1

Scrisoarea Pastorală la Nașterea Domnului nostru Isus Cristos – 2019

ALEXANDRU,
Din mila lui Dumnezeu și grația Sfântului Scaun Apostolic al Romei,
Episcop român unit greco-catolic al Eparhiei de Lugoj
 

Onoratului cler
și iubitorului popor credincios
har, binecuvântare și mântuire de la Dumnezeu-Tatăl
și de la Domnul nostru Isus Cristos

 

„Nașterea Ta, Cristoase Dumnezeul nostru,
răsărit-a lumii lumina cunoștinței…”

(Troparul Nașterii Domnului)

Iubiți frați întru preoție,
Iubiți credincioși,
Iubiții mei fii sufletești!

În fiecare an sărbătorim marele praznic al Crăciunului întru amintirea nașterii Mântuitorului Isus Cristos.

Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire s-a coborât din ceruri și s-a întrupat de la Spiritul Sfânt și din Maria Fecioară, și s-a făcut om.

Dumnezeu L-a trimis pe unicul Său Fiu în lume să repare ofensa nemăsurată adusă maiestății divine, de către om. Repararea trebuia făcută de o persoană mai presus de om fiindcă și greșeala a fost comisă față de Ființa supremă, față de Dumnezeu.

Astfel Fiul Omului, a doua persoană a Preasfintei Treimi, de o ființă cu Tatăl, s-a învoit să ia asupra Sa toată urgia dreptății divine și prin jertfa vieții Sale, să-l facă pe om să înțeleagă și gravitatea păcatului, dar și marea iubire a lui Dumnezeu față de el!

Pentru aceasta, Isus se coboară din gloria nemărginită și luând chip de rob se naște într-o familie modestă, într-un grajd, o peșteră, la marginea orașului Viflaim, un mic orășel din Iudeea. Condiția de umilință a Mântuitorului nu poate fi înțeleasă de mintea limitată a omului! Este o umilință care te înspăimântă, te face să tremuri! Dumnezeu cel veșnic, însăși frumusețea și bogăția, însăși plenitudinea fericirii, se nimicește… și până unde… acolo unde nimeni nu-L aștepta pe Mesia, pe Regele, pe Împăratul care va elibera popoarele!

 

Iubiți credincioși,

Crăciunul este una din cele mai mari sărbători ale creștinătății. În peștera din Viflaim S-a născut marele împărat al păcii, prin care toți ne naștem din nou spre viața de veci. E sărbătoarea dragostei lui Dumnezeu față de noi. Cel născut azi în peștera din Viflaim a fost al doilea Adam, care s-a făcut om, ca să-i curețe pe oameni de păcatul cel dintâi.

S-a născut tocmai atunci când îl dorea toată lumea. Sătui de multele nenorociri, de războaie și de neînțelegerile cele multe, oamenii așteptau să răsară din cer soarele dreptății. Oamenii au priceput că ei merg pe o cale rătăcită și L-au așteptat pe Cel trimis din cer, care să le arate calea ce duce la adevărata viață.

Era în anul 753 după zidirea cetății Roma, când August, marele împărat, a dat poruncă să se înscrie tot omul, dar fiecare în locul de unde se trăgea neamul lui. În acea vreme locuia în Nazaret Fecioara Maria, care era logodită cu Sfântul Iosif. Neamul lor se trăgea din orașul Viflaim, drept aceea s-au dus la Viflaim, ca să se înscrie. Au trebuit să facă un drum lung, de mai bine de-o săptămână. Când au ajuns în Viflaim, n-au mai găsit nicio casă, unde să se adăpostească peste noapte. Străinii cei mulți, care au mai venit la Viflaim ca să se înscrie, au ocupat toate locuințele. Iosif și Maria au fost siliți așadar să meargă la capătul orașului. Acolo era o peșteră, care se folosea uneori ca și staul pentru oile și animalele păstorilor din jurul Viflaimului. Aici au fost siliți să se adăpostească și aici S-a născut în noaptea aceea sfântă mântuitorul lumii. Maria, după ce S-a născut Pruncul, L-a înfășat și L-a culcat în iesle (cf. Lc.2,7).

