Nr. 018/2021

Reverendissime Monseniore Protosincel Dumitru Marius Cerghizan,

Îndoliată familie Crihălmeanu,

    Am aflat cu tristețe că azi, 12 ianuarie 2021, fratele nostru drag întru Cristos – Preasfințitul Florentin Crihălmeanu – a trecut la cele veșnice.

    A slujit Biserica lui Cristos ca preot 31 de ani, iar ca episcop 24 de ani, într-o perioadă foarte grea, când Biserica Greco-Catolică din România și-a reînceput activitatea în libertate, după 40 de ani de cruntă persecuție. Am colaborat foarte bine în toată această perioadă.

     Plecarea sa dintre noi constituie o foarte mare pierdere pentru Biserica Română Unită, pentru credincioși și pentru familia sa.

    Împreună cu Preasfințitul Călin Ioan Bot, Episcop Auxiliar de Lugoj și cu întreg clerul și credincioșii Eparhiei de Lugoj, ne unim în rugăciune implorând bunătatea nemărginită a lui Dumnezeu să-i dea odihnă veșnică, iar familiei îndoliate mângâiere.

               Vă rugăm să primiți din partea noastră sincere condoleanțe.

               În veci pomenirea Lui!

               Requiescat in pace!

              Lugoj, 12 ianuarie 2021

          Călin Ioan Bot                                              Alexandru Mesian
         Episcop Auxiliar                                           Episcop de Lugoj

Marele praznic al Naşterii Domnului nostru Isus Cristos din acest an s-a desfăşurat, la Catedrala „Coborârea Sfântului Spirit” din Lugoj, alfel decât în ceilalţi ani. Aceste măsuri au fost luate în conformitate cu normele igienico-sanitare impuse de autorităţi pentru prevenirea şi limitarea îmbolnăvirilor cu COVID-19, valabile pentru spaţiile închise şi pentru celebrările liturgice.

Cei care, din diferite motive, nu au putut participa la programul de la Catedrală, Biroul de Presă al Episcopiei Greco-Catolice de Lugoj a asigurat în această perioadă, transmisiuni în direct online pe canalele proprii de pe Facebook şi Youtube.

Sărbătoarea de Crăciun a început cu un itinerar de pregătire sufletească pentru această perioadă, propus de Preasfinţitul Ioan Călin Bot, Episcop Auxiliar de Lugoj, în zilele de 21-23 decembrie, după Sfânta Liturghie de seară. Tema generală a reflecţiilor a fost: „Cine este cel ce s-a născut în Betleem din Fecioara Maria?” Pornind de la textul Luminătorii Sărbătorii Naşterii Domnului[1], Preasfinţitul Ioan a împărţit acest text în trei părţi.

Tema primei zile a fost: Am fost „cercetați”, căutați, vizitați de Dumnezeu. Preasfinţia Sa a subliniat faptul de a fi conştienţi că Dumnezeu l-a căutat pe om în toată istoria omenirii şi a mântuirii şi continuă să ne caute pe fiecare dintre noi, să ne viziteze „într-un mod absolut specific al său, dumnezeiesc”.

Tema celei de-a doua zi a fost: Cine ne-a cercetat? Cine ne cercetează? «Ce fel de „Răsărit” – a spus Preasfinţia Sa – poate fi Cel care a creat răsăritul?! E „Răsăritul, răsăriturilor”. E Cel care a spus: „Să fie lumină! (Geneză 1,3), Acela „fără de care nimic nu s-a făcut din ceea ce s-a făcut” (Ioan 1,3). E Creatorul luminii, izvorul luminii. Este Cel care singur a putut spune despre sine „Eu sunt lumina lumii” (Ioan 8,12). Este Același care în Împărăția Cerurilor „va lumina toate și pe toți cu lumina sa asemeni unui soare” (cf. Apocalips 22,5). Este Acela Care dacă n-ar fi „răsărit din Tatăl” mai înainte de nașterea timpului – „Mai înainte de luceafăr precum roua te-am născut.” (Psalmul 109) – n-ar fi existat nici primul răsărit: „Să fie lumină!” (Geneză 1,3), nici un răsărit sau apus, și nici noi care să ne împrospătăm viața cu răsărituri și să o liniștim cu apusuri».

Tema celei de-a treia zi a fost: Ce ni s-a întâmplat prin intermediul acestei vizite dumnezeiești?! «Prin această cercetare a Domnului, am aflat adevărul. Care adevăr? Că deasupra „sferei beznei lumii” există o „Lumină iubitoare de oameni” pe care o numim Dumnezeu: „Dumnezeu este lumină” (1Ioan 1,5)». Am cunoscut că Adevărul nu este doar un concept abstract, un deziderat, o realitate manipulabilă, ci este o realitate vie, dialogală și comunicabilă, o Persoană pe care o putem întâlni, și conviețui cu ea. „Eu sunt adevărul” (Ioan 14,6) a spus Isus.

Preasfinţitul Ioan a încheiat ciclul de meditaţii urându-le credincioşilor „Să vă ajungă Răsăritul răsăriturilor pe chip şi în suflete de aceste sărbători!”.

În ziua de Ajun – 24 decembrie – de la orele 8 a avut loc celebrarea Sfintei Liturghii a Sfântului Vasile cel Mare de către pr. prot. on. Ioan Pop, parohul catedralei. Seara de la orele 17 a urmat rânduiala Vecerniei la care au participat Preasfinţitul Ioan, Părintele Ioan Pop şi ipodiaconii Cristian Neagoie şi Raimondo-Mario Rupp. Răspunsurile la vecernie au fost date de Surorile Baziliene din Lugoj.

