Câteva detalii despre apropiata Întâlnire Mondială a Familiilor: Prezentarea logoului, a imnului oficial şi a modalităţii de întâlnire

Cea de-a zecea Întâlnire Mondială a Familiilor care se va ţine la Roma în perioada 22-26 iunie 2022, are ca temă: „Iubirea familială: vocaţie şi cale de sfinţenie”. Întâlnirea, era prevăzută iniţial a se desfăşura anul trecut însă din motive de pandemie COVID-19 a fost amânată.

  • Descrierea logo-ului:

Logoul gândit pentru această a X-a Întâlnire Mondială a Familiilor reia forma eliptică a coloanelor lui Bernini din Piaţa „Sfântul Petru”, loc identificator al Bisericii Catolice prin excelenţă, şi face trimitere la semnificaţia sa originară, care este îmbrăţişarea primitoare şi inclusivă a Bisericii Mame de Roma şi a episcopului său adresată tuturor bărbaţilor şi femeilor din orice timp.

Figurile umane care se află sub cupolă, tocmai amintită, şi crucea care se află sus, reprezintă soţ, soţie, copii, bunici şi nepoţi. Vor să aducă în minte imaginea Bisericii ca „familie de familii” propusă de Amoris laetitia (AL 87) în care „iubirea trăită în familii este o forţă permanentă pentru viaţa Bisericii” (AL 88). Crucea lui Cristos care se îndreaptă spre cer şi zidurile care o protejează par aproape susţinute de familii, autentice pietre vii ale construcţiei ecleziale. În partea stângă, pe linia subţire a coloanelor, se observă prezenţa unei familii care se află în aceeaşi poziţie cu statuile sfinţilor puse pe coloanele din piaţă. Acestea amintesc că vocaţia la sfinţenie este o ţintă posibilă pentru toţi. Ele vor să sublinieze că este posibil a trăi sfinţenia în esenţialitatea vieţii obişnuite.

Familia pusă în stânga, care apare în spatele liniei coloanelor, indică şi toate familiile necatolice, departe de credinţă şi în afara Bisericii, care privesc din exterior evenimentul eclezial care se realizează. La acestea comunitatea eclezială a privit mereu cu atenţie. În afară de asta se observă un dinamism al figurilor care sunt în mişcare spre dreapta. Se mişcă spre exterior. Sunt familii în ieşire, martore ale unei Biserici care nu este autoreferenţială. Acestea merg în căutarea altor familii în tentativa de a se apropia de ele şi de a împărtăşi cu ele experienţa milostivirii lui Dumnezeu.

Culorile predominate, galben şi roşu, sunt o referinţă evidentă la blazonul oraşului Roma, într-o trăsătură grafică ce vrea să exprime o legătură intensă cu comunitatea.

  • În cadrul unui mesaj video, Sfântul Părinte Papa Francisc a prezentat modalitatea desfăşurării acestui eveniment, astfel:

Întâlnirea va asuma o formă multicentrică şi răspândită, favorizând implicarea comunităţilor diecezane din toată lumea. Roma va fi sediul principal, cu câţiva delegaţi ai pastoraţiei familiei care vor participa la Festivalul Familiilor, la Congresul Pastoral şi la Sfânta Liturghie, care vor fi transmise în toată lumea.

În aceleaşi zile, fiecare dieceză/eparhie va putea să fie centru al unei întâlniri locale pentru propriile familii şi comunităţi. În acest mod, toţi vor putea participa, chiar şi cei care nu vor putea veni la Roma.

Acolo unde este posibil, Sfântul Părinte Papa invită comunităţile diecezane să programeze iniţiative pornind de la tema întâlnirii folosind simbolurile pe care Dieceza de Roma le pregăteşte. „Vă cer să fiţi ageri, activi, creativi, pentru a vă organiza cu familiile, în sintonie cu ceea ce se va desfăşura la Roma”, a afirmat Sanctitatea Sa în mesajul video.

 

  • Imnul întâlnirii:

We Believe in Love
Text: Marco Frisina
Traducere: Christine Surdu

1. Familie, drum de sfințenie
Ești tu semn de iubire.
Tu dăruiești speranța,
Ne dai bucuria-aleluia.
We believe in love,
We believe in life
We will come with you,
alleluia.