 Sfântul Augustin interpretează ieslea ca fiind locul în care animalele își găsesc hrana. Aici în iesle este culcat Cel care se numește El însuși ca adevărata pâine coborâtă din cer, ca adevărată hrană de care omul are nevoie pentru existența sa. El este hrana care dă omului adevărata viață, viața veșnică. Astfel ieslea ne orientează spre masa Domnului la care omul este invitat să primească pâinea cerească, Sfânta Euharistie. Ieslea este reprezentată ca masa altarului.

În noaptea aceea sfântă, în jurul Viflaimului se aflau mai mulți păstori, care își păstoreau turmele. Cum priveau cu ochii înălțați spre cer, au văzut o lumină mare și s-au înspăimântat. Un înger s-a apropiat de ei și le-a zis: Nu vă temeți, că iată vă vestesc vouă bucurie mare, care va fi la tot poporul: astăzi s-a născut Mântuitorul, Cristos Domnul, în cetatea lui David. Și acesta va fi vouă semnul: afla-veți un prunc înfășat, culcat în iesle (cf. Lc. 2,8-20).

Vedem, așadar, că păstorii au fost cei dintâi cărora li s-a vestit nașterea lui Cristos. Aceasta a însemnat că Pruncul cel nou născut avea să fie păstorul, care va povățui turma cea cuvântătoare (adică pe oameni) la pășunea cea adevărată.

Nici nu a încheiat îngerul cuvintele, când de-odată s-a auzit o cântare de mii de glasuri. Mulțime nenumărată de îngeri s-a coborât din cer și au lăudat pe Dumnezeu cântând: „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace și între oameni bună învoire”. Au dat mărire lui Dumnezeu, pentru că a trimis pe Unul născut Fiul Său în lume, iar pe oameni i-au îndemnat să trăiască în pace și bună înțelegere. Ce au făcut atunci păstorii? Au zis unii către alții: să mergem la Viflaim, să vedem lucrul care ni l-a arătat nouă Dumnezeu. Au plecat în grabă și ajungând la peșteră au aflat pe Maria, pe Iosif și Pruncul înfășat și culcat în iesle, cum le-a spus lor îngerul. S-au închinat Pruncului și au spus tot ce le-a arătat lor Dumnezeu.

Așa a fost nașterea lui Isus Cristos, pe care noi o sărbătorim în tot anul la Crăciun. Întru pomenirea acestor minunate întâmplări, creștinii în seara de Crăciun cântă colinde și cântece de stea iar în biserici se cântă cântecul îngerilor: „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace și între oameni bună învoire.”

 

Iubiți credincioși,

În încheiere, doresc să consemnez câteva din cele mai importante evenimente ale Anului Domnului 2019:

1.În perioada 30 mai – 2 iunie a avut loc vizita în România a Sfântului Părinte Papa Francisc. Această vizită este cea de-a doua a unui Suveran Pontif în țara noastră și a avut loc la 20 de ani după vizita Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, din 7-9 mai 1999. În prima zi a vizitei, Sfântul Părinte Papa Francisc a fost la București unde s-a întâlnit cu autoritățile de stat din România, a fost în vizită la Patriarhia Ortodoxă Română, iar seara a pontificat Sfânta Liturghie la Catedrala „Sfântul Iosif” din București.

În a doua zi a fost în pelerinaj la Sanctuarul Marian de la Șumuleu Ciuc unde, de asemenea, a pontificat Sfânta Liturghie. În aceeași zi de 1 iunie, după-amiază, a fost în mijlocul credincioșilor de la Iași.

În cea de-a treia zi a vizitei sale în România, la 2 iunie 2019, Sfântul Părinte a fost la Blaj, pe Câmpia Libertății, unde – în cadrul Sfintei Liturghii solemne la care au participat zeci de mii de credincioși – Papa Francisc i-a beatificat pe cei șapte Episcopi greco-catolici români martirizați pentru credința lor în perioada comunistă:

Fericitul Ioan Bălan, Episcop martir;
Fericitul Valeriu Traian Frențiu, Episcop martir;
Fericitul Vasile Aftenie, Episcop martir;
Fericitul Tit Liviu Chinezu, Episcop martir;
Fericitul Cardinal Iuliu Hossu, Episcop martir;
Fericitul Alexandru Rusu, Episcop martir;
Fericitul Ioan Suciu, Episcop martir.