În Ziua de Crăciun -25 decembrie – la Sfânta Liturghie de la orele 10.30, alături de Preasfinţiile lor Alexandru şi Ioan au concelebrat: Monseniorul Angelo-Narcis Pop, Vicarul General al Eparhiei de Lugoj, Părintele Teodor Baba, Consilier Eparhial şi Protopop de Lugoj şi Părintele Ioan Pop. A ipodiaconat teol. Raimondo-Mario Rupp. Răspunsurile au fost date de un grup restrâns de corişti ai corului „Reînvierea” al catedralei, dirijat de Prof. Olimpia Drăgan.

Preasfinţitul Alexandru, Episcop Eparhial de Lugoj a dat citire Scrisorii Pastorale. Redăm un fragment din scrisoarea pastorală: «Sărbătoarea Crăciunului ne face să retrăim cel mai fericit eveniment din istoria omenirii: nașterea lui Cristos, venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu în trup omenesc: „Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă” (Isaia 9,5). Acest Prunc a sfărâmat jugul care ne apăsa și toiagul care ne lovea spinarea. El este cel Care ne-a împăcat cu Tatăl ceresc și cu prețul sângelui Său ne-a dobândit mântuirea, luând asupra Sa păcatele noastre. Profetul îl numește „Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie” (Isaia 9,5)».

Preasfinţitul Alexandru a mulţumit, Monseniorului Angelo-Narcis Pop, Vicar General și preoţilor de la catedrală, Surorilor Baziliene, consiliului parohial, corului, echipei de la „ştiri24plus” care a asigurat transmisia video pe internet şi credincioșilor care s-au implicat pentru ca şi aceste sărbători de Crăciun să fie la fel de frumoase ca şi în anii precedenţi.

După Sfânta Liturghie, Corul Catedralei a susţinut un scurt concert de colinde cu piese din repertoriul românesc.

În zilele de 26 şi 27 decembrie, Sfânta Liturghie ahierească de la orele 10.30 a fost pontificată de Preasfinţitul Ioan.

***

Preasfinţitul Alexandru consemnează în Scrisoarea Sa Pastorală de Crăciun din acest an 2020, două evenimente mai importante pentru Eparhia de Lugoj.

Primul este numirea făcută de către Sfântul Părinte Papa Francisc pentru Eparhia de Lugoj a unui Episcop auxiliar în persoana Monseniorului Călin Ioan Bot, fost Vicar general al Eparhiei de Cluj-Gherla.

Cel de-al doilea eveniment al anului este apariția în limba spaniolă a lucrării „Lanţuri şi teroare” a Î.P.S. Arhiepiscop emerit Ioan Ploscaru, lucrare tradusă și publicată în limba spaniolă de Părintele Daniel Lazăr, preot greco-catolic român din Spania. Această lucrare reprezintă o carte de vizită pentru Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, prezentând în paginile sale martiriul Bisericii Române Unite în perioada comunistă. Cartea a fost tradusă și publicată și în limbile italiană (2013) și franceză (2017).

Biroul eparhial de presă

[1] Cercetatu-ne-a pe noi de sus Mântuitorul nostru, Răsăritul răsăriturilor, și cei din întuneric și din umbră am aflat adevărul: că din Fecioară s-a născut Domnul.”

Dragi frați în Hristos Domnul și dragi prieteni,

 În așteptarea sfintelor sărbători: Nașterea Domnului, Tăierea împrejur – Anul nou și Botezul Domnului, sufletește, asemenea unui refren, mă însoțește luminătoarea sărbătorii Nașterii lui Isus: ” Cercetatu-ne-a pe noi de sus Mântuitorul nostru, Răsăritul răsăriturilor, și cei din întuneric și din umbră am aflat adevărul: că din Fecioară s-a născut Domnul.” Împărtășesc cu voi gândurile și sentimentele pe care acest imn le-a suscitat în sufletul meu.

Luminătoarea[1] Utreniei sărbătorii Nașterii Domnului este un imn bisericesc ce se cântă la slujba Laudei de dimineață, la sfârșitul Canonului și înainte de Laude.

Acest imn este Scriptură meditată, contemplată, trecută prin mintea și sufletul cald de iubire pentru Dumnezeu al Sfinților Părinți care se rugau în ritmul vremurilor de atunci, în tihnă. Este Scriptură devenită sinteză, esență, ”strop de har”. Este Scriptură întrupată în vieți de oameni, bărbați și femei, și găsită credibilă, inspiratoare și împlinitoare de vieți omenești. Este Scriptură devenită prin meditație poezie și apoi cântată de zeci și sute de generații de călugări, de cântăreți bisericești și preoți, de înaintașii noștri la sărbătoarea Crăciunului.

Luminătoarea preia versetul 16 al capitolului 7 din Evanghelia sfântului Luca: „Un mare profet s-a ridicat printre noi” şi „Dumnezeu a vizitat poporul său”. (cf. Luca 1,68; 19,44)[2] și pornind de la acesta face o sinteză a evenimentului celebrat: precizând că suntem vizitați, Cine este Cel ce ne vizitează, ce ne aduce această vizită și cine a contribuit cel mai mult făcând-o posibilă.

Am fost ”cercetați”, căutați, vizitați de Dumnezeu.

Din punct de vedere teologic și filosofic, a putea fi vizitați și ajunși de Dumnezeu, este un fapt, un gest fundamental. Dacă Dumnezeu Creatorul n-a căutat lumea, nu i-a vorbit în limbaj perceptibil, dacă nu s-ar fi revelat, dacă n-ar fi instaurat cu omul un real dialog, dacă acest lucru nu e posibil și nu s-a întâmplat, atunci nu avem ce discuta despre nici o religie. Atunci suntem singuri.

Am fost oare vizitați de Dumnezeu?!