2. Ești în Cristos drum deadevăr
Și Vestea Bună-n lumeaduci.
Arăți cât de frumos e-al Său
Cuvânt, aleluia.
We believe in love,
We believe in life
We will come with you,
alleluia.

3. Vom înfrunta cu puterea Sa
Statornici încercările.
Iar Duhul Său îl vom primi,
Mereu ne va călăuzi.
We believe in love,
We believe in life
We will come with you,
alleluia.

4. Familie, cale de bucurii,
În tine harul va străluci.
Lumină ești, speranță dai
În lume, aleluia.
We believe in love,
We believe in life
We will come with you,
alleluia.




Comunicat privind funeraliile Rvs. Pr. Grigore Oană, prelat papal

Cu profundă durere sufletească, aducem la cunoștință, că în ziua de 24 martie 2022, în al 100-lea an de viaţă, a trecut la cele veșnice fratele nostru în Cristos, Părintele Protopop onorific Grigore Oană, Prelat Papal.

Slujba înmormântării va avea loc la Bucureşti, sâmbătă, 26 martie 2022, începând cu ora 12 în Cimitirul Bellu Catolic.

Episcopii împreună cu clerul şi credincioşii Eparhiei de Lugoj, roagă pe Atotputernicul Dumnezeu să-i dăruiască odihnă veşnică, iar familiei îi transmit sincere condoleanţe.

Odihna veșnică dă-i-o lui, Doamne, și lumina cea fără de sfârșit să-i strălucească! Să se odihnească în pace, din mila lui Dumnezeu! Amin.

Biroul de presă eparhial

 




Mesajul de condoleanţe al PS Alexandru, Episcop de Lugoj, adresat familiei Părintelui Grigoe Oană

Nr. 224 / 2022

Îndoliată familie a regretatului Părinte Prelat onorific Grigore Oană,

Am aflat cu tristețe că, în ziua de 24 martie 2022, la București, inima fratelui nostru drag, Părintele Grigore Oană, Protopop onorific şi Prelat onorific al Sanctității Sale Papa Benedict al XVI-lea, a încetat să mai bată iar sufletul lui s-a întors la Tatăl ceresc.

Adormitul în Domnul Preot Grigore Oană s-a născut la data de 23 iunie 1922 în comuna Slatina, în Transcarpatia şi peste puțin timp ar fi împlinit venerabila vârstă de 100 de ani.

La cererea Noastră, Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea i-a acordat titlul pontifical de Prelat onorific, la data de 7 mai 2007.

L-am cunoscut pe regretatul Părinte Grigore încă din anul 1994, când am venit ca Episcop la Lugoj și de atunci am colaborat foarte bine cu Sfinția Sa. Am aflat că a fost hirotonit preot în clandestinitate, în anul 1988, la 23 octombrie, de către Î.P.S. Ioan Ploscaru, Arhiepiscop emerit de Lugoj.

Părintele Grigore Oană a parcurs întreaga perioadă de persecutare a Bisericii Greco-Catolice din țara noastră, începând cu anul 1948 și până la repunerea ei în libertate, în decembrie 1989. Astfel, s-a bucurat să vadă reînvierea acestei Biserici, la care şi-a adus și dânsul o substanțială contribuţie.

Plecarea dintre noi a servului lui Dumnezeu Preotul Grigore Oană constituie o durere dar şi o mângâiere, o speranță că, prin suferință, prin primirea deasă a Sfintelor Taine, prin rugăciune, prin activitatea sa pastorală ca preot, s-a purificat şi a ajuns la Domnul.

Ierarhii, clerul, persoanele consacrate şi credincioşii Eparhiei Noastre de Lugoj se unesc în rugăciune și cer de la Atotputernicul Dumnezeu, prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria, să dea odihnă veşnică servului Său frate al nostru Preot Grigore Oană.

Sincere condoleanțe familiei!

Să se odihnească în pace!

Lugoj, 25 martie 2022

+ Alexandru Mesian

  Episcop de Lugoj




A trecut la cele veşnice Părintele Grigore Oană, prelat papal

În ziua de 24 martie 2022, în al 100-lea an de viaţă, Părintele Protopop onorific Grigore Oană, Prelat Papal, s-a întors în casa Tatălui ceresc.