2.Un al doilea eveniment important al acestui an a fost jubileul Nostru de 25 de ani de Episcopat.
3.La acest mare Praznic al Nașterii Domnului sărbătorim și 30 ani de la renașterea în libertate a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice – după 40 ani de persecuție.

Pentru toate harurile primite, aducem mulțumiri Pruncului Isus născut la Viflaim, prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria și a Fericiților Episcopi Martiri ai Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice.

Cu aceste gânduri și cu părintească dragoste, vă dorim să petreceți Sfintele Sărbători ale Crăciunului și Anului Nou 2020 cu sănătate și belșug de haruri cerești!

 

Sărbători fericite!

La mulți și fericiți ani!

Cu arhierești binecuvântări,

 

                                                                                                                                              ALEXANDRU

                                                                                                                                             Episcop de Lugoj

 

Dată la Palatul Nostru Episcopal din Lugoj, la Praznicul Nașterii Domnului, Anul Domnului 2019.

Însemnare: Această pastorală se va citi în fiecare biserică parohială la Sfânta Liturghie în prima zi de Crăciun, iar în filii a doua zi.




Scrisoare pastorală de Sf. Paști – 2019

Nr. 298 / 2019

ALEXANDRU,
Din mila lui Dumnezeu și grație Sfântului Scaun Apostolic al Romei,
Episcop român unit, greco-catolic,
al Eparhiei de Lugoj 

Onoratului cler
și iubitului popor credincios
har, binecuvântare și mântuire de la Dumnezeu-Tatăl
și de la Domnul nostru Isus Cristos

 

Cristos a înviat! 

„… Înviat-ai a treia zi, Mântuitorule, dăruind lumii viață.Mărire învierii Tale, Cristoase, mărire împărăției Tale, mărire rânduielii Tale, iubitorule de oameni.”(cf. Troparul Învierii, vers 1).

Iubiți frați întru preoție,
Iubiți credincioși,

Cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns să petrecem împreună pentru a treizecea oară în libertate, marele praznic al Învierii Domnului nostru Isus Cristos.

Bucuria repunerii în libertate a Bisericii Române Unite a fost un eveniment de nedescris. Credincioșii și ierarhi acestei Biserici nu și-au pierdut niciodată speranța, de-a lungul celor peste patruzeci de ani de persecuție, de clandestinitate. Toată încrederea și-au pus-o în Dumnezeu, în Isus Cristos Care a învins lumea și l-a răscumpărat pe om din robia diavolului. Biserica întemeiată de Isus Cristos va dura până la sfârșitul lumii.

Odată cu bucuria Învierii Domnului nostru Isus Cristos ne bucurăm mereu și de reînvierea Bisericii noastre Române Unite.

Iubiți credincioși,

De Învierea lui Cristos nu s-au bucurat mai marii poporului, nu s-au bucurat cei care L-au condamnat la moarte. Când au aflat de la păzitorii mormântului vestea Învierii lui Cristos, Cel pe care ei L-au condamnat, au încercat să ascundă acest adevăr. Lumina învierii luminează pe toți cei din întuneric. Adevărul nu poate fi ascuns: Cristos este Calea, Adevărul și Viața. Adevărul a răsărit din mormânt!

Ce mare bucurie este pentru noi să putem transmite această veste: Cristos a înviat! Aș dori să ajungă în fiecare casă, în fiecare familie, în special acolo unde este mai multă suferință, în spitale, în închisori.

Ce înseamnă pentru noi acest eveniment că Isus a înviat? Înseamnă că iubirea este mai puternică decât răul și chiar decât moartea, înseamnă că iubirea lui Dumnezeu poate să transforme viața noastră, să facă în așa fel ca sufletul nostru secătuit să înflorească. Și acest lucru poate să îl facă iubirea lui Dumnezeu.