”Unde ești Adam?!” (Facere 3,9) […] ”Cáin: „Unde este Ábel, fratele tău? (Geneză 4,9). Dumnezeu ne-a cercetat pe când noi ne ascundeam în ”întuneric și în umbra morții” (cf. Matei 4,16), căci unde nu e prezent Dumnezeu și lumina Sa, e moarte.

”Domnul Dumnezeul lui Israél […] a vizitat şi a răscumpărat poporul său” (Luca 1,68) spune preotul Zaharia uimit de zămislirea lui Ioan. „Un mare profet s-a ridicat printre noi” şi „Dumnezeu a vizitat poporul său” (Luca 7,16) sunt cuvintele contemporanilor lui Isus la vederea faptelor sale minunate, aici fiind vorba despre învierea fiului văduvei din Nain.

Am fost vizitați prin întruparea Cuvântului lui Dumnezeu. ”Isus a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut” (cf. Luca 19,10): ”drahma pierdută” (Luca 15,4), ”oaia rătăcită” (Luca 15,8).

În viața Sa publică, Isus participă pentru prima dată la un ospăț de nuntă și asigură ”vinul cel bun” (Ioan 2,10); merge la masa unui păcătos public: ”Zaheu, azi trebuie să fiu în casa ta” (Luca 19,5), asumându-și acuza ”că mănâncă cu vameșii și păcătoșii” (Luca 19,7); înmulțește pâinile săracilor (Matei 14), apare pe malul lacului Tiberiada așteptându-i pe pescarii osteniți cu pește prăjit (cf. Ioan 21,9) și mănâncă împreună cu ucenicii ”cu dor” ultima cină (cf. Luca 22,15). Câtă surpriză și bucurie aduce în toate aceste contexte în care caută, vizitează, împărtășește cu omul ceea ce are bietul om dar și ceea ce are și este El!

Dumnezeu cel ”negrăit, necuprins, nevăzut, neajuns …”[3] ajunge prin întrupare la noi, între noi și în noi. Iubirea găsește soluții, punți de legătură, modalități de comunicare și comuniune, face posibilă trecerea cea de netrecut, din Cer pe pământ, din veșnicie în timp curgător și din Spirit în materie pentru a ne vizita.

Prin Hristos Isus Fiul Său, Dumnezeu continuă în modul Lui să ne viziteze și acum când ni se spune să nu facem și să nu primim vizite. Îi știm noi oare recunoaște chipul și sesiza tainica prezență?!

Cine ne-a cercetat? Cine ne cercetează?

”Mântuitorul nostru”, ”Isus” (Matei 1,21), ”Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu” (Matei 16,16), Domnul, Emanuel – ”Dumnezeu-cu-noi” (Matei 1,23), și totuși, cu toate aceste precizări:

”Cine este Acesta, de care ascultă natura dezlănțuită și înfricoșătoare?!” (cf. Marcu 4,41) se întrebau ucenicii lui Isus. ”Până când scoți suflerul din noi, de ești tu Hristos, cel profețit și așteptat, spune-ne-o.” (cf. Ioan 10,24) îl provocau iudeii. ”De unde ești tu?” (Ioan 19,9) l-a întrebat Pilat. În prezența lui Isus, în contactul cu El, în prezența sa misterioasă se naște spontan întrebarea: ”Cine ești?!”, ”De unde vii?!”

E Cineva de sus. De cât de sus? ”Mai presus de ceruri” (cf. Psalmul 8,2; 56,12), dintr-o altă dimensiune, spațiu, lume. Cerul, lumea lui Dumnezeu, împărăția Sa, lumea spiritului, nu ne apar imediat familiare și conciliabile cu natura, dar sunt posibil de compatibilizat. Accesul la Dumnezeu, comunicarea și comuniunea cu El e posibilă, întrucât suntem creați după ”chipul Său” (Geneză 1,27).

Ce fel de ”Răsărit” poate fi Cel care a creat răsăritul?! E ”Răsăritul, răsăriturilor”. E Cel care a spus: ”Să fie lumină! (Geneză 1,3), Acela ”fără de care nimic nu s-a făcut din ceea ce s-a făcut” (Ioan 1,3). E Creatorul luminii, izvorul luminii. Este Cel care singur a putut spune despre sine ”sunt lumina lumii” (Ioan 8,12), realitate teologică pe care o manifestă pe Tabor unde ucenicii îi văd chipul strălucind (cf. Matei 17,2). Este Același care în Împărăția Cerurilor ”va lumina toate și pe toți cu lumina sa asemeni unui soare” (cf. Apocalips 22,5).

Este Acela Care dacă n-ar fi ”răsărit din Tatăl” mai înainte de nașterea timpului – ”Mai înainte de luceafăr precum roua te-am născut.” (Psalmul 109) – n-ar fi existat nici primul răsărit: ”Să fie lumină!” (Geneză 1,3), nici un răsărit sau apus, și nici noi care să ne împrospătăm viața cu răsărituri și să o liniștim cu apusuri.

În astfel de experiențe spirituale se nasc lauda și contemplarea: Cel ce ”umpli de uimire răsăritul și apusul” (Psalmul 64,9), ”Lăudați voi slujitorii Domnului pe Domnul” (Psalmul 134,1). Mare har este a prinde gustul laudei gratuite a lui Dumnezeu!

Face parte din misiunea preoțească străduința de a arăta – prin cultul celebrat și predicare – cum Dumnezeu ne iubește, fierbinte și proaspăt și că oricât de ”neajuns” ar fi e compatibil sentimentelor pe care El le-a așezat în noi.

Ce ni s-a întâmplat prin intermediul acestei vizite dumnezeiești?!

Domnul cercetează și în întuneric întrucât pentru El ”bezna întunecime n-are, ci noaptea strălucește deopotrivă zilei” (Psalmul 138,12), El vizitează lumea întunecată, lumea din întuneric, pe noi cu ea și în ea, exact așa cum este.

