Sa a fost însoțit de către Monseniorul Angelo Pop, Vicarul General al Episcopiei de Lugoj.

Motivele principale ale vizitei au fost: celebrarea Sfintei Liturghii şi sfinţirea noii mese a altarului. Ultimele vizite ale Preasfinţitului Alexandru în această parohie au avut loc la 26 august 2018, cu ocazia sfinţirii noului lăcaş de cult şi la 19 martie 2019, cu ocazia sărbătoririi hramului bisericii – „Sfântul Iosif”.

La sosirea în parohie, Preasfinţia Sa a fost întâmpinat în fața bisericii cu Sfânta Evanghelie şi Sfânta Cruce de către Părintele Ioan Mircea Romocea, parohul locului, de către Părintele Dumitru Crişan, Protopop de Sânnicolau Mare şi de preoţii din protopopiat. Copiii au oferit oaspeţilor buchete de flori.

Ceremonia religioasă a început la orele 11.00 cu oficiul sfinţirii apei, desfăşurat pe esplanada din faţa bisericii, după care a urmat binecuvântarea bisericii, prin stropirea zidurilor exterioare şi interioare cu apă sfinţită. Ceremonia a continuat cu sfinţirea noii mese a sfântului altar, în care s-au introdus sfintele moaşte ale Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, ale Fericitului Ignaţiu Kłopotowski[1] şi ale Fericitului Episcop martir, Ioan Bălan.

Sfânta Liturghie a fost pontificată de către Preasfinţitul Alexandru. Au concelebrat: Mons. Angelo-Narcis Pop, Vicar General; pr. Dumitru Crișan, Protopop de Sânnicolau Mare și paroh la Comloşu-Mare, pr. Traian Gheorghe Ardelean, paroh la Periam, pr. Ilie Tomioagă, paroh la Cărpiniş şi pr. Ioan Mircea Romocea, parohul locului. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de tânărul Constantin Ciocan şi de credincioşii parohiei.

În cuvântul de învăţătură, Preasfinţitul Alexandru a vorbit despre evanghelia duminicii, a învierii fiului văduvei din Nain. „Isus, Dumnezeu”, a afirmat PS Alexandru, „prin acel atotputernic Să fie! a scos lumea la fiinţă, a creat întregul univers. Acum printr-un singur cuvânt Scoală-te! redă viaţă unui cadavru. Isus a mai înviat pe Lazăr din Betania şi pe fica lui Iair. Cea mai mare minune pe care Isus Cristos a săvârsit-o, este învierea Sa din morţi, care este temelia vieţii creştine.

Aşadar, nu moartea este ultima, ci învierea! Cristos, Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om. A luat asupra Sa păcatele lumii. Şi-a dat viaţa ca preţ al răscumpărării neamului omenesc. A trecut din moarte la viaţă şi prin Învierea Sa, la lumina învierii”.

Preasfinţitul Alexandru a amintit că în luna octombrie se comemorează mai multe evenimente:

• În urmă cu 87 de ani, la 15 octombrie 1934 icoana Maicii Domnului de la Scăiuş a lăcrimat a doua oară.
• La 28 octombrie 1948, episcopii greco-catolici din România au fost arestaţi.
• Luna octombrie este luna Sfântului Rozariu.

În continuare Preasfinţitul Alexandru făcut o comparatie între fiul văduvei din Nain care a fost înviat de Isus Cristos şi învierea Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică. În urmă cu 73 de ani, la 28 octombrie 1948 o Sfântă Maică – Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică îşi conducea episcopatul spre cimitir, spre închisoare. Multă jale, multă suferinţă pe această cale! Pe drumul acesta al morţii, Isus a ieşit în întâmpinare şi se adresează acestei văduvite Mame, Biserica Greco-Catolică: „Nu plânge!” Apoi s-a apropiat de Fiul ei, Episcopatul, zicându-i: „Ţie îţi spun: Scoală-te!”, căci în anul 1989 a fost anul în care Isus Cristos a înviat episcopatul şi apoi l-a redat Mamei Sale, Bisericii Sale. Durerea s-a transformat în bucurie.

Preasfinţitul Alexandru a subliniat că jerfta celor care au suferit şi murit în închisori în faimă de martir în timpul regimului comunist, a fost recunoscută de Biserica Catolică. La 2 iunie 2019, Sfântul Părinte Papa Francisc a beatificat pe Câmpia Libertăţii din Blaj, şapte episcopi martiri greco-catolici români: Valeriu Traian Frenţiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu şi Cardinal Iuliu Hossu.