Această iubire milostivă a lui Dumnezeu a inundat cu lumină trupul mort al lui Cristos, l-a transformat, l-a făcut să treacă în viața veșnică. Isus nu S-a întors la viața de dinainte, la viața pământească, ci a intrat în viața glorioasă a lui Dumnezeu și a intrat acolo cu trupul omenesc glorificat; ne-a deschis și nouă calea spre un viitor de speranță. Iată ce este Paștele: este exodul, trecerea omului de la sclavia păcatului, a răului, la libertatea iubirii, a binelui. Pentru că Dumnezeu este viață, ne-a dăruit și nouă viață căci gloria Sa suntem noi: omul viu, omul răscumpărat.

Sfântul Părinte Papa Francisc, în unul din mesajele sale de Paști “Urbi et Orbi” ne adresează tuturor invitația: „să primim harul învierii lui Cristos! Să ne lăsăm reînnoiți de milostivirea lui Dumnezeu, să lăsăm ca puterea iubirii Sale să transforme şi viaţa noastră; şi să devenim instrumente ale acestei milostiviri, canale prin care Dumnezeu să poată iriga pământul, să poată păzi toată creaţia şi să poată face să înflorească dreptatea şi pacea. Şi astfel să-I cerem lui Isus înviat ca să transforme moartea în viaţă, să schimbe ura în iubire, răzbunarea în iertare, războiul în pace. Da, Cristos este pacea noastră şi prin El să implorăm pace pentru întreaga lume. […]”

Iubiţi credincioşi,

Când mai marii preoţilor şi fariseilor au dat ordine de a nu vorbi despre Isus înviat (Cf. Faptele Apostolilor 4, 13-21), Petru şi Ioan au rămas fermi în această credinţă: „Noi nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut şi am auzit.” Apostolii au fost martori ai Învierii lui Isus; de aceea ei predicau în special despre Învierea Domnului, cu riscul de a fi ucişi, martirizaţi.

Noi cum ne mărturisim credinţa?

Când sosesc dificultăţile suntem curajoşi asemenea lui Petru şi Ioan? Petru ne învaţă că „nu se negociază credinţa”. În istoria poporului lui Dumnezeu mereu a fost această ispită: să fie tăiată o bucată din credinţă. Dar credinţa este aşa cum o spunem în Crez, cum spunea Papa Francisc, fără nici un compromis!

„Pentru a găsi martiri nu este necesar să mergem la catacombele din Roma sau la Colosseum: martirii trăiesc şi acum, în multe ţări.” Găsim locuri de pelerinaj la mormintele martirilor chiar şi la noi în ţară: la Sighet, la Gherla, la Cimitirul Bellu din Bucureşti, la Lugoj, etc.

Secolul al XX-lea a fost declarat ca secolul martirilor deoarece în acest secol au fost mai mulţi martiri decât în toată istoria creştină de până atunci.

La noi în ţară, în secolul trecut, au fost martirizaţi mulţi creştini care L-au mărturisit pe Cristos şi Biserica Sa. Unii dintre aceştia au fost identificaţi şi s-a studiat martirajul lor.

În Biserica Română Unită, Greco-Catolică, după o cercetare de peste 20 de ani, s-a terminat procesul de beatificare a celor şapte Episcopi morţi în închisoare sau în detenţie pentru credinţa lor greco-catolică.

Mulţi au murit pentru credinţă ca martiri dar cauza lor de beatificare nu este încă studiată, nu este pusă în evidenţă după exigenţa canoanelor.

Iubiţi credincioşi,

Anul acesta (2019) aşteptăm vizita în România a Sfântului Părinte Papa Francisc. În urmă cu douăzeci de ani a avut loc prima vizită în România a unui urmaş (succesor) al Sfântului Apostol Petru, Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea. Acea vizită istorică a fost prima a unui papă într-o ţară majoritar ortodoxă şi s-a desfășurat strict numai la Bucureşti.