Părintele Grigore Oană s-a născut la data de 23 iunie 1922 în localitatea Slatina, regiunea Transcarpatia din actuala Ucraina. A urmat şcoala primară în localitatea natală iar liceul la Sighetul Marmaţiei. A locuit la internat, unde a beneficiat gratuit de masă, cazare şi şcolarizare. Orele de religie le-a făcut cu preoţii greco-catolici din Sighetul Marmaţiei.

În toamna anului 1947 a sosit la Blaj, unde a fost numit profesor. A predat istoria la toate clasele atât la liceul de băieţi cât şi la cel de fete de la Institutul Recunoştinţei din Blaj. La şcoala de dieci (cântăreţi bisericeşti) de pe lângă Academia Teologică a predat „Aspecte de economie rurală”. Aflându-se în colectivitatea teologilor a avut în timpul verii frecvente întâlniri cu Preasfinţitul loan Suciu.

În primii doi ani a locuit la căminul Academiei. A făcut parte din Asociaţia ASTRU a studenţilor greco-catolici. Acolo a cunoscut mulţi oameni înţelepţi şi buni creştini, care au devenit martiri ai Sfintei noastre Biserici: Monseniorul Vladimir Ghika, Preasfinţitul Vasile Aftenie, Preasfinţitul Tit Liviu Chinezu, D-l Horia Cosmovici, etc. A continuat să participe la activităţile ASTRU-lui şi ale tineretului naţional-ţărănesc în partidul condus de luliu Maniu.

Dorind să respecte tradiţia locului, s-a înscris la facultatea de teologie ca student particular până la momentul desfiinţării Bisericii Greco-Catolice prin cunoscutul decret-lege 358 din 1 decembrie 1948. Despre arestarea şi încarcerarea sa, Grigore Oană povestește următoarele:

„În ziua de vineri, 23 octombrie 1948, la ora 11, la Institutul recunoştinţei din Blaj am fost întâmpinat de doi bărbaţi, care m-au invitat să merg cu ei pentru câteva minute ca să dau o scurtă declaraţie. Ajungând la sediul Securităţii, respectiv în zona caselor canonicului Câmpeanu, vis-a-vis de Mitropolie, am fost coborât în pivniţă, în al cărei interior erau proaspăt zidite nişte încăperi ce permiteau numai statul în picioare. După două zile am fost scos din carceră şi lăsat în încăperea din faţa carcerelor împreună cu alţi arestaţi. În a treia zi, înainte de masă, am fost dus la primul interogatoriu. În timpul arestării am fost interogat de mai multe ori, cerându-mi-se de fiecare dată să dau şi declaraţie scrisă. Nu mi s-a făcut proces şi nu am fost acţionat în judecată.

În vara anului 1949, după două-trei săptămâni de spitalizare, am fost lăsat liber cu condiţia să mă prezint în mod regulat, în anumite zile, la sediul Securităţii. Conformându-mă acestei dispoziţii, la prima prezentare mi s-a spus că au mult de lucru şi nu au vreme să vorbească cu mine. În mod identic s-au petrecut lucrurile şi la următoarele prezentări. Ultima dată mi-au spus că nu mai e necesar să mă duc la ei, ci ei singuri mă vor chema când va fi necesar. În fapt, nu am mai fost chemat şi nici eu nu nu m-am mai prezentat la ei. Ducându-mă la conducerea şcolii, mi s-a înmânat decizia de anulare a încadrării mele în învăţământ”.

Ulterior s-a angajat contabil la întreprinderea nou-înfiinţată „Comcereal” şi astfel a rămas în Blaj până în primăvara anului 1950, când a fost recrutat pentru satisfacerea stagiului militar. A fost încorporat la Giurgiu în cadrul trupelor de Securitate (Ministerul de Interne – fosta Jandarmerie). După perioada de instrucţie a îndeplinit misiunea de învăţător pentru soldaţii analfabeţi. Eliberat din armată în 1952, s-a întors la Blaj.