Prin această cercetare a Domnului, am aflat adevărul. Care adevăr? Că deasupra ”sferei beznei lumii” există o ”Lumină iubitoare de oameni” pe care o numim Dumnezeu: ” Dumnezeu este lumină” (1Ioan 1,5). Că nici în bezna și întunericul acestei lumi omul nu este uitat. Că Dumnezeu a intrat cu adevărat, așa cum este El, în lumea noastră.

Dacă există un Adevăr deasupra noastră, care cuprinde lumea, există și un adevăr ce se naște și crește în interiorul sufletului nostru și de acolo începe să ne lumineze viața și să lumineze vieți. E ”Spiritul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi pentru că nu-l vede şi nici nu-l cunoaşte. Dar voi îl cunoașteți, pentru că rămâne la voi şi va fi în voi.” (Ioan 14,17). Suntem așadar cuprinși de adevăr din două părți: de Sus, dinafară, dar și din interior.

Dar Adevărul este o persoană vie: ”Eu sunt adevărul” (Ioan 14,6) a spus Isus. Aceasta presupune că adevărul nu este doar un concept abstract, un deziderat, o realitate manipulabilă, ci o realitate vie, dialogală și comunicabilă, o Persoană pe care o putem întâlni, ba și conviețui cu ea.

Ce fel de adevăr? Unul care eliberează din întuneric. ”Veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va elibera” (Ioan 8,32). E mare paradoxul omului și al umanității care își dorește libertatea și deopotrivă se teme de ea, parcă neștiind ce să facă cu ea, cum să o folosească, cum să decidă curajos și asumat. Iată că și procesul eliberării sufletești are nevoie de însoțire. Și în demersul eliberării avem nevoie să fim încurajați; deoarece libertatea autentică produce și o anumită teamă.

Există cel puțin două condiții ale eliberării prin adevăr: a rămâne în cuvânt și a fi discipoli. „Dacă rămâneți în cuvântul meu, sunteţi cu adevărat discipolii mei şi veți cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va elibera”. […] Aşadar, dacă Fiul vă va elibera, veți fi într-adevăr liberi.” (Ioan 8,31-36).

Adevărul ”se măsoară” cu Evanghelia, se dobândește și se păstrează urmând învățătura lui Hristos Isus. Ceva este adevărat numai dacă este deopotrivă și bun și frumos, și în măsura în care conduce la bucurie, pace și plinătate de viață.

Pentru noi, preoții, discernământul spiritual este nu numai un demers personal, ci și o misiune și un instrument în păstorirea celor încredințați, iar criteriile abia enumerate ne sunt repere.

Cine a contribuit cel mai mult făcând posibil ca Dumnezeu să ne viziteze. Cine a fost ”actorul” principal?!

Biserica de Răsărit a făcut normă liturgică din a sărbători a doua zi după praznicele împărătești personajul care a fost cel mai implicat în eveniment. A doua zi de Crăciun este dedicată Maicii Domnului.

Preasfintei Fecioare Maria i-au fost atribuite zeci de nume teologice, simbolice și metaforice în încercarea de a spune ceva despre taina ființei, vieții și misiunii sale unice. Aici este folosit unul biblic-teologic.

Adevărul pe care-l cântăm uimiți este că ”din Fecioară s-a născut Domnul”, ”biruind rânduiala firii”. Nici nu se putea altfel. Dacă Isus nu este deopotrivă Fiul lui Dumnezeu Tatăl: ”Fiul meu ești Tu, eu astăzi te-am născut” (Psalmul 2,7), și totodată fiul Fecioarei Maria, atunci este un simplu om asemenea nouă și nu poate ”mântui lumea de păcate” (Matei 1,21), nu le poate șterge.

Fecioară. ”Însuşi Domnul vă va da un semn: iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu, căruia îi va pune numele „Emanuél”.” (Isaia 7,14); Dacă Isus nu este zămislit și născut dintr-o fecioară, despre ce fel de ”semn” poate fi vorba?! Ce semn ar fi dacă o tânără, tocmai sacrificându-și fecioria – cum este rânduiala firii – ar zămisli și ar naște?!

”Îngerul Gabriél a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galiléea, al cărei nume era Nazarét, la o fecioară logodită cu un bărbat, al cărui nume era Iosíf, din casa lui Davíd. Iar numele fecioarei era Maria.” (Luca 1,26-27).

”Un înger al Domnului i-a apărut în vis, spunându-i: „Iosíf, fiul lui Davíd, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Spiritul Sfânt!” (Matei 1,20).

Fecioară. Maria Mama lui Isus dispune de un trup curat, virgin și integru, de un capital de sentimente și energie pe care îl investește integral în relație cu Dumnezeu. Ea dispune de o feciorie integrală pe care i-o dăruiește lui Dumnezeu: corp, minte și suflet.

Fecioria spirituală-teologică presupune a-ți direcționa preocupările, viața, acțiunile și sentimentele față de Dumnezeul cel nevăzut, integrându-le în planul Său, a trăi pentru El, ajungând la situația că: ”Nu mai trăiesc eu ci Hristos trăiește în mine.” (Galateni 2,20); în cazul Mariei, la propriu, nu doar spiritual.

”Pe unul din Treime zămislindu-L, L-ai născut întrupat din tine, pe Cel ce a înnoit legile firi cu nașterea ta, Curată […] de Dumnezeu Născătoare.”^[4], iar prin aceasta și noi ”Firii Dumnezeiești părtași ne-am făcut prin tine Născătoare de Dumnezeu Fecioară, …”.[5] Așa cântă liturgia noastră tainele mari pe care le celebrăm.

