Scrisoarea Pastorală a Preasfinţitului Părinte Ioan la Sărbătoarea Nașterii Domnului 2025

† IOAN

Din mila lui Dumnezeu, prin grația Scaunului apostolic al Romei
și voința Sinodului Bisericii Române Unite cu Roma,
Episcop al Eparhiei Greco-Catolice de Lugoj

Scrisoare Pastorală la sărbătoarea Nașterii Domnului – 2025

Clerului, călugărilor, călugărițelor, credincioșilor greco-catolici și tuturor creștinilor
iubitori de Dumnezeu

Primi-vom noi bucuria pe care o vestește îngerul, păstorilor din Bethleem?

Iubiți frați întru Hristos,
Preacucernici Părinți,
Dragi credincioși,

„Astăzi, în cetatea lui Davíd, vi s-a născut Mântuitorul” (Luca 2,11). Este timpul să dăm început sărbătorii Crăciunului; e timpul să celebrăm. Cum vom trăi, cum vom simți Sărbătoarea Nașterii Mântuitorului în acest an?

Startul Sărbătorii ni-l dau îngerii, ni-l aduc din Cer îngerul vestitor al Nașterii lui Isus și oastea cerească ce i s-a asociat de îndată acestuia: „Dintr-odată, s-a unit cu îngerul o mulţime din oastea cerească, lăudându-l pe Dumnezeu” (Luca 2,13).

De la îngeri, păstorii preiau vestea Nașterii lui Mesia pentru a o transmite mai departe peste veacuri, până la noi. Păstorii, după ce au verificat la Bethleem adevărătatea misterioasei vești: „s-au întors preamărindu-l şi lăudându-l pe Dumnezeu pentru tot ce au auzit şi au văzut, după cum le-a fost spus.” (Luca 2,20).

Cum vom trăi sfintele slujbe ale aceste Sărbători: Crăciunul, înnoirea alianței, de Anul Nou și Botezul Domnului, izvorul botezului nostru? Ce ne-ar putea ajuta pentru ca la finalul acestor sărbători să simțim că ne-a prins bine sufletește? Poate o lectură mai lungă potrivită să ne liniștească, să ne unifice risipitele gânduri și preocupări; sau o spovedanie curajoasă. Poate un gest de generozitate sau o vizită inspirată făcută cuiva.

Regăsi-L-vom noi pe Isus – Dumnezeu la nivel de trăire interioară în aceste sărbători? Vom putea recunoaște acest Crăciun ca eveniment sacru, ca lucrare a lui Dumnezeu, ca transcendent, ca ceva mare și nou și de altă natură, din altă ordine decât ceea ce regăsim obișnuit în lume?

Nu intenționez un răspuns la toate aceste întrebări, rolul lor este să ne deschidă apetitul spiritual. Vă las aici doar câteva sublinieri privitoare la Evenimentul Nașterii Mântuitorului Isus.

Nașterea Domnului – un dar dumnezeiesc.

Darul lui Dumnezeu are o calitate aparte, este dezinteresat și astfel este fundamental diferit de toate darurile din lume. Dăruind, Dumnezeu nu vrea să obțină ceva pentru Sine – ce i-ar lipsi, ci dăruind, El își răspândește generos bogăția spre desăvârșirea Creației. El oferă liber, așa cum ne rezultă din dinamica revelației modului în care a creat lumea. A spus și a repetat simplu: „Să fie …!” (Facere cap. 1). Acesta este „stilul” lui Dumnezeu. Doar El poate face asta: „Să fie lumină! Să fie viață! Să fie roade! Să fie omul! Să nu fie singur.” (cf. Facere 1,3-27).

Darul lui Dumnezeu vine spontan și liber. Nu doar că nu-l putem determina, dar nu-l putem nici intui, nu-l putem visa. Darul lui Dumnezeu depășește cele mai îndrăznețe speranțe omenești. „La început, Cuvântul care era la Dumnezeu s-a făcut trup și s-a sălășluit între noi.” (cf. Ioan 1,1-14). Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu este darul Său liber.

În Fiul Său, prin Fiul Său Dumnezeu voiește să fie cu noi, între noi, să fie printre noi. Ceea ce s-a petrecut în Bethleem este împlinirea unei profeții, este planul lui Dumnezeu: „Acestea s-au petrecut ca să se împlinească ceea ce fusese spus de Domnul prin profetul care zice: „Iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu şi îi vor pune numele Emanuél!”, care, tradus, înseamnă: „Dumnezeu-cu-noi”. (Matei 1,22-23).

Chemarea noastră și poate provocarea, este aceea de a percepe și recunoaște modul în care Dumnezeu, prin Fiul Său Isus voiește să fie, astăzi și cu noi.

Partea esențială în cele care se întâmplă teologic este întotdeauna a Domnului. Și în sărbătoarea pe care o celebrăm este la fel.

„Vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui Davíd, vi s-a născut Mântuitorul care este Hristos Domnul. (Luca 2,10-11).

Cu aceste cuvinte se prezintă Îngerul Domnului păstorilor din Bethleem. Era noapte, au fost învăluiți în lumină, cuprinși de teamă, iar mesajul primit a fost pe cât de neașteptat pe atât de clar și de mobilizator: „Să mergem şi să vedem!” (Luca 2,15).

Un aspect semnificativ de subliniat și de observat în privința Nașterii lui Isus, care vine ca Mântuitor, este că lucrarea răscumpărării noastre este, de la însăși originea ei, în întregime inițiativă a lui Dumnezeu (CBC 620). Omul nu a conceput-o, nu a prevăzut-o și nici nu ar fi putut-o realiza vreodată prin propriile puteri. „Mântuirea vine numai de la Dumnezeu” (CBC 169); ea este dar curat, rod al iubirii veșnice a Preasfintei Treimi.

Poate părea nepotrivit gândul de a compara inițiativa și darul Întrupării Cuvântului lui Dumnezeu cu faptul conceperii de către părinți a unei noi vieți omenești. Însă, coborând la nivelul naturii omenești, familiară nouă, putem spune că: așa cum ne bucurăm de misterioasa și gratuita noastră apariție în lume, infinit mai mult ne este dat să ne bucurăm de darul Mântuitorului și de darul vieții veșnicie la care suntem chemați.

Să ne dea Dumnezeu să cadă și peste noi, ca din senin acea uimire a revelației trăită de păstorii din Bethleem, uimire amestecată cu fiori, căci: „în timpul nopţii le-a apărut un înger Domnului şi mărirea Domnului i-a învăluit în lumină” (cf. Luca 2,9-11).

Și totul a fost atât de simplu, deoarece, o altă calitate a lucrării lui Dumnezeu este simplitatea.

„Cum va fi? Cum poate fi aceasta? (cf. Luca 1,34). Și Maria, Mama lui Isus s-a întrebat la Buna Vestire cu privire la lucrarea lui Dumnezeu prin ea. „Cum poate fi una ca aceasta, ca Fiul Celui Preaînalt, Fiul lui Dumnezeu, să se zămislească și să se nască din mine?! Spiritul Sfânt va coborî asupra ta” (cf. Luca 31,35), deschide-ți inima și primește-L! Lucrarea esențială este a lui Dumnezeu, și la El, „căruia toate îi sunt cu putință” (cf. Luca 1,37), totul e simplu.

Ocazia Nașterii lui Isus a fost recensământul decretat de Cezar August. Adresa a fost Bethleem, Cetatea lui David. Locul a fost o grotă, leagănul l-au constituit brațele Mariei și ieslea.

Mesia este „un prunc înfășat și culcat în iesle” (Luca 2,12), dar e recunoscut ca „Fiul lui Dumnezeu” (Luca 1,35) de Mama Sa Maria care cunoștea tot parcursul misterioasei lucrări divine, de la Bunavestire, la modul nașterii pruncului; e recunoscut ca Mântuitor de Iosif, cel drept, trecut prin tulburare, dar convins de îngerul Domnului, în vise (Matei 1,21); este recunoscut de păstori, de Magi, de dreptul Simeon, de profetesa Ana.

Lucrurile sunt atât de simple dacă avem privire pentru ele, dacă privirea și inima ni se limpezesc pentru a vedea uimiți „plinătatea dumnezeirii” (Coloseni 2,9) într-un copil. „Un copil înfășat și culcat în iesle” este Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul.

Dragi credincioși, primiți Darul Crăciunului!

Este un dar spiritual, nu material, nici virtual. Este un dar misterios care să te atragă să-l primești și să nu-l poți cuprinde.

Darul Crăciunului ți-e pregătit, însă este posibil să-ți fi fost ascuns pentru ca să-l cauți. „Îngrijorați, te-am căutat Isuse!” (cf. Luca 2,48). „Nu știați că în Casa Tatălui mi se cădea să fiu?!” (Luca 2,49). Avem deja niște indicii, „Casa Tatălui”, Templul, Biserica, acolo este locul darului, acolo este ascuns, dar este prezent, este acolo!

Știu că sunt foarte diferite, întrucât sunt personalizate darurile lui Dumnezeu pentru noi, El potrivindu-le nevoilor noastre. E asemănător cu timpurile când eram copii, ceva mai săraci decât acum, și când părinții ne pregăteau ca daruri cele de care aveam cu adevărat nevoie.

Vedem bine că lumea noastră are nevoie în aceste zile de un dar ce pare că numai „de sus” mai poate veni: darul păcii popoarelor, familiilor, sufletelor oamenilor care sunt în război în aceste vremuri. Implorați-l și voi împreună cu Biserica! Trimite Doamne peste noi și peste lume pacea Ta! Amin.

† Ioan,
Episcop al Eparhiei
Greco-Catolice de Lugoj