Rămas bun unui părinte spiritual
– in memoriam rvs. protopop Ovidiu Nicolae Teodorescu, Vicar Foraneu de Timișoara –
“Mărește sufletul meu pe Domnul și Spiritul meu
tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu”
(Lc 1, 46-47)
Reuniunea Mariană din eparhia de Lugoj a aflat cu tristețe de trecerea la Domnul a părintelui protopop Ovidiu Nicolae Teodorescu, Vicarul Foraneu al Timișoarei.
S-a întors la Domnul un preot care s-a dedicat în ultimele 3 decenii reapropierii de Dumnezeu a multor generații de timișoreni, punând pe primul plan Sfânta Euharistie, viața spirituală cu devoțiuni tradiționale, meditarea Cuvântului lui Dumnezeu și ajutorarea tuturor celor aflați în nevoie sau în suferință.
La căderea regimului comunist, părintele Ovidiu Nicolae, de pie memorie, a avut un rol esențial în organizarea vieții bisericii greco-catolice în Timișoara, fiind adus de Arhiepiscopul Ioan Ploscaru, pentru a fi o făclie de credință pe plaiul bănățean, având o viață de rugăciune exemplară și culturală care i-au apropiat de greco-catolicism pe mulți intelectuali tineri, și nu numai.
Predicile părintelui nu erau doar o simplă reflecție biblică, ci o adevărată cateheză care aducea exemple din istoria bisericii catolice, din viețile sfinților, aducând în prim plan evenimente care puteau inspira credincioșii în a crește spiritual. Exemplele din literatura universală și din filozofie erau modalități nu doar de a completa meditația catehetică, dar și o modalitate de a încuraja aprofundarea materiilor umaniste în rândul tuturor.
Se relua astfel, vechea tradiție greco-catolică care din secolul XVIII, până în ziua de azi dă bisericii noastre un rol fundamental nu doar în trăirea credinței în comuniune deplină cu succesorul lui Petru, dar și o promovare a culturii legate de credință.
Intelectual fin și preot dedicat lui Dumnezeu, părintele Ovidiu Nicolae a știut să fie un adevarat capelan pentru atâția studenți de la facultățile din Timișoara, îndrumându-i spre o viață de credință autentică în mijlocul unei societăți tot mai secularizate.
Multe familii au descoperit rugăciunea Sfântului rozariu, datorită părintelui au început să înțeleagă semnificația primei vineri din lună, a cultului Preasfintei Inimi a lui Iisus, precum și frumusețea orei de adorației euharistice în fața Preasfântului Sacrament.
Cei aflați în suferință spirituală au găsit întotdeauna în părintele o dispoziție totală pentru a asculta, pentru a îndruma, și pentru a duce vindecarea plină de consolare a Sacramentului Reconcilerii.
Cei aflați în nevoi materiale au fost întotdeauna sprijiniți prin intervenția directă a părintelui sau cu ajutorul asociației Kolping, pe care dânsul s-a luptat atât de mult să o aibă implicată activ în biserica greco-catolică din Timișoara.
Biserica Sf. Iosif din Timișoara, cunoscută sub numele de biserica Misericordienilor, a devenit, după căderea comunismului, o oază de pace, de rugăciune, de speranță, nu numai pentru credincioșii greco-catolici, dar și pentru toți cei care îl căutau în viața lor pe Dumnezeu.
Prin exemplul său personal și prin vocația sa profund ecumenică, părintele Ovidiu Nicolae a reușit să dea un impuls providențial dialogului între cultele religioase din municipiul de pe Bega.
Fiecare octavă de rugăciune pentru unitatea creștină, din 18-25 ianuarie, a fiecărui an, era trăită la biserica Sf. Iosif cu o intensitate deosebită ca un semn al bucuriei de regăsire între frați și ca semn de speranță pentru un viitor al unității.
Pentru toți aceia care au devoțiune specială pentru Sfânta Fecioară Maria, părintele protopop a fost un ghid în ale rugăciunii, un îndrumător în trăirea devoțiunii mariane și un promotor al apostolatului legat de Reuniunea Mariană. La biserica Sf. Iosif, nu doar că s-a reînființat această asociație tradițională greco-catolică, ci au fost încurajați toți credincioșii să se apropie de Reuniunea Mariană, multi devenind membrii în cea mai puternică și numeroasă asociație Mariana din Timișoara.
Ne este tuturor greu să ne despărțim acum de părintele Ovidiu Nicolae Teodorescu, care a fost pentru mulți dintre noi un părinte spiritual sau un exemplu în trăirea preoției și a vieții creștine, dar știm că dânsul a încheiat doar pelerinajul său pe acest pământ, dar a început un capitol al veșniciei cu Dumnezeu.
Ne rugăm pentru sufletul părintelui și o rugăm pe Sfânta Fecioara Maria, Maica Domnului, să-i conducă pașii părintelui în împărăția lui Dumnezeu.
Îi suntem recunoscători pentru multe. Pentru tot ce a făcut pentru noi ca sa fim mai aproape de Dumnezeu și Maica Domnului și pentru a prețui identitatea noastră de a fi suflete ale bisericii greco-catolice.
Domnul să-i facă parte cu drepții acolo unde nu este nici întristare, nici suspinare, ci doar viață fără de sfârșit.
Reuniunea Mariana eparhiala de Lugoj,
Președinte Terezia Pintea
