30 de ani de la hirotonirea întru Preoție a Pr. Muntoni Atanasie Davide Giuseppe F.S.C. Iconom stavrofor, Superiorul Mănăstirii „Preasfânta Treime”, și a Pr. Vela Isaac Jose Refugio F.S.C., Iconom stavrofor, Spiritualul Mănăstirii „Preasfânta Treime”
„Și le- a zis : Veniți după mine și vă voi face pescari de oameni” (Matei 4, 19)
În aceste zile mulțumim Domnului pentru cei 30 de ani de preoție ai Părintelui Davide Giuseppe Muntoni (devenit Pr. Atanasie) și a Părintelui Jose Refugio Vela (Pr. Isaac) care pe 6 decembrie 1992 au spus „Da” în fața lui Dumnezeu acceptând misiunea încredințată lor de Arhiepiscopul de pie memorie Ioan Ploscaru. Putem să o numim sărbătoarea bucuriei și credinței, a dăruirii lui Isus și aproapelui.
Amândoi preoții s-au născut pe alte meleaguri și în alt rit dar, suflete alese fiind, au decis să urmeze calea monahismului, misionari devenind în țara noastră și în sânul Bisericii noastre Greco-Catolice. Au lăsat în urmă țara natală, casa, părinții și au făcut urmarea lui Isus asumându-și crucile vieții de zi cu zi dar ajutând, ușurând în purtarea crucilor pe cei încredințați de Domnul spre păstorire. Pr. Davide și Pr. Jose veneau cu experiența Comunității monastice a Fraților Sfintei Cruci și au venit în țara noastră într-o realitate eclezială atât de diferită de cea cu care erau obișnuiți. Primiți cu multă căldură și dragoste de Arhiepiscopul Ioan Ploscaru din Eparhia de Lugoj, au fost numiți de acesta „îngerii trimiși de Maica Domnului”, venind la scurt timp după ieșirea din catacombe a Bisericii noastre Greco Catolice când era atât de multă nevoie de preoți plini de zel și dăruire. Având binecuvântarea și sprijinul Preasfinţitului Arhiepiscop Ioan Ploscaru, au frecventat cursurile Institutului Teologic de la Blaj, locul unde timp de secole s-au pregătit preoții Bisericii Greco-Catolice.
După ce au fost hirotoniți preoți, la 6 decembrie 1992, le-a fost încredințată prima misiune în Parohia „Sf. Iosif” din centrul Municipiului Timișoara unde, împreună cu Părintele Nicolae Teodorescu, Vicar Foraneu și Protopop de Timişoara, au pus bazele unei activități pastorale rodnice zilnice cu două Sfinte Liturghii cu predică, Adorație euharistică, cateheze, Sf. Rozar, devoțiuni la diferiți sfinți, activități cu copiii și tinerii, cu adulții și familiile, vizite la bolnavii nedeplasabili aducând Sf. Sacramente și rugându-se cu aceștia, (marțea cu daruri simbolice, Prima Vinere din lună).
Același program l-au desfășurat peste ani și în biserica „Sfânta Maria, Regina Păcii” din Timișoara, aflată în acea vreme în construcție, dar având capela sfințită de la demisol. Și atunci și acum au fost și sunt mărturisitori ai credinței și bucuriei în Una Sfânta Catolică și Apostolică Biserică, în unitate cu Sfântul Părinte Papa și cu Biserica Romei. Anii au trecut dar ceea ce au semănat „Cuvântul lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură”, a ajuns la atâtea suflete (care au rămas fidele Bisericii Greco-Catolice) dat fiind faptul că au dat din preaplinul sufletului lor iar oamenii au simțit acest lucru. Fiind perfect integrați în ritul bizantin al Bisericii noastre, au ajutat și imprimat zelul lor apostolic cu o viață pastorală vie, dinamică și plină de bucuria trăirii autentice a Cuvântului lui Dumnezeu!