Papa Francisc este aşteptat cu multă căldură în toată ţara; de data aceasta va vizita mai întâi Bucureştiul apoi Moldova – la Iaşi şi Transilvania – la Blaj şi la Șumuleu Ciuc; cu alte cuvinte va fi prezent în cele trei mari provincii care alcătuiesc România reîntregită.

La Blaj, în Mica Romă, centrul spiritual al Bisericii Române Unite, Greco-Catolice, în cadrul Sfintei Liturghii de pe Câmpia Libertăţii din 2 iunie 2019 pontificată de Sfântul Părinte Papa Francisc, va avea loc Beatificarea celor şapte Episcopi Români Greco-Catolici care au murit ca martiri în perioada comunistă, al căror proces de beatificare s-a terminat.

În ziua de 19 martie 2019 am avut o mare bucurie când Sfântul Părinte Papa Francisc a semnat decretul de recunoaștere a martiriului Episcopilor greco-catolici români.

Aceştia sunt:

  • Episcopul Vasile Aftenie, ucis la Ministerul de Interne în Bucureşti;
  • Episcopul Ioan Suciu, mort în închisoare la Sighet;
  • Episcopul Tit Liviu Chinezu, mort în închisoare la Sighet;
  • Episcopul Valeriu Traian Frenţiu, mort în închisoare la Sighet;
  • Episcopul Ioan Bălan, mort în detenţie la Ciorogârla;
  • Episcopul Alexandru Rusu, mort la închisoarea din Gherla;
  • Cardinalul Iuliu Hossu, mort în detenţie la Căldăruşani.

Iată, iubiţi credincioşi, câteva locuri de pelerinaj din România, unde ne putem reculege şi a ne ruga. De asemenea avem martiri în Biserica Romano-Catolică din România, beatificaţi deja: Episcopul Anton Durcovici de la Iaşi, Episcopul Scheffler Ioan de la Satu-Mare, Episcopul Bogdanffy Szilard de la Oradea, Monseniorul Vladimir Ghika de la Bucureşti.

Toţi aceştia şi alte milioane şi milioane de creștini, fără nici un compromis L-au mărturisit pe Cristos mort şi au crezut în Învierea sa.

Aducem mulţumiri Bunului Dumnezeu pentru constanta mărturisire în credinţa în Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu și pentru noii martiri ai Bisericii Române Unite.

În încheierea acestei scrisori pastorale dorim ca Învierea Domnului nostru Isus Cristos să fie pentru toți creștinii prilej de bucurie, mângâiere și speranță.

Să ne bucurăm și noi, împreună cu Biserica, în această luminată zi a Învierii Domnului, așa cum ne îndeamnă ea prin frumoasele cântări din Catavasiile Învierii.

Sărbători fericite!

Cristos a înviat!

Lugoj, Sfintele Paști                                          Alexandru Mesian
   28 aprilie 2019                                                 Episcop de Lugoj

   

Dată la Reședința Noastră Episcopală din Lugoj, la praznicul Învierii Domnului, Anul Domnului 2019 

Însemnare: Această pastorală se va citi în fiecare biserică parohială la Sfânta Liturghie în prima zi de Sfintele Paști, iar în filii a doua zi.




Scrisoare Pastorală de Crăciun 2018

ALEXANDRU,

Din mila lui Dumnezeu și grația Sfântului Scaun Apostolic al Romei,

Episcop Român Unit Greco-Catolic al Eparhiei de Lugoj

 

Onoratului cler

și iubitului popor credincios

har, binecuvântare și mântuire de la Dumnezeu-Tatăl

și de la Domnul nostru Isus Cristos

 

„Un prunc ni s-a născut nouă, un fiu ni s-a dat nouă.”
„Toate marginile pământului au văzut mântuirea Dumnezeului nostru.
Strigați de bucurie către Domnul, toți locuitorii pământului.” (cf. Is 9, Ps 97)

 

          Iubiți frați întru preoție,
          Iubiți credincioși,
          Iubiții mei fii sufletești,

 

Din mila lui Dumnezeu am ajuns din nou să sărbătorim Nașterea Domnului nostru Isus Cristos, Sfântul Crăciun, zi de mare bucurie pentru noi toți, căci este ziua mântuirii noastre!

