ALEXANDRU,
Din mila lui Dumnezeu și grația Sfântului Scaun Apostolic al Romei,
Episcop român unit greco-catolic al Eparhiei de Lugoj
Onoratului cler
și iubitorului popor credincios
har, binecuvântare și mântuire de la Dumnezeu-Tatăl
și de la Domnul nostru Isus Cristos
„Nașterea Ta, Cristoase Dumnezeul nostru,
răsărit-a lumii lumina cunoștinței…”
(Troparul Nașterii Domnului)
Iubiți frați întru preoție,
Iubiți credincioși,
Iubiții mei fii sufletești!
În fiecare an sărbătorim marele praznic al Crăciunului întru amintirea nașterii Mântuitorului Isus Cristos.
Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire s-a coborât din ceruri și s-a întrupat de la Spiritul Sfânt și din Maria Fecioară, și s-a făcut om.
Dumnezeu L-a trimis pe unicul Său Fiu în lume să repare ofensa nemăsurată adusă maiestății divine, de către om. Repararea trebuia făcută de o persoană mai presus de om fiindcă și greșeala a fost comisă față de Ființa supremă, față de Dumnezeu.
Astfel Fiul Omului, a doua persoană a Preasfintei Treimi, de o ființă cu Tatăl, s-a învoit să ia asupra Sa toată urgia dreptății divine și prin jertfa vieții Sale, să-l facă pe om să înțeleagă și gravitatea păcatului, dar și marea iubire a lui Dumnezeu față de el!
Pentru aceasta, Isus se coboară din gloria nemărginită și luând chip de rob se naște într-o familie modestă, într-un grajd, o peșteră, la marginea orașului Viflaim, un mic orășel din Iudeea. Condiția de umilință a Mântuitorului nu poate fi înțeleasă de mintea limitată a omului! Este o umilință care te înspăimântă, te face să tremuri! Dumnezeu cel veșnic, însăși frumusețea și bogăția, însăși plenitudinea fericirii, se nimicește… și până unde… acolo unde nimeni nu-L aștepta pe Mesia, pe Regele, pe Împăratul care va elibera popoarele!
Iubiți credincioși,
Crăciunul este una din cele mai mari sărbători ale creștinătății. În peștera din Viflaim S-a născut marele împărat al păcii, prin care toți ne naștem din nou spre viața de veci. E sărbătoarea dragostei lui Dumnezeu față de noi. Cel născut azi în peștera din Viflaim a fost al doilea Adam, care s-a făcut om, ca să-i curețe pe oameni de păcatul cel dintâi.
S-a născut tocmai atunci când îl dorea toată lumea. Sătui de multele nenorociri, de războaie și de neînțelegerile cele multe, oamenii așteptau să răsară din cer soarele dreptății. Oamenii au priceput că ei merg pe o cale rătăcită și L-au așteptat pe Cel trimis din cer, care să le arate calea ce duce la adevărata viață.
Era în anul 753 după zidirea cetății Roma, când August, marele împărat, a dat poruncă să se înscrie tot omul, dar fiecare în locul de unde se trăgea neamul lui. În acea vreme locuia în Nazaret Fecioara Maria, care era logodită cu Sfântul Iosif. Neamul lor se trăgea din orașul Viflaim, drept aceea s-au dus la Viflaim, ca să se înscrie. Au trebuit să facă un drum lung, de mai bine de-o săptămână. Când au ajuns în Viflaim, n-au mai găsit nicio casă, unde să se adăpostească peste noapte. Străinii cei mulți, care au mai venit la Viflaim ca să se înscrie, au ocupat toate locuințele. Iosif și Maria au fost siliți așadar să meargă la capătul orașului. Acolo era o peșteră, care se folosea uneori ca și staul pentru oile și animalele păstorilor din jurul Viflaimului. Aici au fost siliți să se adăpostească și aici S-a născut în noaptea aceea sfântă mântuitorul lumii. Maria, după ce S-a născut Pruncul, L-a înfășat și L-a culcat în iesle (cf. Lc.2,7).
Sfântul Augustin interpretează ieslea ca fiind locul în care animalele își găsesc hrana. Aici în iesle este culcat Cel care se numește El însuși ca adevărata pâine coborâtă din cer, ca adevărată hrană de care omul are nevoie pentru existența sa. El este hrana care dă omului adevărata viață, viața veșnică. Astfel ieslea ne orientează spre masa Domnului la care omul este invitat să primească pâinea cerească, Sfânta Euharistie. Ieslea este reprezentată ca masa altarului.