Dorința lor, călugări fiind, să-și împlinească Visul de a pune bazele unui Complex monahal, a unei Comunități Monastice într-un loc retras s-a realizat după doar câțiva ani. Așa cum Domnul a construit Biserica Sa, plecând de la 12 oameni fără salarii, fără alte bunuri, materiale importante, și cei doi preoți călugări Pr. Davide Giuseppe Montoni și Pr. Jose Refugio Vela au sperat continuu că Domnul va găsi modul să-i conducă și să-i lumineze, să-i ajute ca în această frumoasă Eparhie (și în Vicariatul de Timișoara) să afle un loc binecuvântat. Acest lucru s-a realizat la Giroc, unde au construit schitul mănăstiresc, Capela fiind închinată Sfântului Profet Ilie Tesviteanul.
Rugăciunile și sacrificiul lor au fost ascultate de Domnul care a binecuvântat și I-a ajutat. Astfel în anul 2007, într-o zi luminoasă și caldă, Preasfinţia Sa Alexandru Mesian, Episcop eparhial de Lugoj (având alături preoți din Protopopiate și în prezența oficialităților locale și a multor credincioși) a sfințit locul și a pus piatra de temelie a viitoarei Mănăstiri închinate Preasfintei Treimi.
De sărbătoarea Sfântului Nicolae, Arhiepiscopul de la Mira Liciei, la 6 decembrie 2012, Comunitatea Monastică „Preasfânta Treime” din Giroc a fost ridicată la rangul de mănăstire Sui Iuris de drept eparhial de către Preasfinția Sa Alexandru Mesian, episcop de Lugoj. Cu această ocazie, pr. Davide Giuseppe Muntoni şi pr. Jose Refugio Vela au primit înveşmântarea monahală şi au depus voturile solemne perpetue, primind numele de călugări: Atanasie şi Isaac.
Oază de pace și convertiri aș numi locul binecuvântat de Dumnezeu unde Părinții călugări, Pr. Davide devenit Pr. Atanasie – Superiorul Mănăstirii, și Pr. Jose devenit Pr. Isaac au continuat cu speranță și mare încredere urcând o „Golgota” nu fără greutăți dar având alături pe Cel ce este și va fi veșnic – Tatăl nostru, Dumnezeu Atotputernic care veghează și dispune ajutorul Lui după Voia Lui!
Pe tot parcursul anilor au fost și sunt un exemplu pentru credincioși prin viața lor contemplativă, de simplitate și sărăcie, rugăciune dar și prin activitățile deschise tuturor celor ce vin la acest sfânt așezământ monastic. Dacă în centrul vieții lor este Sfânta Euharistie, trăirea lor, viața lor se potrivește și vechiului dicton benedictin: Ora et labora (Roagă-te și muncește).
Harul lui Dumnezeu nu i-a ocolit dar nici grijile, greutățile, bolile trupești; mereu au avut de luptat dar au învins încercările cu multă voință prin post, ajun și rugăciune, cu Rozarul în mâini apelând la susținerea Sfintei Fecioare Maria, Mama lui Isus, prin încredere totală în ajutor Divin. Au oferit lui Dumnezeu și pe toți cei care s- au încredințat rugăciunilor Lor (unii credincioși cu problemele de familie, cu bolile lor, cu greutățile și lipsa de iubire unii față de alții, cu problemele cu care se confruntă Comunitățile de azi), oferind multe ore de adorație individuală pentru a implora Îndurarea Divină asupra tuturora!
O preocupare constantă a Părintelui Atanasie și a Părintelui Isaac a reprezentat-o de la început Pastoratia tinerilor și a adulților (incluzând în program timp special și pentru copii), o adevărată Şcoală a iubirii, încurajând la o viață de credință prin îndrumări spirituale, constant prin spovezi, cateheze o dată pe săptămână ani în șir, Lecțio Divina pentru a se cunoaște și înțelege bine Cuvântul lui Dumnezeu din Vechiul și Noul Testament dar și începuturile Bisericii (și istoria Ei). Aceste adevăruri de credință au fost aduse de dânșii în viață tuturor prin iubire, demnitate, răbdare cu neobosită lucrare pusă în slujba celor pentru care au fost și sunt îndrumători spirituali și învățători pe drumul credinței autentice.