Isus este „ziua” luminoasă care răsare la orizontul umanității.
Zi de milostivire în care Dumnezeu Tatăl a descoperit omenirii dragostea Sa imensă.
Zi de lumină care risipește întunericul fricii și al neliniștii.
Zi de bucurie: o „bucurie mare” pentru cei mici și pentru cei umili, pentru tot poporul (cf. Lc 2,10).

În această zi, din Fecioara Maria, S-a născut Isus, Mântuitorul. Ieslea ne face să vedem „semnul” pe care ni l-a dat Dumnezeu: „un prunc înfășat în scutece și așezat în iesle” (Lc 2,12). Ca păstorii din Betleem, să mergem și noi să vedem acest semn, acest eveniment care în fiecare an se reînnoiește în Biserică. Crăciunul este un eveniment care se reînnoiește în fiecare  familie, în fiecare parohie, în fiecare comunitate care primește iubirea lui Dumnezeu întrupată în Isus Cristos. Precum Maria, Biserica arată tuturor „semnul” lui Dumnezeu: pruncul pe care l-a purtat în sân și l-a adus pe lume, dar care este  Fiul  Celui Preaînalt, pentru că „vine de la Spiritul Sfânt” (Mt 1,20). Pentru aceasta

El este Mântuitorul, pentru că este Mielul lui Dumnezeu care ia asupra Sa păcatul lumii (cf. In 1,29). Împreună cu păstorii, să ne prosternăm în fața Mielului, să adorăm bunătatea lui Dumnezeu făcută trup și să lăsăm lacrimi de căință să umple ochii noștri și să spele inima noastră. Toți avem nevoie de aceasta!

Numai El ne poate mântui. Numai milostivirea lui Dumnezeu poate elibera omenirea de atâtea forme de rău, uneori monstruoase, pe care egoismul le generează în ea. Harul lui Dumnezeu poate să convertească inimile și să deschidă căi de ieșire din situații omenește irezolvabile.

Acolo unde se naște Dumnezeu, se naște speranța: El aduce speranța. Acolo unde se naște Dumnezeu, se naște pacea. Și acolo unde se naște pacea, nu mai este loc pentru ură și pentru război.

Sfântul Părinte Papa Francisc ne spune următoarele: acolo unde se naște Dumnezeu, se naște speranța; și acolo unde se naște speranța, persoanele regăsesc demnitatea. […] Astfel, astăzi, împreună să tresăltăm de bucurie în ziua mântuirii noastre!

Contemplând ieslea, să ne îndreptăm privirea spre brațele deschise ale lui Isus Care ne arată îmbrățișarea milostivă a lui Dumnezeu!

          Iubiți credincioși,

Timp de peste 2000 de ani de la nașterea Domnului nostru Isus Cristos multe imperii s-au prăbușit, diferite sisteme filosofice ostile învățăturii lui Cristos au dispărut. Unii au încercat și mai încearcă să-L îndepărteze pe Dumnezeu din viața omului prin diferite sisteme politice. S-a ajuns până acolo încât unii se declară „fără de Dumnezeu” și spun că Dumnezeu nu există.

Isus Domnul istoriei este Cristos al credinței. De-a lungul istoriei de peste 2000 de ani a rămas ceva constant, credința în Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu, întemeietorul Bisericii, cel care aduce lumina Evangheliei, adică vestea cea bună.

Cât de mult este așteptată Sărbătoarea Crăciunului, adică Nașterea Domnului nostru Isus Cristos, de către toți creștinii chiar și acum la începutul Mileniului III!

Câte pregătiri se fac pentru întâmpinarea Nașterii Domnului nostru Isus Cristos!

Biserica îi îndeamnă pe creștini să nu uite și de cele spirituale.

De Sărbătoarea Crăciunului se bucură toată suflarea, dar mai ales copiii, căci întâlnesc un copilaș culcat într-o iesle, adorat de mama Sa, Preacurata Fecioară Maria, de Sfântul Iosif, de îngeri, de păstori, de magi, dar și de lumea necuvântătoare, de mielușei, de bou și de alte animale din grajdul peșterii.