”Plină de har” (Luca 1,28) și de suprafirească bucurie, Fecioara Maria, imediat după bună vestirea îngerului a vizitat-o pe rudenia ei, Elisabeta. În chip spiritual, ocrotitoarea fiilor ce i-am fost încredințați de pe cruce ”femeie, iată fiul tău” (Ioan 19,26), continuă să ne vegheze și viziteze lumea.

Nu zeiță și cu atât mai puțin ”divă”, Fecioara Maria este mamă ce inspiră mame. Prin ea a venit în lume Mântuitorul Isus. Teologic și spiritual, așa cum a făcut la începuturile Bisericii prin prezența ei în Cenaclu la Rusalii, Maria continuă să însoțească din ceruri Biserica Fiului Său.

Parafrazând cele ce le spunea Isus pe când spăla picioarele ucenicilor, le-am putea aplica temei noastre: ”Dacă Eu, Isus, pe care mă numiți Învățătorul și Domnul – și bine ziceți, căci sunt – v-am cercetat, datori sunteți și voi să vă cercetați unii pe alții.” (cf. Ioan 13,14).

Sărbători cu sănătate, seninătate și plinătate de viață!

  † IOAN
Episcop auxilar de Lugoj

_______________________________________________________________

[1] Luminândele reprezintă o categorie de stihiri sau tropare din slujba Utreniei, care se cântă înainte de Laude. Aceste cântări se numesc astfel deoarece, în trecut, se cântau când începea să se lumineze de ziuă, dar și pentru că tema predominantă în majoritatea cazurilor este lumina.

[2] Pentru citatele biblice am folosit Biblia Romano-Catolică de la Iași 2013, iar pentru citatele din psalmi am folosit traducerea Pr. Dr. Liviu Pandrea, Galaxia Gutenberg 2011.

[3] Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur.

[4] Canonul Utreniei din 30 decembrie.

[5] Troparul Născătoarei pe glasul II.

În Duminica a 27-a după Rusalii, la 6 decembrie, Preasfinţitul Ioan Călin Bot, Episcop auxiliar al Eparhiei de Lugoj, a efectuat câteva vizite în parohiile protopopiatelor Deva şi Haţeg.

Prima vizită şi cea principală, a fost la parohia greco-catolică „Imaculata” din Deva, cu ocazia sărbătoririi hramului acestei biserici. Preasfinţia Sa a fost însoţit de Mons. Angelo-Narcis Pop, Vicarul General al Eparhiei de Lugoj.

Menţionăm că din anul 2002, în fiecare an, parohia din Deva îşi sărbătoreşte hramul: Zămislirea fără păcat a Preacuratei Fecioare Maria de către Sfânta Ana. S-a obişnuit şi convenit de către Părintele – de pie memorie, ieromonah Puni Emil SJ – ca la sărbătoarea de hram să predice un preot străin (din altă localitate), iar sărbătoarea să se ţină în ziua de duminică, indiferent de ziua în care ar cădea această sărbătoare. Astfel, în acest an, comunitatea greco-catolică din Deva a avut privilegiul de a avea în mijlocul lor un episcop.

Sărbătoarea din acest an s-a desfăşurat conform normelor impuse de autorități pentru prevenirea şi limitarea îmbolnăvirilor cu COVID-19. Astfel în spaţiul interior s-a păstrat distanţarea fizică şi purtarea măştii.

La sosire, Preasfinţitul Ioan, împreună cu Mons. Angelo s-au recules la mormântul Părintelui Emil Puni SJ, aflat în curtea bisericii. Alături de Preasfinția Sa, la Sfânta Liturghie au concelebrat: Mons. Angelo Pop – Vicar general, Pr. Micu Ceciliu Vasile – Protopop al Devei, Pr. Sabo Sorin, Paroh Deva I şi Pr. Gherghel Petrişor, Paroh Deva II. Răspunsurile au fost date de corul parohiei „Imaculata” din Deva.

În cuvântul său de învăţătură, Preasfinţitul Ioan a vorbit credincioşilor despre sărbătoarea hramului acestei biserici: Imaculata Concepţiune. A propus credincioşilor o reflexie teologică a acestei sărbători şi i-a invitat să aprofundeze misterul tainei neprihănitei zămisliri. „Cel mai important lucru”, a spus Preasfinţia Sa înainte de a trece la teologia sărbătorii, „este ca noi preoţii să putem reuşi a întredeschide puţin «uşa cerului» în faţa tainelor lui Dumnezeu, în faţa lucrării Sale şi noi împreună cu dumneavoastră, să putem «sări» puţin în interiorul tainelor lui Dumnezeu”.

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Ioan a transmis salutul şi binecuvântările Preasfinţiei Sale Alexandru Mesian, Episcop eparhial de Lugoj. În continuare a mulţumit corului parohial si credincioşilor care au venit la Sfânta Liturghie, în condiţiile actualei crize sanitare.

A salutat pe tinerii de la asociatia „Puncte Inimă” Deva, si le-a multumit pentru activitatea, caritatea şi dăruirea lor.

„Vreau să vă spun”, a continuat Preasfinţitul Ioan, gândul cu care am venit în parohia dumneavoastră este acela că această biserică frumos pusă la punct, de dimensiunile unei catedrale, se bucură de toate condițiile încât nu rămâne decât numai misiunea de păstorit suflete.

În continuare Preasfinţitul Ioan a spus câteva cuvinte despre numirea Părintelui Gherghel Petrişor în parohia Deva II, de către PS Alexandru la 20 septembrie anul acesta, „pentru a aduce un sprijin, un plus, un suflu spiritual nou şi mai mult dinamism în biserica dumneavoastră, desigur sub înţeleapta călăuzire şi coordonare a Părintelui Protopop Ceciliu căruia şi cărora le mulţumim pentru activitatea de până acum şi sigur în colaborare fraternă cu Părintele Sorin”.