În iulie 1952 s-a angajat la Banca de Investiţii din Cluj-Napoca, iar în anul 1954 s-a transferat la Sediul Central al Băncii, la Bucureşti. A lucrat pentru o scurtă perioadă şi la sucursala Băncii de Investiţii din Piteşti. S-a căsătorit cu Dumitra Bădescu cu care a avut trei copii.

În primăvara anului 1968, s-a transferat la şcoala agricolă din comuna Merişani, judeţul Argeş, unde a rămas până la pensionare, în anul 1984.

În toamna anului 1984, l-a întâlnit la Cluj-Napoca pe fostul său profesor şi coleg de la Blaj, Alexandru Pol, care i-a spus că Biserica Greco-Catolică are nevoie de preoţi. A făcut pregătiri în vederea hirotonirii în clandestinitate cu Părintele Silvestru Augustin Prunduş, OSBM, care „ca primă temă mi-a dat să citesc de la un capăt la altul şi cu atenţie Noul Testament şi Catehismul explicat al Bisericii Catolice”. Întâlnirile de pregătire pentru hirotonire au continuat până în anul 1987.

La 17 septembrie 1988, a fost hirotonit diacon şi în ziua de duminică, 23 octombrie, acelaşi an, a fost sfinţit preot la Lugoj de către ÎPS episcop Ioan Ploscaru, de pie memorie. Data hirotonirii sale ca preot a coincis cu împlinirea a 40 de ani de când a fost arestat şi încarcerat la Blaj.

După repunerea în libertate a Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, a continuat să celebreze Sfintele Liturghii la Timişoara, în Maramureş, atât în comunele de pe malul drept cât şi pe cel stâng al Tisei, la Bucureşti în capela „Schimbarea la faţă” şi la Piteşti în biserica romano-catolică unde şi-a petrecut restul vieţii.

La 14 septembrie 2006, Preasfințitul Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj i-a conferit Părintelui Grigore titlul de Protopop Onorific.

La cererea Preasfinţitului Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj, Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea i-a acordat titlul Pontifical de Prelat de Onoare al Sanctităţii Sale, la 7 mai 2007, ca încununare a vieţii spirituale în slujba lui Cristos şi a Bisericii Sale;

A fost un om și un preot iubitor de Dumnezeu și de oameni.

Episcopii Alexandru şi Ioan, împreună cu clerul şi credincioşii Eparhiei de Lugoj, roagă pe Atotputernicul Dumnezeu să-i dăruiască odihnă veşnică, iar familiei îi transmit sincere condoleanţe.

Ipod. Raimondo-Mario Rupp




Scrisoarea Sfântului Părinte Papa Francisc şi Actul de consfinţire la Inima Neprihănită a Mariei

Sfântul Părinte Papa Francisc a trimis o scrisoare tuturor episcopilor din lume cu ocazia apropiatului Act de Consfințire a Rusiei și Ucrainei la Inima Neprihănită a Mariei. Rugăciunea de Consfințire va fi prezidată de Sfântul Părinte Papa Francisc în bazilica „Sfântul Petru” vineri, 25 martie 2022 ora 18.30 (ora locală).

Frate iubit,

A trecut aproape o lună de la începutul războiului din Ucraina, care provoacă suferinţe în fiecare zi mai teribile acelei populaţii martirizate, ameninţând şi pacea mondială. Biserica, în acest ceas întunecat, este chemată puternic să mijlocească la Principele păcii şi să se apropie de cei care plătesc pe propria piele consecinţele conflictului. Sunt recunoscător, în acest sens, tuturor celor care cu mare generozitate răspund la apelurile mele la rugăciune, la post, la caritate.

Acum, primind şi numeroase cereri ale poporului lui Dumnezeu, doresc să încredinţez în mod special Sfintei Fecioare Maria naţiunile aflate în conflict. Aşa cum am spus ieri la sfârşitul rugăciunii Angelus, pe 25 martie, Solemnitatea Bunei Vestiri, intenţionez să fac un Act solemn de consfinţire a omenirii, în mod deosebit a Rusiei şi a Ucrainei, Inimii Neprihănite a Mariei. Pentru că este bine să ne dispunem să invocăm pacea reînnoiţi de iertarea lui Dumnezeu, el va avea loc în contextul unei Celebrări a Pocăinţei, care va avea loc în Bazilica „Sfântul Petru” la ora 17.00, ora Romei. Actul de consacrare este prevăzut pe la ora 18.30.

