Comemorare la Timişoara: un an de la trecerea la Domnul a Părintelui protopop Nicolae-Ovidiu Teodorescu
La biserica „Sfântul Iosif” din Timişoara, s-a celebrat, joi, 3 martie a.c. o Sfântă Liturghie urmată de slujba de Parastas la un de zile pentru odihna sufletului Rvs. Pr. Nicolae-Ovidiu Teodorescu, Protopop de Timişoara, trecut în Casa Tatălui Ceresc la 3 martie 2021.
Sfânta Liturghie a fost celebrată de pr. Mihai Răzvan Oprişa, Protopop de Timişoara şi paroh la Timişoara VI. Au concelebrat următorii preoţi din parohiile timişorene şi din Protopopiatul Timişoarei: pr. Vasile Borda – Timişoara I, ierom. Isaac Vela, Mănăstirea „Preasfânta Treime” Giroc, pr. Vasile Dragoș – parohia Liebling, pr. Alin Taichiș – parohia Izvin, pr. Mihai Dragoș – Timişoara I, pr. Valentin Danciu – Dragşina, pr. Valentin Martin – Timişoara II şi pr. Mihai Pavel – Covaci.
După Sfânta Liturghie a urmat rânduiala parastasului. La parastas alături de preoţii care au concelebrat la Sfânta Liturghie, s-au alăturat: pr. Ionuț Blidar – Timişoara V, pr. Daniel Sas – Timişoara V, şi pr. George Rădulescu – Sânandrei.
La acest moment de comemorare, Părintele protopop Răzvan a adresat un gând credincioșilor, legat de viața și personalitatea distinsului părinte protopop Nicolae Teodorescu. În încheiere, Pr. Răzvan a dat citire unei poezii „In Memoriam” – scrisă de un apropiat spiritual al Părintelui.
Motto:
„Icoana stelei ce-a murit
Încet spre cer se suie …”
M. Eminescu „La steaua”
Eu am plecat, dar v-am rămas aproape
Cum în final rămâne liturghia,
Ca să vă șterg lucirile din pleoape
Și gândurilor voastre nostalgia …
Iar inima va spune-n noaptea albă,
Când clopotul se va-mpleti cu vântul
Că nu sunt mort, vă stau în gânduri salbă,
Că mi-au murit doar ochii calzi și cântul…
***
Părintele Nicolae-Ovidiu Teodorescu s-a născut la data de 20 septembrie 1948 în București. A urmat studiile Facultății de Medicină, specializându-se pe Medicina dentară. Simțind chemarea la preoție, înainte de punerea în libertate a Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, a studiat teologia în clandestinitate. A fost hirotonit preot la data de 8 decembrie 1986 de către ÎPS Episcop Ioan Ploscaru, de pie memorie. A făcut parte din rândul clerului căsătorit.
În anul 1991, Arhiepiscopul Ioan Ploscaru l-a numit Vicar Foraneu al Vicariatului de Timișoara. Din 1993, a slujit în mod excepțional în parohia Sfântul Iosif, Timișoara II. În anul 1996, Preasfințitul Alexandru Mesian, Episcop Eparhial de Lugoj l-a numit consilier (canonic episcopal). În anul 2005, Preasfinţitul Alexandru i-a acordat Crucea Pectorală pentru activitatea pastorală deosebită, desfășurată pe parcursul anilor de preoție, atât în perioada de clandestinitate cât și după, fiind o perioadă foarte grea de refacere a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. În anul 2015, PS Alexandru l-a numit responsabil eparhial cu probleme de ecumenism.
A fost un om și un preot iubitor de Dumnezeu și de oameni. A avut o vastă cultură, fiind un cunoscător profund al spiritualității și trăitor deopotrivă. De multe ori a fost invitat în diferite parohii, seminarii teologice sau eparhii pentru a conduce exercițiile spirituale din Postul Mare. Părintele Nicolae Teodorescu a fost foarte iubit de către credincioși și ceilalți preoți din eparhia de Lugoj. Un om pentru care Dumnezeu și Biserica a fost mai presus de orice.
Trupul neînsuflețit al Rvs. Pr. Nicolae Teodorescu este depus la Pitești în cripta familiei.
Text: Raimondo-Mario Rupp
Surse foto: pr. prot. Mihai Răzvan Oprişa
Album foto AICI.