În perceptia mea – şi nu cred că greşesc – „Preasfinţitul Alexandru a făcut un sacrificiu atunci când vi l-a dăruit pe Părintele Petrisor, nereţinându-l pentru a lucra în cadrul Curiei Episcopale unde era nevoie destul de mare de serviciile şi de competenţele dânsului. Aşadar şi pe dânsul împreună cu ceilalţi, să-i puneţi în sufletele dumneavoastră şi, în sensul bun al cuvântului, să vă folosiţi de păstorirea lor”

Preasfinţitul Ioan l-a îndemnat pe Părintele Petrisor să preia iniţiativele bune ale credincioşilor, să le discearnă, să le promoveze împreună cu ceilalţi preoţi. De asemenea i-a îndemnat pe cei trei preoţi ai locului, să fie mereu disponibili pentru taina spovezii şi, nu în ultimul rând, i-a încurajat să ţină cateheze mai ales cu copilaşii, tinerii şi cu toată lumea.

După Sfânta Liturghie a urmat rânduiala Parastasului în memoria ctitorului bisericii „Imaculata”, ieromonahul Puni Emil SJ.

În continuarea vizitei PS Ioan, următorul punct a fost o scurtă întâlnire cu grupul din Deva al asociaţiei „Puncte Inimă”. Această mişcare catolică internaţională extinsă în 26 de ţări pe patru continente, oferă tinerilor posibilitatea de a trăi o experienţă de voluntariat într-un timp de cel puţin 14 luni în care tinerii duc o viaţă simplă şi sunt alături de cei singuri ori în suferinţă, oferindu-le consolare. Casa „Puncte Inimă” este prezentă de 24 de ani în Deva şi găzduieşte tineri voluntari din Argentina, Ecuador, Polonia, SUA, Franţa, care dăruiesc un timp din viaţă în această parte a lumii.

Al treilea punct al vizitei PS Ioan a fost la cele două parohii din Hunedoara: mai întâi la şantierul noii biserici, apoi la biserica „Preasfânta Treime” fiind întâmpinaţi de Părintele Eugen Damian, parohul locului.

În drum spre Haţeg, PS Ioan a vizitat biserica din Silvaşul de Jos păstorită de Părintele Silviu Stroia.

Ultimul punct al vizitei a fost la biserica protopopială din Haţeg, fiind întâmpinaţi de Pr. Preda Doinel, Protopop de Haţeg.

Biroul eparhial de presă

„Un om trimis de Dumnezeu cu numele Ioan, a venit pentru a răspândi lumina credinței” (PS Florentin despre PS Ioan Călin)

Duminică, 28 iunie 2020, PS Ioan Călin Bot, noul Episcop auxiliar de Lugoj a celebrat, cu participarea Episcopului eparhial, PS Alexandru Mesian și a credincioșilor din Lugoj, a Preasfinției Sale Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla și a unei delegații de preoți și persoane consacrate din Cluj, cea dintâi Sfântă Liturghie Arhierească în Catedrala Coborârea Sfântului Spirit din Lugoj.

În deschiderea celebrării solemne, Ierarhul locului, Preasfinția Sa Alexandru, a rostit câteva gânduri, invitând la comuniune în rugăciune pentru noul Episcop care „pune începutul – celebrează Liturghia, așa-zisă, «de primiție» – în Catedrala a doi Fericiți martiri ai Bisericii Greco-Catolice: a Episcopului Valeriu Traian Frențiu, care a stat 10 ani la Lugoj și a Episcopului Ioan Bălan, a cărui moaște se găsesc în altarul, respectiv, relicvariul amenajat în Catedrală, dar și Catedrala Episcopului Ioan Ploscaru, care, împreună cu ceilalți Episcopi mărturisitori și martiri sunt modele extraordinare de credință și de mărturisire a lui Hristos și a Bisericii Sale”. De aceea – a îndemnat – „să pășim și noi, că așa vrea Dumnezeu, pe urmele lor”, și să fim vrednici de acești înaintași ai noștri!

Episcopul de Lugoj l-a salutat pe PS Florentin Crihălmeanu, Episcopul de Cluj-Gherla, „care a venit să creeze o și mai mare bucurie la acest eveniment, deoarece pentru mai mulți ani Preasfințitul Ioan a fost Vicarul general al Preasfințitului Florentin”. De asemenea, a salutat prezența Surorilor Ordinului Sfântului Vasile cel Mare, din Cluj și Lugoj, și a Surorilor Congregației Maicii Domnului din Cluj, pentru că „au dorit să fie prezente măcar la Lugoj, dacă la momentul consacrării episcopale de la Blaj participarea a fost total interzisă în afara Episcopilor consacratori și a preoților celebranți”.

Prezentându-l pe tânărul Episcop auxiliar, „ajutător al Episcopului diecezan”, PS Alexandru a relatat evenimentele, de acum înscrise în istoria Bisericii Române Unite, care au condus la acest moment inaugural. A reamintit că celebrarea consacrării episcopale a PS Ioan era inițial fixată pentru data de 25 aprilie 2020, când s-ar fi desfășurat cu participarea poporului credincios și a sute de invitați din țară și străinătate. Dar, chiar și în condiții de restricție din cauza pandemiei, a mulțumit lui Dumnezeu că totuși s-a realizat hirotonirea noilor Ierarhi greco-catolici la Blaj și a invocat harul lui Dumnezeu asupra noului Episcop, PS Ioan Călin, pentru a se îngriji de credincioși, de promovarea învățăturii lui Isus Hristos între oameni și a-și împlini activitatea de Episcop. PS Alexandru a anunțat apoi prezența, împreună cu PS Florentin, și a unui grup de preoți din Eparhia de Cluj-Gherla: noul Vicar general, preoți vicari și consilieri episcopali, „doar reprezentanți ai celor mulți”, preoți, persoane consacrate, credincioși din Eparhia de Cluj-Gherla care ar fi dorit să fie în aceste momente împreună cu PS Ioan.