Vrea să fie un gest al Bisericii universale, care în acest moment dramatic duce la Dumnezeu, prin Mama sa şi a noastră, strigătul de durere al celor care suferă şi imploră sfârşitul violenţei şi încredinţează Reginei păcii viitorul omenirii. Aşadar, vă invit să vă uniţi cu acest Act, convocând, în ziua de vineri, 25 martie, preoţii, călugării şi ceilalţi credincioşi la rugăciunea comunitară în locurile sacre, aşa încât poporul sfânt al lui Dumnezeu să înalţe în mod unanim şi insistent implorarea către Mama sa. Vă transmit, în acest sens, textul respectivei rugăciuni de consfinţire, aşa încât să poată fi recitată, de-a lungul acelei zile, în unire fraternă.

Vă mulţumesc pentru primire şi pentru colaborare. Vă binecuvântez din inimă pe dumneavoastră şi pe credincioşii încredinţaţi grijilor voastre pastorale. Isus să vă ocrotească şi Sfânta Fecioară să vă păzească. Rugaţi-vă pentru mine.

Cu fraternitate,

Din Sfântul Ioan din Lateran, 21 martie 2022

Franciscus

Traducerea scrisorii: pr. Mihai Pătraşcu (www.ercis.ro)

 

Act de consfințire la Inima Neprihănită a Mariei

O Marie, Maica lui Dumnezeu și Maica noastră, la tine alergăm în acest ceas de încercare. Tu ești Mamă, ne iubești și ne cunoști: nimic din ceea ce avem pe suflet nu-ți este ascuns. Maica milostivirii, de atâtea ori am simțit gingășia ta plină de grijă, prezența ta ce readuce pacea, căci tu ne călăuzești mereu spre Isus, Principele păcii.

Noi am pierdut calea păcii. Am uitat ce ne-au învățat tragediile secolului trecut; am uitat jertfa milioanelor de oameni căzuți în războaiele mondiale. Ne-am abătut de la angajamentele luate de Comunitatea Națiunilor, iar acum suntem pe cale să trădăm visurile de pace ale popoarelor și speranțele celor tineri. Ne-am îmbolnăvit de lăcomie, ne-am închis în interese naționaliste, ne-am lăsat secătuiți de indiferență și paralizați de egoism. Am preferat să nu ținem seama de Dumnezeu, să conviețuim cu falsitățile noastre, să hrănim agresivitatea, să nimicim vieți și să acumulăm arme, uitând că suntem păzitori ai aproapelui nostru și purtători de grijă ai casei noastre comune. Am distrus, prin război, grădina Pământului, am rănit, prin păcat, inima Tatălui nostru, care ne vrea frați și surori. Am devenit indiferenți față de toți și de toate, în afară de noi înșine. De aceea spunem cu rușine: iartă-ne, Doamne!

Cufundați în mizeria păcatului, în ostenelile și slăbiciunile noastre, în misterul fărădelegii răului și al războiului, tu, Maică Sfântă, ne amintești că Dumnezeu nu ne părăsește, ci continuă să ne privească cu iubire, dornic să ne ierte și să ne ridice din nou. El ni te-a dăruit și a rânduit în Inima ta Neprihănită un refugiu pentru Biserică și pentru omenire. Din bunătate dumnezeiască tu ești cu noi și ne călăuzești cu gingășie, chiar și pe căile cele mai strâmte și mai întortocheate ale istoriei.

La tine alergăm, așadar, bătând la ușa Inimii tale, noi, fiii tăi preaiubiți, pe care îi cercetezi neobosit în orice vreme și îi chemi necontenit la convertire. În acest ceas întunecat, vino în ajutorul nostru și ne mângâie! Spune-i fiecăruia dintre noi: „Oare nu sunt cu tine eu, Mama ta?” Tu știi cum să desfaci tot ce-i încâlcit în inimile noastre, să dezlegi nodurile vremurilor noastre. În tine ne punem din nou încrederea. Suntem încredințați că tu nu disprețuiești cererile noastre și ne vii în ajutor, mai ales în clipele de încercare.