În continuare, Preasfinţitul Alexandru l-a felicitat pe Părintele paroh Ioan Mircea cu ocazia zilei de naştere. În mod special l-a felicitat şi cu ocazia aniversării a 25 de ani de preoţie, oferindu-i o diplomă de excelenţă, în semn de apreciere pentru constanta mărturisire a credinţei catolice şi a activităţii pastorale.

La această sărbătoare de la Uivar, au fost prezente două Surori din Congregația Surorilor Maicii Domnului Lauretane de la Baia-Mare, care anul trecut au aniversat 100 de ani de la întemeierea congregaţiei în Polonia şi 25 de ani de când s-au stabilit şi în România la Baia-Mare. Preasfinţitul Alexandru le-a felicitat cu această ocazie şi le-a oferit volumul „Pictura catedralei din Lugoj” şi relicva „ex ossibus” a Fericitului Episcop martir Ioan Bălan.

Părintele paroh Ioan Mircea a mulţumit mai întâi bunului Dumnezeu. A mulţumit Preasfinţitului Alexandru pentru vizită şi pentru interesul faţă de această comunitate. A mulţumit participanţilor: Mons. Angelo Pop, Vicar general, Părintelui Protopop Dumitru Crişan şi preoţilor participanţi. A mulţumit Surorilor Lauretane pentru sprijnul acordat faţă de această comunitate. A mulţumit oficialităților locale: d-lui viceprimar Vlad-Augustin Federiga, prezent la eveniment şi d-lui Gabriel Idvorianu fostul primar al comunei Uivar, şi respectiv, Consiliului Local. În mod special a mulţumit familiei d-lui Grigore Pop care a finanțat noua masă din marmură albă a Sfântului Altar. Nu în ultimul rând a mulţumit credincioşilor din parohie şi tuturor celor care au binevoit ca să fie alături la bucuria acestui moment solemn al vieţii parohiei.

* * *

Parohia Uivar. Scurtă istorie. În comuna Uivar nu a existat parohie greco-catolică înainte de 1948. De-a lungul vremii în localitate s-au stabilit familii de greco-catolici venite din Ardeal, care au frecventat biserica romano-catolică, datorită faptului că Biserica Greco-Catolică din România era scoasă în afara legii. Parohia Greco-Catolică din localitatea Uivar a fost înfiinţată după anul 1989. Prin bunăvoinţa Episcopiei Romano-Catolice de Timişoara în special a ES Sebastian Kräuter şi ulterior a ES Martin Roos, Sfânta Liturghie greco-catolică s-a celebrat în biserica romano-catolică. Timp de 20 de ani, cel care a asigurat serviciile religioase pentru comunitatea unită din Uivar în rit bizantin, a fost pr. prot. on. Mihai Vereş, capelan al Sfântului Părinte. Din motive de sănătate şi de vârstă, Părintele Mihai s-a pensionat şi a cerut retragerea din funcţia de paroh al comunităţii din Uivar. Preasfinţitul Alexandru a numit în toamna anului 2012 un nou lucrător în Via Domnului pentru această comunitate pe Părintele Ioan Mircea Romocea.

În anul 2014 au început lucrările de construcție a noii biserici greco-catolice. Terenul pe care s-a construit noua biserică a fost acordat gratuit de Primăria Uivar. În anul 2018 lucrările au fost finalizate iar biserica a fost sfinţită de Preasfinţitul Alexandru Mesian, la 26 august 2018.

Ridicarea unei noi biserici greco-catolice pentru credincioşii din Uivar, a fost posibilă cu sprijinul financiar al Episcopiei Greco-Catolice de Lugoj, al Asociației „Renovabis” din Germania, al Episcopiei Romano-Catolice de Mainz (Germania), al Asociației „L`Oeuvre d`Orient” din Paris, al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Koln, Al Episcopiei de Munster, al Asociației „Kirche in Not”, al Primăriei Comunei Uivar (care a susținut realizarea iconostasului), și nu în ultimul rând al bunilor credincioși din Uivar. La toate acestea se adăugă şi contribuţia substanţială oferită de dl Grigore Pop împreună cu familia sa, pentru noua masă din marmură a Sfântului Altar.

În prezent se lucrează la edificarea casei parohiale.

Ipod. Raimondo-Mario Rupp

[1] A înfiinţat în anul 1920 în Polonia, Congregația Surorilor Maicii Domnului Lauretane. A încredințat Congregației apostolatul cuvântului tipărit ca o continuitate a activității vieții sale. De aceea carisma principală a Congregației constă în slujirea lui Isus – Cuvântul Întrupat – pe care îl transmit oamenilor prin presă și cărți religioase.

VIDEO: Cuvântul Preasfinţitului Alexandru Mesian

Click AICI pentru mai multe fotografii.