Celebrarea Liturgică a fost înălțătoare, la frumusețea rugăciunii contribuind și răspunsurile liturgice date de Corul Catedralei din Lugoj. Cuvântul de învățătură a fost rostit de către PS Florentin, care a salutat Episcopii, preoții și credincioșii din Lugoj, a mulțumit Preasfinției Sale Alexandru pentru invitația adresată, de a participa, chiar și în situația încă de alertă, la „cea dintâi Liturghie solemnă pontificată în Catedrala Lugojului de tânărul Episcop și apostol al Bisericii noastre, care și-a ales numele simbolic de Ioan”, despre care a menționat că este „cel de-al 56-lea episcop al Bisericii Române Unite cu Roma și al 11-lea chemat să ajute aici păstorirea Eparhiei de Lugoj. Este, a adăugat Preasfinția Sa, o mică compensație a faptului că nu am putut să fim prezenți la Blaj, să strigăm și noi, acolo, în momentul înmânării insemnelor: Axios! Dignus! Vrednic este!„

Ierarhul clujean a arătat că „în primul rând, Eparhiile noastre sunt Eparhii surori: Eparhia de Lugoj, din Banatul Timișoarei și Eparhia de Gherla – Armenopoli, au aceeași dată de înființare: 26 nov. A.D. 1853, odată și cu înființarea Mitropoliei Blajului. A spus: „Cu bucurie am venit și cu speranța ca apropierea dintre Eparhiile noastre să crească, în continuare, ca Eparhii surori”. A continuat: „am dorit să participăm la acest moment și pentru a-l conduce – dați-mi voie să spun – pe «Episcopul nostru», Ioan, la începutul noii sale misiuni. Personal, am dorit să fiu aici și pentru că, Preasfinția Sa Ioan Călin, în anul 1997 a fost printre puținii preoți care mi-au fost alături la hirotonirea episcopală de la Roma, și, de asemenea, ne aflăm aici pentru că noul Episcop a fost un vrednic preot al Eparhiei noastre (de Cluj-Gherla), un foarte bun colaborator, un prieten și un frate în Hristos și îi mulțumim pentru aceasta. Prezența noastră aici, împreună cu preoții și cu surorile, este un semn care întărește această comuniune.”

Episcopul de Cluj-Gherla a meditat în continuare evanghelia duminicii (Mt 6,22-33) care „vorbește despre lumină”, despre capacitatea ochiului omenesc de a discerne… A afirmat că „ochiul nu este doar receptor al luminii, este și o «lanternă» prin care noi aruncăm o lumină asupra realității din jur” și, trecând în plan spiritual, „dacă ochiul luminează trupul în plan real, sufletul este cel care luminează trupul pe plan spiritual”. Și, „pentru a vedea corect realitatea din jurul nostru avem nevoie de lumina lui Dumnezeu, lumina harului, dar avem nevoie și de o lumină interioară corectă, care este lumina ochiului trupului, lumina sufletului nostru. Doar la aceste două lumini, privind realitatea din jurul nostru, putem să împlinim misiunea noastră, aceea de fii ai lui Dumnezeu prin Fiul” – sunt câteva idei din cuvântul spiritual al Ierarhului, cuvânt de îndemn și chemare la a înțelege că, oricât ne-am strădui în ceea ce dorim să împlinim prin capacitatea și puterea noastră, „totul depinde de Dumnezeu și suntem în mâinile Lui. Și dacă știm să fim în mâinile Lui, ca fii ai Tatălui milostiv, atunci viața noastră este o bucurie în încredere și speranță, cu iubire față de Dumnezeu”.

Episcopul de Cluj-Gherla a încheiat citând din Prologul Evangheliei de la Ioan: „«Fost-a om trimis de la Dumnezeu iar numele lui era Ioan. Acesta a venit să mărturisească despre Lumină, pentru ca lumea să creadă». Spunem și noi, simbolic astăzi, la un alt nivel: este un om trimis de Dumnezeu cu numele Ioan, a venit pentru a răspândi lumina credinței și îi mulțumim lui Dumnezeu pentru acest frumos dar pe care l-a făcut Bisericii noastre și Eparhiei de Lugoj. De aceea, îi dorim să fie lumină din Lumina lui Hristos, după cuvântul pe care Mântuitorul l-a adresat apostolilor Săi: «așa să lumineze faptele voastre bune înaintea oamenilor, pentru ca ei, privindu-vă pe voi, să preamărească pe Tatăl care este în ceruri». Și a încheiat, spunând acum: Axios! Dignus! Vrednic este! Întru mulți ani, Preasfințite Ioan!”

Bucurie, încredere și speranță, a exprimat Preasfinția Sa Călin Ioan Bot, Episcopul auxiliar de Lugoj. Episcopul auxiliar de Lugoj a început exprimând dorința de a împărtăși un gând pe care consideră că l-a primit, de sus, de la Dumnezeu, și pe care îl consideră „sinteza la ceea ce trebuie să mă călăuzească în această misiune de Episcop. Acest cuvânt pe care l-am simțit în suflet este din Sfânta Liturghie: Sus inimile! Și cred că aceasta este misiunea mea. Mă întrebam: avem inimile la Domnul? La care Domn? Cât e de Domn, Isus Hristos, în inimile noastre? Se simte confortabil, bine-primit, iubit, în inimile noastre? Sunt atente inimile noastre la El sau sunt distrate, sunt sincere sau sunt false? Sus să avem inimile! Dacă Domnul este pe Altar, atunci toată lumea inimile pe Altar. Dacă Domnul este în Potir, atunci toată lumea inimile în Potir. Dacă Domnul este prezent între literele vii ale Evangheliei de pe altar, atunci toată lumea să își închidă, pentru un ceas – cât ține Sf. Liturghie -, inimile între coperțile de aur ale Evangheliei, și, să simțim de care verset ni s-a lipit inima și ce ne spune Isus prin el. Dar, dacă Domnul este mai prezent în Cer, atunci toată lumea să își înalțe inimile sus, în Cer. Sus la Isus, la Tatăl, acolo de unde înainte de timp și de istorie a purces, din Tatăl, Spiritul Sfânt, hramul Catedralei noastre.