Așa ai făcut la Cana Galileei, când ai grăbit momentul lucrării lui Isus și ai prilejuit prima sa minune în lume. Atunci când sărbătoarea se transformase în tristețe, tu i-ai spus: „Nu au vin”. Spune-i-o din nou lui Dumnezeu, o, Mamă, pentru că astăzi ni s-a sfârșit vinul speranței, s-a pierdut bucuria, s-a diluat fraternitatea. Am pierdut omenia, am distrus pacea. Am ajuns în stare de orice violență și distrugere. Avem nevoie îndată de intervenția ta de mamă.

Primește, așadar, o, Mamă, această rugăminte a noastră:
Tu, Steaua mării, nu ne lăsa să naufragiem în furtuna războiului;
Tu, Chivotul Noului Legământ, inspiră planuri și căi de împăcare;
Tu, „Pământ ceresc”, instaurează din nou armonia lui Dumnezeu în lume;
Stinge ura, potolește răzbunarea, învață-ne iertarea;
Eliberează-ne de război, apără lumea de amenințarea nucleară;
Regina Sfântului Rozariului, retrezește în noi nevoia de a ne ruga și de a iubi;
Regina familiei umane, arată popoarelor calea fraternității;
Regina păcii, dobândește lumii pacea!

Plânsul tău, o, Marie, să înmoaie inimile noastre împietrite. Lacrimile tale, vărsate pentru noi, să facă iarăși să înflorească această vale, pe care ura noastră a secătuit-o. Și, deși zgomotul armelor nu încetează, rugăciunea ta să ne predispună la pace. Mâinile tale de mamă să-i mângâie pe cei care suferă și fug alungați de bombe. Îmbrățișarea ta maternă să-i mângâie pe cei care sunt siliți să-și lase casa și patria. Inima ta îndurerată să trezească în noi compătimirea și să ne încurajeze să deschidem porțile și să ne îngrijim de omenirea rănită și alungată.

Sfântă Maică a lui Dumnezeu, pe când stăteai la poalele crucii, Isus, văzându-l pe ucenicul său alături de tine, ți-a spus: „Iată-l pe fiul tău!”: în acest fel ne-a încredințat pe fiecare dintre noi ție. Apoi i-a spus ucenicului și fiecăruia dintre noi: „Iat-o pe mama ta!” Maică, dorim acum să te primim în viața și în istoria noastră. În ceasul acesta, omenirea istovită și copleșită stă la picioarele crucii împreună cu tine. Și are nevoie să ți se încredințeze ție, să se consfințească lui Cristos prin tine.

Poporul ucrainean și poporul rus, care te venerează cu iubire, aleargă la tine, în timp ce inima ta bate pentru ele și pentru toate popoarele chinuite de război, de foamete, de nedreptate și de mizerie.

Noi, așadar, Maica lui Dumnezeu și Maica noastră, ne încredințăm și ne consfințim în mod solemn Inimii tale Neprihănite pe noi înșine, precum și Biserica și întreaga omenire, în mod deosebit Rusia și Ucraina.

Primește această consfințire, pe care o săvârșim cu încredere și iubire, pune capăt războiului, dobândește lumii pacea. Acel „da” izvorât din inima ta i-a deschis Principelui păcii porțile istoriei; avem încredere că, prin mijlocirea Inimii tale, se va înfăptui și pacea. Ție, așadar, îți consacrăm viitorul întregii familii umane, nevoile și așteptările popoarelor, neliniștile și speranțele lumii.

Prin mijlocirea ta să se reverse asupra Pământului Milostivirea divină, iar minunatul ritm al păcii să orânduiască din nou zilele noastre. Tu, Femeia care ai rostit acel „Da”, Tu, asupra căreia s-a revărsat Duhul Sfânt, readu între noi armonia lui Dumnezeu. Adapă uscăciunea inimii noastre, tu care „îi ești speranței fântână pururi vie”. În tine, Fiul lui Dumnezeu a luat trup omenesc; fă din noi făuritori ai comuniunii. Tu, care ai umblat pe drumurile noastre, călăuzește-ne pe cărările păcii. Amin.

(Traducerea actului de consfinţire a fost oferită de Conferinţa Episcopilor din România)