Și noi, împreună cu corurile îngerești, să cântăm colindele noastre atât de bogate în conținut religios, lăudând pe Dumnezeu:

Astăzi S-a născut Cristos,
Mesia Fiu luminos,
Lăudați și cântați și vă bucurați.

O ce veste minunată,
Lâgă Viflaim s-arată,
Astăzi S-a născut Cel fără început,
Cum au spus proorocii.

          Iubiți credincioși,

Anul acesta Sărbătoarea Crăciunului coincide cu Centenarul Marii Uniri din 1918.

Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică și-a adus cea mai mare contribuție la înfăptuirea Statului Unitar Român de la 1 Decembrie 1918.

Ierarhii greco-catolici, începând de la Ioan Inonchentie Micu-Klein, Ioan Lemeni, Alexandru Șterca Șuluțiu și până la Episcopii Unirii: Valeriu Traian Frențiu (1875-1952), Iuliu Hossu (1885-1970), Demetriu Radu (1862-1920), s-au situat „in corpore” în fruntea luptei pentru pregătirea, realizarea și desăvârșirea actului Marii Uniri de la 1918.

Între Ierarhii Bisericii Greco-Catolice, Episcopul Iuliu Hossu, cel mai tânăr arhiereu greco-catolic de atunci, de numai 33 de ani, din încredințarea Marelui Stat al Națiunii, a fost cel care a dat glas voinței poporului, citind actul Unirii de pe esplanada ridicată pe Câmpul lui Horea. Rostea cu emoție memorabilele cuvinte: „De acum o Românie Mare, întemeiată pe dreptatea lui Dumnezeu și credința poporului Său. Dreptate și adevăr la temelia României întregite … Trăiască România Mare, una și în veci nedespărțită! Amin.” După acest istoric moment a urmat frățeasca îmbrățișare cu Preasfințitul Miron Cristea (1868-1939), Episcopul ortodox de Caransebeș, în fața mulțimilor entuziasmate, care aclamau și plângeau de bucurie. Preasfinția Sa a adăugat cuvintele: „Pe cum ne vedeți aici îmbrățișați frățește, așa să rămână îmbrățișați toți frații români”.

Pe patul morții sale, fiind în detenție, Cardinalul Iuliu Hossu a spus: „Va veni vremea când conducătorii poporului nostru își vor da seama ce mare greșeală s-a făcut prin desființarea acestei Biserici și persecutarea ei.

Dintre cei doisprezece Episcopi greco-catolici, trei au văzut și prăbușirea imperiului ateo-comunist de la noi din țară, au văzut și lumina învierii Bisericii Române Unite și repunerea ei în drepturile sale.

Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, aduce mulțumiri Bunului Dumnezeu pentru Centenarul Marii Uniri, și pentru Biserica Greco-Catolică reînviată. De asemenea îi mulțumim Bunului Dumnezeu, împreună cu cei șapte Episcopi martiri ai credinței și ai neamului nostru, precum și cu miile de mărturisitori ai credinței în Dumnezeu și ai dragostei față de țară.

Cu aceste gânduri și cu părintească dragoste, vă dorim să petreceți Sfintele Sărbători ale Nașterii Domnului și Anului Nou 2019, cu sănătate și belșug de haruri cerești.

Cu mare bucurie anul viitor așteptăm vizita în România a Sfântului Părinte Papa Francisc și beatificarea celor șapte Episcopi români greco-catolici martirizați.

 

Sărbători fericite!

La mulți și fericiți ani!

Cu arhierești binecuvântări,

 

                                                                         †ALEXANDRU

                                                                        Episcop de Lugoj

Dată la Palatul Nostru Episcopal din Lugoj, la praznicul Nașterii Domnului,

Anul Domnului 2018.

Însemnare: Această pastorală se va citi în fiecare biserică parohială la Sfânta Liturghie în prima zi de Crăciun, iar în filii a doua zi.