Ei însiși au trăit și trăiesc Fericirile evanghelice pe care le medităm în capitolul 5 din Evanghelia de la Matei, recomandându-le tuturor ca program de convertire și sfințenie. De asemenea au ţinut cateheze despre Spiritualitatea Sfintei Cruci dar și despre virtuțile și harurile determinante pentru o viață creștină.
Anii au trecut, dar ceea ce au semănat cu atâta bucurie are viață și astăzi și sunt urmați cu mult respect, dragoste și prietenie nu doar de călugării mai tineri din Comunitatea monastică dar și de laicii ce vin la acest sfânt lăcaș, de la copii la tineri și adulți.
La moment aniversar de 30 de ani de hirotonire în Preoție, sufletele noastre sunt stăpânite de bucurie și recunoștință adresate lui Dumnezeu pentru că am fost beneficiarii muncii lor de zidire sufletească, am avut posibilitatea să valorificăm din bogăția spirituală dăruită fără rezerve cu toată umanitatea și dragostea de cei doi Preoți călugări, Pr. Atanasie Davide Giuseppe F.S.C. (iconom stavrofor, Superiorul Mănăstirii), și Pr. Isaac Refugio Vela F.S.C. (iconom stavrofor și Părinte Spiritual al Mănăstirii).
Azi, când lumea traversează zile cu influențe diverse, pline de risc și suspiciune de individualism, manipulare și confuzie, Preoții călugări mereu revin cu îndemnul să trăim cu încredere în Isus Cristos – Centrul Vital al Vieții, să fim generoși, să fim iubitori atenți la nevoile aproapelui, cu căldură umană să ne rugăm unii pentru alții și pentru Episcopii și Preoții noștri. Să fim încrezători că rugăciunile ne vor fi ascultate dar și să trăim în harul Sfintei Euharistii care ne unește unii pe alții. Să fim cu alte cuvinte creștini autentici! Știm doar că sufletul omului se ridică la valoarea idealului său.
Într-un cuvânt luna Decembrie ne invită să ne amintim că suntem și noi pelerini, trecători pe acest pământ și așa cum ne învață Părinții Mănăstirii „Preasfânta Treime” (dar și Părinții Bisericii) drumul vieții noastre să fie un drum de rugăciune cu bucurie în speranța și cu tărie în credința spre ținta finală: Fericirea veșnică.
Această zi de 6 decembrie ne oferă și un exemplu: pe Sfântul Nicolae – suflet ales, Preot și Ierarh, care avansând pe drumul pelerinului pe Pământ, s-a dedicat total celor aflați în nevoi materiale și spirituale.
Astăzi, când Preoții călugări de la mănăstirea „Preasfânta Treime”, Pr. Atanasie și Pr. Isaac aniversează 30 de ani de Preoție, invocăm pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Preacurata Fecioară Maria și pe Sfântul Nicolae să-I ocrotească, să-I susțină la Preasfânta Inimă a lui Isus ca să se bucure de har peste har și sănătate deplină pentru a aduce cât mai multe suflete la mântuire.
La Mulți și Binecuvântați ani de Preoție spre Gloria lui Dumnezeu și mântuirea sufletelor!
Vă mulțumim, Vă prețuim pentru toată activitatea pusă în slujirea noastră, cu multă recunoștință (în rugăciune).
Dumnezeu să vă binecuvânteze și Maica Domnului să vă ocrotească!
Terezia Pintea
Președinta Reuniunii Mariane din Eparhia Greco-catolică de Lugoj
