Nr. 315 / 2021
ALEXANDRU,
Din mila lui Dumnezeu și grație Sfântului Scaun Apostolic al Romei,
Episcop român unit, greco-catolic,
al Eparhiei de Lugoj
Onoratului cler
și iubitului popor credincios
har, binecuvântare și mântuire de la Dumnezeu-Tatăl
și de la Domnul nostru Isus Cristos
„Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul,
să ne bucurăm și să ne veselim întru ea!”
(Ps. 117,24)
Cristos a înviat!
Iubiți credincioși,
De două mii de ani de când se propovăduiește în lume Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos, creștinii își mărturisesc credința în învierea din morți a Mântuitorului, prin cuvintele: Cristos a înviat! Aceste cuvinte ne pun dintr-o dată în față întreaga bogăție de înțelesuri pe care ni le oferă Praznicul Paștilor. Căci într-adevăr, pe lângă faptul Învierii pe care îl retrăim an de an cu tainic fior, gândul ni se îndreaptă – chiar fără să vrem – mai ales spre ceea ce înseamnă el pentru noi, spre învățămintele care decurg dintr-însul.
Mântuitorul însuși a ținut ca din tot ceea ce a săvârșit în decursul vieții Sale pământești, cei care doresc a-L urma, să poată lua exemplu: „Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împără
ţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri” (Mt. 7,21). Ce alt eveniment din viața Domnului este mai important și mai obligator prin consecințele sale decât Învierea?
Domnul nostru Isus Cristos n-a înviat pentru El Însuși, deoarece ca Fiu al lui Dumnezeu nu avea trebuință de nimic. Învierea nu poate fi pusă în legătură cu urmărirea unor scopuri mărunte și trecătoare. Învierea Sa din morți a avut menirea să folosească vieții acelora pentru a căror mântuire S-a întrupat, a trăit și a pătimit pe cruce.
Împărtășindu-ne belșugul vieții, Isus Cristos a răspuns uneia dintre cele mai firești năzuințe a omului, aceea de a trăi și încă de a trăi din plin. Întreaga învățătură evanghelică este închinată vieții și bucuriei de a trăi.
Iubiți credincioși,
Isus Cristos cel înviat stabilește relații directe cu ucenicii Săi, prin atingere și mâncând împreună cu ei. Prin aceasta, îi invită să-și dea seama că nu este o fantomă, dar mai ales să constate că trupul înviat cu care li se înfățișează este același care a fost martirizat și răstignit, de vreme ce poartă urmele pătimirii. Totuși, acest trup autentic și real are însușirile noi ale unui trup glorificat: nu mai este situat în spațiu și timp dar Se poate face prezent cum dorește, unde și când vrea, căci umanitatea Sa nu mai poate fi reținută pe pământ și nu mai aparține decât domeniului dumnezeiesc al Tatălui. Din acest motiv Isus Cel Înviat are libertatea suverană de a Se arăta în ce fel voiește: sub înfățișarea unui grădinar sau în alt chip decât cel știut de ucenici, tocmai pentru a le trezi credința.
Învierea lui Isus Cristos nu a fost o reîntoarcere la viața pământească precum s-a întâmplat în cazul fiicei lui Iair, al tânărului din Nain sau al lui Lazăr. Aceste fapte erau evenimente miraculoase, dar persoanele în cauză se întorceau, prin puterea lui Isus, la o viață pământească „obișnuită”. La un moment dat, aceste persoane aveau să moară iarăși. Învierea lui Cristos este esențialmente diferită. În trupul Său înviat El trece de la starea de moarte la o altă viață dincolo de timp și spațiu. Trupul lui Isus este plin la Înviere de puterea Spiritului Sfânt, El participă la viața dumnezeiască în starea de glorie, încât Sfântul Pavel poate să spună despre Cristos că este omul ceresc (cf. Catehismului Bisericii Catolice, nr. 645-646).
Iubiții mei fii sufletești,
„Şi dacă Cristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră” (1Cor. 15,14). Învierea constituie înainte de toate confirmarea a tot ce a făcut și a învățat Cristos. Toate adevărurile, chiar și cele mai inaccesibile spiritului uman, își găsesc justificarea de vreme ce prin Învierea Sa Cristos a dat dovada definitivă pe care o promisese, a autorității Sale dumnezeiești.
Adevărul dumnezeirii lui Isus este confirmat de Învierea Lui. El spusese: „Când veți înălța pe Fiul Omului, atunci veți cunoaște că Eu sunt” (In. 8, 28). Învierea Celui răstignit a demonstrat că El era cu adevărat Eu sunt, Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu însuși.
Există un dublu aspect în misterul pascal: prin moartea Sa Cristos ne izbăvește de păcat iar prin Învierea Sa ne deschide accesul la o nouă viață.
Cristos înviat este principiu și izvor al învierii noastre viitoare: „Cristos a înviat din morţi, fiind începătură (a învierii) celor adormiţi. … Căci, precum în Adam toţi mor, aşa şi în Cristos toţi vor învia” (1Cor. 15,20 și 22).
Credința în Înviere are ca obiect un eveniment atestat istoric de către ucenicii care L-au întâlnit realmente pe Cel înviat și în același timp transcendent în mod tainic, ca intrare a umanității lui Cristos în gloria lui Dumnezeu. Mormântul gol și fâșiile de pânză de pe jos semnifică prin ele însele că trupul lui Cristos s-a eliberat din legăturile morții și stricăciunii prin puterea lui Dumnezeu. Ele îi pregătesc pe ucenici pentru întâlnirea cu Cel Înviat.
Cristos „întâiul născut dintre cei morți” (Col. 1,18), este principiul propriei noastre învieri, încă de acum, prin îndreptățirea sufletului nostru și mai târziu prin învierea trupului nostru.
Să ne unim deci, cu toată inima, cu Domnul și Dumnezeul nostru Isus Cristos. El este Împăratul nostru preamărit, Care ne cheamă la plinătatea vieții. Să-L ascultăm și să-L urmăm, păzind poruncile Lui și ferindu-ne de orice păcat.
Împreună cu toți îngerii și sfinții, să o lăudăm și noi pe Preacurata Fecioară Maria, zicând: „Fecioară curată, bucură-te! Și iarăşi zic, bucură-te! Că Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt, și pe morți i-a ridicat”!
În încheiere, dimpreună cu Episcopul auxiliar al Eparhiei de Lugoj, Preasfinția Sa Episcopul Ioan, rugăm pe Cristos Cel Înviat să vă dăruiască sănătate, liniște, pace și bucurie!
Sărbători fericite!
Cristos a înviat!
Lugoj, Sfintele Paști Alexandru Mesian
2 mai 2021 Episcop de Lugoj
Dată la Reședința Noastră Episcopală din Lugoj, la praznicul Învierii Domnului, Anul Domnului 2021
Însemnare: Această pastorală se va citi în fiecare biserică parohială la Sfânta Liturghie în prima zi de Sfintele Paști, iar în filii a doua zi.