În noaptea aceea sfântă, în jurul Viflaimului se aflau mai mulți păstori, care își păstoreau turmele. Cum priveau cu ochii înălțați spre cer, au văzut o lumină mare și s-au înspăimântat. Un înger s-a apropiat de ei și le-a zis: Nu vă temeți, că iată vă vestesc vouă bucurie mare, care va fi la tot poporul: astăzi s-a născut Mântuitorul, Cristos Domnul, în cetatea lui David. Și acesta va fi vouă semnul: afla-veți un prunc înfășat, culcat în iesle (cf. Lc. 2,8-20).
Vedem, așadar, că păstorii au fost cei dintâi cărora li s-a vestit nașterea lui Cristos. Aceasta a însemnat că Pruncul cel nou născut avea să fie păstorul, care va povățui turma cea cuvântătoare (adică pe oameni) la pășunea cea adevărată.
Nici nu a încheiat îngerul cuvintele, când de-odată s-a auzit o cântare de mii de glasuri. Mulțime nenumărată de îngeri s-a coborât din cer și au lăudat pe Dumnezeu cântând: „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace și între oameni bună învoire”. Au dat mărire lui Dumnezeu, pentru că a trimis pe Unul născut Fiul Său în lume, iar pe oameni i-au îndemnat să trăiască în pace și bună înțelegere. Ce au făcut atunci păstorii? Au zis unii către alții: să mergem la Viflaim, să vedem lucrul care ni l-a arătat nouă Dumnezeu. Au plecat în grabă și ajungând la peșteră au aflat pe Maria, pe Iosif și Pruncul înfășat și culcat în iesle, cum le-a spus lor îngerul. S-au închinat Pruncului și au spus tot ce le-a arătat lor Dumnezeu.
Așa a fost nașterea lui Isus Cristos, pe care noi o sărbătorim în tot anul la Crăciun. Întru pomenirea acestor minunate întâmplări, creștinii în seara de Crăciun cântă colinde și cântece de stea iar în biserici se cântă cântecul îngerilor: „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace și între oameni bună învoire.”
Iubiți credincioși,
În încheiere, doresc să consemnez câteva din cele mai importante evenimente ale Anului Domnului 2019:
1.În perioada 30 mai – 2 iunie a avut loc vizita în România a Sfântului Părinte Papa Francisc. Această vizită este cea de-a doua a unui Suveran Pontif în țara noastră și a avut loc la 20 de ani după vizita Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, din 7-9 mai 1999. În prima zi a vizitei, Sfântul Părinte Papa Francisc a fost la București unde s-a întâlnit cu autoritățile de stat din România, a fost în vizită la Patriarhia Ortodoxă Română, iar seara a pontificat Sfânta Liturghie la Catedrala „Sfântul Iosif” din București.
În a doua zi a fost în pelerinaj la Sanctuarul Marian de la Șumuleu Ciuc unde, de asemenea, a pontificat Sfânta Liturghie. În aceeași zi de 1 iunie, după-amiază, a fost în mijlocul credincioșilor de la Iași.
În cea de-a treia zi a vizitei sale în România, la 2 iunie 2019, Sfântul Părinte a fost la Blaj, pe Câmpia Libertății, unde – în cadrul Sfintei Liturghii solemne la care au participat zeci de mii de credincioși – Papa Francisc i-a beatificat pe cei șapte Episcopi greco-catolici români martirizați pentru credința lor în perioada comunistă:
Fericitul Ioan Bălan, Episcop martir;
Fericitul Valeriu Traian Frențiu, Episcop martir;
Fericitul Vasile Aftenie, Episcop martir;
Fericitul Tit Liviu Chinezu, Episcop martir;
Fericitul Cardinal Iuliu Hossu, Episcop martir;
Fericitul Alexandru Rusu, Episcop martir;
Fericitul Ioan Suciu, Episcop martir.
2.Un al doilea eveniment important al acestui an a fost jubileul Nostru de 25 de ani de Episcopat.
3.La acest mare Praznic al Nașterii Domnului sărbătorim și 30 ani de la renașterea în libertate a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice – după 40 ani de persecuție.
Pentru toate harurile primite, aducem mulțumiri Pruncului Isus născut la Viflaim, prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria și a Fericiților Episcopi Martiri ai Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice.
Cu aceste gânduri și cu părintească dragoste, vă dorim să petreceți Sfintele Sărbători ale Crăciunului și Anului Nou 2020 cu sănătate și belșug de haruri cerești!
Sărbători fericite!
La mulți și fericiți ani!
Cu arhierești binecuvântări,
† ALEXANDRU
Episcop de Lugoj
Dată la Palatul Nostru Episcopal din Lugoj, la Praznicul Nașterii Domnului, Anul Domnului 2019.
Însemnare: Această pastorală se va citi în fiecare biserică parohială la Sfânta Liturghie în prima zi de Crăciun, iar în filii a doua zi.