Și dacă rostim «sus» și «jos», dacă facem «exerciții de înviorare», așa cum făceam la școală sau la grădiniță, atunci o fi ținând de rolul nostru al preoților și aceasta: înviorarea inimilor. Așa percep misiunea pe care Domnul, prin Sinodul Episcopilor noștri, mi-a încredințat-o. Se poate spune că greco-catolicii de la Cluj lucrează pentru export: cancelarul Episcopiei din Ohio-SUA, pr. Ovidiu Mărginean s-a format la Cluj, cancelarul Episcopiei de București, pr. Andrei Mărcuș s-a format la Cluj și, probabil, mai sunt și alte exemple. Suntem aceeași Biserică și oamenii se amestecă și conlucrează. Să nu se supere că pierd, sau că mă pierd: ei îmi vor rămâne în suflet fiindcă prieteniile autentice, fundamentate pe dragostea de Dumnezeu, prietenii rămân. «Iată mama Mea și frații Mei!» – a spus-o Isus. Restrânsul grup care a venit azi de la Cluj, împreună cu Preasfințitul Episcop Florentin, au venit aici pentru că mă prețuiesc și pentru că ne-am înțeles bine. Întotdeauna se poate și mai bine dar a fost bine și, făcând o retrospectivă și un bilanț, expresia cu care pot defini tot ceea ce a fost în viața mea pastorală, și în colaborările de până acum, se poate defini prin cuvintele: «a fost frumos». Aceasta nu înseamnă că nu a fost și greu, dar ceea ce a rămas este: a fost frumos.”

Episcopul auxiliar de Lugoj a continuat mulțumind cu căldură oaspeților săi de la Cluj, Preasfinției Sale Florentin, confraților preoți, surorilor din Ordinul Sfântului Vasile cel Mare și surorilor din Congregația Maicii Domnului. A încheiat îndreptându-se spre noua sa familie spirituală, din Lugoj. Mai întâi s-a adresat Păstorului Eparhiei de Lugoj, prin cuvintele: „este un ideal pentru mine exemplul Preasfinției voastre, Preasfințite Părinte Alexandru, exemplu de naturală bunătate, precum și celelalte virtuți care sunt încă de descoperit. Sunt aici să vă fiu sprijin în activitatea și misiunea Preasfinției voastre de Păstor al acestei Eparhii unde munciți de 25 de ani cu dăruire, pe când eu munceam ca un copil în cei 25 de ani de preoție care se împlinesc curând. Salut, încă o dată, pe toți preoții Eparhiei de Lugoj, împreună cu familiile lor, chiar dacă nu sunt prezenți și pe toți credincioșii Eparhiei de Lugoj. Le mulțumesc mult, mulțumesc mult corului, care a dat răspunsurile la această Sfântă Liturghie și a reușit să stârnească emoții sănătoase, bune, și e nevoie de astfel de emoții pentru ca celebrarea noastră să fie bine primită înaintea lui Dumnezeu. Ultimul gând este: De acum rămân aici!„

Preasfinția Sa Ioan Călin a oferit apoi două daruri cu încărcătură simbolică: o icoană cu Sfânta Familie pentru Preasfințitul Florentin, cel care i-a pus bazele formării spirituale și o Sfântă Evanghelie pentru Preasfințitul Alexandru, „pentru ca Preasfințitul Episcop Alexandru să continue să vestească mulți ani cu sănătate, ca și până acum, cuvântul lui Dumnezeu și să continue să fie o Evanghelie”. De asemenea, Preasfinția Sa Florentin a dăruit Preasfințitului Alexandru, gazda frumoasei celebrări, o icoană a Mântuitorului Isus Hristos, dorindu-i „să rămână întru mulți ani, pentru noi, un model al slujirii lui Hristos”. A alăturat o carte apărută recent, și a cărei realizare a coordonat-o, Arhontologia Episcopilor de Lugoj, precum și un număr din revista Steaua cu articole despre Cardinalul Iuliu Hossu, Fericitul Episcop martir. Episcopul de Cluj-Gherla a oferit și Preasfințitului Ioan o icoană a Mântuitorului Isus Hristos, „ca să rămână pentru noi un preot, un slujitor și un Episcop vrednic”, cerându-i binecuvântarea pe care nu a avut ocazia să o primească la Blaj și pe care PS Ioan să i-o ofere acum „ca un alt Hristos”.

S-au făcut, la final, câteva fotografii pentru a imortaliza aceste clipe, în acorduri de: „Întru mulți ani!”, acorduri urmate de cele ale Imnului Episcopilor Martiri – inspirată cântare purtând ecoul vizitei Sfântului Părinte Francisc la Blaj, din 2 iunie 2019, momentul încununării Episcopilor greco-catolici martiri cu lumina sfințeniei -, eveniment istoric ce rămâne izvor de haruri și binecuvântări peste Biserica Română Unită, între care și frumoasa sărbătoare a inaugurării episcopatului PS Ioan Călin Bot, în această zi de Duminică 28 iunie 2020, în Catedrala Lugojului.

Sursa aici